604 matches
-
ce-ai ținut să-mi faci cunoscute amintirile tale?" ar întreba-o Mihai, dar se simte departe, indiferent la drama clipei prezente. Doar cînd femeia se întoarce spre lift, tresare și-și aruncă ochii după ea... În pieptul lui se zbuciumă țipătul disperat. Aleargă și-i prinde brațul, oprind-o. "Nu-ți pot asculta rugămintea! De altfel, nici nu ți-am promis..." Ies amîndoi în stradă, căutînd locuri întunecoase, de unde să se vadă cerul senin al toamnei, poate că vor merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
c-o are pe ea. Iar acum... "despărțiți de mine..." Hotărît brusc, mînat de dorința ce-l domină, se întoarce pe drumul cu urme de asfalt. Pustiu. Rămas fără sprijin, cerul pare să se surpe asupra malului sub care se zbuciumă valurile. Peste liziera de salcîmi, se rotesc sute de ciori; din cauza lor, Mihai nu mai aude marea. Croncănitul înfiorător din jurul său îi dă impresia că aceste biete zburătoare ridicole se cred corbi și văd în el un cadavru, asupra căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Lăsați naibii Elveția! — Apoi despre pedeapsa capitală... — Despre pedeapsa capitală? — Da; așa veni vorba... apoi le-am povestit cum am trăit acolo trei ani și o istorie cu o biată săteancă... — Lăsați-o naibii pe biata săteancă! Mai departe! se zbuciuma nerăbdător Ganea. Apoi le-am spus cum Schneider și-a exprimat părerea despre firea mea și m-a silit... — Ducă-se dracului Schneider și durea-m-ar în cot de părerile lui! Mai departe! În continuare, pentru că așa veni vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
soare, și a umblat mult timp cu un gând chinuitor, dar care nicidecum nu-și găsea întruchiparea. În fața lui era cerul strălucitor, jos - lacul, îl înconjura orizontul senin și infinit, care n-are nici început, nici sfârșit. A privit îndelung, zbuciumându-se. Acum își aminti cum își întindea mâinile în acest azur senin, infinit și plângea. Îl chinuia faptul că e străin pentru tot ce vedea. Ce fel de ospăț, ce fel de măreață sărbătoare perpetuă e aceasta, care nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acestuia nu face decât să creeze o corespondență între vârtejul exterior și vârtejul interior. Trăirea infinității, ca și reflexia îndelungată asupra acestei infinități, este cea mai groaznică lecție de anarhie, de revoltă și de neîmpăcare totală. Infinitul te dezorganizează, te zbuciumă, te afectează în rădăcinile ființei, dar te și face să neglijezi tot ce e gest mărunt, tot ce e insignifiant și întîmplător. În fața infinitului, chiar și durerile par mai mici. Ce bine că, după ce ne-am pierdut toate speranțele, ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
micuțului. Să nu se nască infirm, cu malformații, precum fratele său Claudius. O groază irațională pune stăpânire pe el și alungă orice urmă de toropeală. Doar capul și-l simte în continuare greu. Poate pentru că nădușește. E prea cald. Se zbuciumă întruna, chemând în zadar somnul. Prin ferestrele închise, nu-și poate da seama cam cât e ceasul. Acum, la început de toamnă, ora e mai mică decât vara. Ziua a început să descrească și să se micșoreze. Tresaltă, cu simțurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-ar fi părut ingrată. Într-adevăr, a avut nevoie de toată consolarea filozofiei pentru a se împăca cu soarta. Prin naștere, capaci tăți și educație ar fi trebuit să fie destinat succesului, însă copilăria i-a fost neliniștită și zbuciumată alături de părinți, în fuga lor continuă de trupele lui Octavianus. Iar la 36 de ani s-a trezit dat la o parte pentru a face loc nepoților lui Augustus. Despărțit de femeia pe care o iubește încă și de fratele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu Titanicul și naufragiezi În mările sudului, te culege (ca unic supraviețuitor) o pirogă de indigeni și Îți petreci ani mulți neștiut de nimeni, pe o insulă locuită numai de papuași, cu fete care-ți cântă cântece de dor intens, zbuciumându-și sânii abia acoperiți de ghirlanda din flori de pua. Începi să te obișnuiești, ei Îți spun Jim, cum le zic albilor, o fată cu pielea chihlimbarie ți se strecoară Într-o seară În colibă și-ți zice: „Eu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și nu este cunoscut. Este neobișnuit, poate lasă chiar loc unei ușoare vinovății. În opoziție cu A Fi Cunoscut, care în Glouchestershire este o condiție existențială a priori, A Nu Fi Cunoscut implică inducerea în eroare, distanță și o relație zbuciumată între individ și lumea socială. Există întotdeauna posibilitatea ca faptul de A Nu Fi Cunoscut să nu fie întotdeauna accidental. Poporul, mai ales și progenitrile sale intuiesc această stare ca una care dă naștere la necazuri, ceva obscur și potențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi doar niște mari dezamăgiri. Nu avea de gând să se întâmple același lucru și cu Kara. Prietenii o întrebau adesea de unde provine dragostea, chiar obsesia, pentru magie și iluzionism. Se așteptau probabil la o explicație ce conținea o copilărie zbuciumată cu părinți și profesori abuzivi, mica fată găsindu-și refugiul în lumea fanteziei. Nimic din trecutul ei însă nu semăna cu așa ceva: fusese o fată normală, elevă de nota 10, gimnastă, căreia îi plăcea să gătească și care cântase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
doi tineri... Alina Catană, clasa a VII-a C Pe malul mării Stăteam lângă nisipul fierbinte al mării, departe de locurile animate, care-mi displăceau. Stăteam pe un colț de debarcader... Singură... Meditând... Valurile îmi atingeau cu stropi sărați picioarele zbuciumându-se neîntrerupt. Eram fericită... De ce? Nu-mi dădeam prea bine seama. Simțeam înăuntrul meu ceva neobișnuit, care nu mi se mai întâmplase niciodată de când vizitam în vacanță, litoralul. Aveam impresia că singurătatea era pricina visării mele. Țărmul mării îmi picura
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nenumărate și au ferecat-o în lanțuri. Dar când din bucium a sunat, din văi și din munți s-au ridicat Mircea, Mihai, Ștefan și au scăldat în sânge lăcomia lor. Au venit alții. Fecioara cânta cu jale, codrii se zbuciumau, apele fremătau și, ca piatra Carpaților, neamul ei creștea dârz și hotărât. Fecioara ridică buciumul spre lume. Chemarea ei de pace răsună pe întreg pământul. Ioana Vieru, clasa a V-a, Șc. nr.5 Vaslui Imn Patriei Patria nu este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
posibila moarte, roagă pe oiță să spună celorlalți doi să-l îngroape peaproape în strunga de oi și în dosul stânii pentru a fi tot cu animalele lui. În așteptarea morții, baciul nu-și ia măsuri de precauție, nu se zbuciumă, nu se teme, dar nici nu stă cu mâinile încrucișate, reacția lui fiind grija pentru întocmirea testamentului. Testamentul este transmis pe cale orală mioarei bârsane, oierul moldovean rugând-o să-i spună lui vrâncean și lui ungurean să-l îngroape pe-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a uscat cerul gurii. " De ce geme soldatul?" se gândi dânsul ca să-și domolească inima; dar în clipa când îi răsări întrebarea aceasta în creier, privirea lui întîlni iarăși ochii spânzuratului, în care acuma strălucirea de adineaori, mândră și încrezătoare, se zbuciuma gâtuită de întuneric. Trecură astfel câteva minute. Corpul spânzuratului nu mai mișca de mult. Amurgul acoperea întreg pământul, ca un lințoliu negru... ― Ce facem, doctore? izbucni deodată generalul, ursuz. Nu vezi că s-a întunecat? ― Datoria, excelență, răspunse medicul liniștit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
foarte frământată, cu părul castaniu lung și dat pe spate, având ceva din înfățișarea tinerilor de la începutul secolului trecut, gata să moară pentru un dor. Pe cât inima îi clocotea de o poftă de viață năprasnică, pe atât mintea lui se zbuciuma cu întrebări tainice, suferind fizicește de câte ori, în căutarea explicației, se izbea de zidurile începutului și sfârșitului între care e mărginită cunoștința omenească. Se făcuse gânditor, chiar visător, cu apucături romantice, cu hotărâri încăpățînate. Doamna Bologa spunea, cu o ușoară umbră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vin soldatului care nu isprăvea deloc lucrul la masa de alături... În uliță Klapka și Bologa se opriră, ascultând râsetele gălăgioase din popotă, dominate de un glas răgușit, care cânta fals și cu mare însuflețire o romanță sentimentală. Întunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, și sus, în cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină albă, tremurătoare, plimbîndu-se de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atât de cumplit, că nici o ființă simțitoare nu ar mai putea trăi!... Ar fi într-adevăr sfârșitul lumii... Gross îl privi cu dispreț, zâmbitor mai întîi, apoi cu mirare și în sfârșit izbucni adânc indignat: ― De mii de ani se zbuciumă omul implorând binefacerile Dumnezeului iubirii, și din an în an mai rău! Fiindcă iubirea e zestrea fricoșilor și a neputincioșilor... Martirii întru Hristos primeau moartea preaslăvind pe Dumnezeul iubirii, și totuși Dumnezeu... Victoria creștinismului a fost dobândită prin umilință și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cărți și din ele, ți se pare că acolo-i toată înțelepciunea... Apoi, când ieși în lume, îți simți sufletul trist și fără sprijin, măcar de ai fi mistuit toate bibliotecile de pe fața pământului. Așa am pățit și m-am zbuciumat cumplit și am crezut că nu voi găsi alinare nicăiri... Pe urmă, încetul cu încetul, în mijlocul naturii, m-a luat puhoiul vieții și m-a dus prin suferințe și amărăciuni, înainte, fără să-mi dau seama încotro... și așa într-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
totuși amândurora inimioara ne bate sâcâitor: trebuie, trebuie!... De ce mi-o trebui mie, e lesne de înțeles. Pentru Raia însă, noaptea așteptată a fost cea mai grea și mai zadarnică. Cei doi nebuni de la rezerva cinci au început să se zbuciume amândoi deodată, cuprinși de accese de mania persecuției“. În spitalul de boli psihice în care este internat Piotr Petrovici, profesorul Nedopliosov le prezintă pacienților un tablou din secolul al XVII-lea, Satirul și nimfa. Tabloul e o copie după copie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
întrebare: C.S.N. - F.S.N., o asemănare întâmplătoare? De fiecare dată când fac asocierea dintre Comitetul Salvării Naționale și Frontul Salvării Naționale, gândurile îmi zboară spre ziua de 22 decembrie 1989. Noaptea de 21/22 decembrie a fost una dintre cele mai zbuciumate din întreaga mea activitate de anchetator. În prima parte a nopții am anchetat un tânăr student, iar în a doua, până spre dimineață, pe atașatul militar al ambasadei unei țări străine la București. Ciudată asociere, nu? Ambele anchete erau însă
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
părul roșcat, căutătura teribil de nevinovată a Elenei. El, bărbatul ce-o adusese în acea casă se amestecase printre ceilalți inși prezenți, Carmina îl căuta în memorie, figuri, figuri, figuri, omul nu căpăta deloc individualitate, îi scăpa printre degete, se zbuciuma, se împiedica printre mobile, în încăperea plină de fum și miros de gutui, măști, măști, măști, cineva o îmbrânci din greșeală, se râdea mult, amețitor, pământul fugea de sub picioare, obosi căutând și privi speriată înainte. Nu parcursese decât un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în amănunt cum decurgeau relațiile între cei doi, foarte atentă ca nu cumva să se producă un conflict ce-ar fi putut avea urmări neplăcute pentru ea. De aceea Fana traversa adesea stări de tensiune și de dependență ce-i zbuciumau echilibrul, împiedicând-o să obțină un rezultat bun pe plan cognitiv. În momentul când, fără să se aștepte la așa ceva, prietena ei, Carmina îi spusese că se vor despărți timp de un an de zile, ea rămăsese aproape imobilă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochii prietenei sale că nu era convinsă încă, doar ești ziaristă. În epoca aceasta în a uterelor de închiriat și a clonării, trebuie să se poată afla și cine e tatăl unui copil. Dacă ești atât de îngrijorată, de ce nu zbuciumat problema? Fran se agăță de această idee ca de o plută în mijlocul oceanului tumultuous. Oare exista vreun test prin care se putea convinge că Laurence era într-adevăr tatăl? Dacă reușea să depășească acest obstacol avea sentimentul că Henrietta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei, de legea ei, și are să moară ticăloasă! Ce vrei să faci tu, Haie? N-am plâns eu destul? Nu m-am tras de cap? Acu trebuie să-ți vii și tu în fire, Haie!... Cât ai să te mai zbuciumi așa? Ce ai tu cu străinul? El acuma nu se mai gândește la tine... Fata își înăbuși glasul răgușit în palme: Am să mă duc după dânsul! Am să mă duc să-l caut!... Mâni mă duc să-l caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era căsătorită, ca și cum fără legătura cu un bărbat ar fi devenit un paria, iar calitățile ei, dacă există, s-ar fi spulberat dintr-odată, ideile astea au revoltat-o mereu de atunci. Acum e mai calmă, e bătrână și se zbuciumă mai puțin, știe că nu-i poți transforma pe oameni decât rar și foarte încet. Dar pe vremea aceea era suficientă o scânteie ca să izbucnească. Și tot ce îi spune acum, dar în alte vorbe, mai înțepătoare, mai aprige, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]