593 matches
-
atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
natura, Atomă, arată-ți puterea și arată cât ești de capabilă și scoate-ne, rapid, de aici, de la necaz, Atomă, că nădejdi necontenite ne punem în tine, Atomă!... Tot se ruga el, așa, la scorneala și la închipuirea lui, Atoma, zbuciumându-se încovrigat, pe geamblacul sondei, de unde toți se feriseră, iar ceilalți îl priveau, nici cu mirare prea mare, nici cu bănuială Și nici nu ne părea că se smintise prea tare, nici nu căutam să ne ferim de el, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Hai mai bine luna viitoare! Nu mă simțeam În stare să risc așa ceva. Am Încercat să-mi mut gândul de la Întâmplare, apucându-mă să organizez un fel de dosar al C.a. Era o muncă liniștitoare, Încercam să nu mă mai zbucium atât. Mi-am pus mai Întâi propriile hârtii În ordine, n-a durat mult fiindcă nu aveam cine știe ce, am fost chiar un pic dezamăgit, erau mai mult traduceri pentru uzul intern al C.a. Le-am cerut și prietenilor mei materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se țin de marea familie slavă, pe când germanii stăruiesc prin autoritățile lor consulare pentru cele mai neînsemnate colonii ale lor din Orient și pe când fiecare popor apusan dezvoltă o deosebită îngrijire pentru naționalii săi din aceste locuri, singuri noi ne zbuciumăm în lupte interne pentru cea mai bună formă posibilă a organizării omenești, neavând un ideal de cultură, ci cel mult idealuri politice cari nu stau în proporții cu puterile noastre și cari, în loc de a da naștere la fapte, vor fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
e aer! Ori motoarele nu lucrează fără aer!" Și se foi dând din umeri și se agită atât de sigur pe sine, că nu putea fi contrazis, încît blonda lui nevastă râse și strigă la el: "Ho, nu te mai zbuciuma așa, să nu se rupă ceva în tine". "Dă-i în... mă-sii! mai zise el totuși, indignat, se vede, că puteau să-l prostească ei pe el cu asemenea gogoși. Da, alte realizări, nimic de zis, cu toate că am auzit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Lăsați naibii Elveția! — Apoi despre pedeapsa capitală... — Despre pedeapsa capitală? — Da; așa veni vorba... apoi le-am povestit cum am trăit acolo trei ani și o istorie cu o biată săteancă... — Lăsați-o naibii pe biata săteancă! Mai departe! se zbuciuma nerăbdător Ganea. Apoi le-am spus cum Schneider și-a exprimat părerea despre firea mea și m-a silit... — Ducă-se dracului Schneider și durea-m-ar în cot de părerile lui! Mai departe! În continuare, pentru că așa veni vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
soare, și a umblat mult timp cu un gând chinuitor, dar care nicidecum nu-și găsea întruchiparea. În fața lui era cerul strălucitor, jos - lacul, îl înconjura orizontul senin și infinit, care n-are nici început, nici sfârșit. A privit îndelung, zbuciumându-se. Acum își aminti cum își întindea mâinile în acest azur senin, infinit și plângea. Îl chinuia faptul că e străin pentru tot ce vedea. Ce fel de ospăț, ce fel de măreață sărbătoare perpetuă e aceasta, care nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
când ei, de ș-ar vinde și copiii, tot n-ar plăti banii câți li se cer? În timpul acesta puțina recoltă câtă a rămas țăranului stă pe câmp nestrânsă, putrezește de ploi sau o mănâncă vitele fruntașilor. El sărmanul se zbuciumă, aleargă în toate părțile, urmărit de execuție, ca să poată {EminescuOpXII 306} găsi bani și în cele din urmă se duce acasă, disperat, și, în bocetul femeii ș-a copiilor, își ia vaca, boii, așternutul, tot ce găsește, și le duce
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
face altceva decât să stea la masă și să scrie. După o vreme se vede că și citește o carte despre care detectivul Blue n-a auzit încă: Walden de Henry David Thoreau, care aparent nu are legătură cu viața zbuciumată într-un mare oraș. Detectivul este pus în plictisitoarea situație de a urmări pe cineva care citește și scrie, ceea ce trebuie să facem și noi aici, iar Paul Auster pare să ne privească ironic de la propria sa fereastră new-yorkeză. Dacă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
au stat așa, artistul câștigând în popularitate atât prin prestațiile cinematografice (30 de filme formula Elvis-Presley- se-îndrăgostește-și-cântă în următorii 8 ani) cât și prin succesele muzicale, câștigul financiar fiind pe măsură. După 1968, spre sfârșitul unuia dintre deceniile cele mai zbuciumate din istoria culturală postbelică americană, atât publicul cât și Elvis începeau să se schimbe. Deși continua să fie rege, era mai degrabă o imagine decât un idol viu și adulat de cohortele de adolescenți din anii cincizeci. Viața de rege
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
se dă de trei ori peste cap și se preschimbă În om. De acum sunt al tău, m-ai câștigat după atâta chin și muncă de șapte ani. Eu m-am chinuit pentru tine și tu pentru mine te-ai zbuciumat; dar de acum nimeni nu ne mai poate despărți, drăguța mea! Nucii cu hulubii din vârf sunt dragostele mele, a mea ș-a ta, după toate câte le-am răbdat s au făcut hulubi și-acum se sărută și stau
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
copil în ziua desfășurării activității. Astfel, dacă preșcolarul a folosit în mod preponderant galbenul sau portocaliul, este vessel, bine dispus, accesibil, iar dacă într-o zi copilul a folosit culori ca albastru, nuanțe de gri și negru, copilul este trist, zbuciumat în felul său intern și trebuie scos din această stare. Copiilor le place foarte mult să îmbine culorile, să le asocieze, chiar dacă nouă nu ni s-ar părea potrivită o anume alăturare de culori, să obțină culori noi prin amestecul
Afirmarea ?i stimularea activt??ii artistico-plastice, competen?a cheie a educa?iei copiilor pre?colari by Emilia Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/83659_a_84984]
-
se dă de trei ori peste cap și se preschimbă în om. De acum sunt al tău, m-ai câștigat după atâta chin și muncă de șapte ani. Eu m-am chinuit pentru tine și tu pentru mine te-ai zbuciumat; dar de acum nimeni nu ne mai poate despărți, drăguța mea!" Nucii cu hulubii din vârf "sunt dragostele mele, a mea ș-a ta, după toate câte le-am răbdat s-au făcut hulubi și-acum se sărută și stau
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
am conștiința că se epuizează. Atât și nimic mai mult. Nu vreau să vorbesc pentru moment decât de o lume în care gândurile, ca și viețile, n-au viitor. Tot ceea ce-l face pe om să muncească și să se zbuciume se folosește de speranță. Singura gândire care nu minte este, așadar, gândirea sterilă. În lumea absurdă, valoarea unei noțiuni sau a unei vieți se măsoară după gradul ei de sterilitate. DONJUANISMUL Dacă ar fi de-ajuns să iubim, lucrurile ar
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cum este, homunculus cu josnicul animal sufletesc peste trupul călătoriei, era să zic al copilăriei, tendință paronimică justă și ce e sufletul? un abur care se plimbă, se plimbă! are de zburdat peste tot în 40 de zile cît îl zbuciumi așa, lasă morții să-și îngroape morții lor! gara Galbeni cu vîrful pantofilor pe bordura de la prima linie, lucire de lanternă pătrată cu mînerul din dreapta, eleganța în serviciul nocturn al transporturilor feroviare, INTERVENȚIE ÎN TEXT Intervalele dintre călătorii constituie cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mîrîie a nemulțumire și unul chiar se răstește aproape furios. Adică nu umblă cu țîțele goale?! Ne crezi prea proști... Mai știm și noi cîte ceva. Sînt în încurcătură și nu vreau să-i supăr pe sătenii care încă se zbuciumă pe acest pămînt minunat. Hai, băi, că am venit degeaba, îndeamnă oamenii unul mai nervos. Stați, nu plecați, mai încercăm o dată, spune moș Tudor. Deci nu umblă cu țîțele goale? Ba da, moș Tudor. Umblă pușcă, da pușcă, pușcă. Ahh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în toamnă frunzele Și ele vestejesc. Dar în zadar mai vii plângând Să mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. Alăturat versurilor scrise o altă poezie în context, scrisă de Serghei Esenin : Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi ești. Știi prea bine însăți, știi prea bine tot - N-am venit la tine, să te văd nu pot. N-am avut
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în zadar mai vii plângând Să mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. Alăturat versurilor scrise o altă poezie în context, scrisă de Serghei Esenin : Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi ești. Știi prea bine însăți, știi prea bine tot - N-am venit la tine, să te văd nu pot. N-am avut ce face, când pe aici treceam, Și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mici, că ei una i s-a făcut foame și de bună seamă că și nouă. Ne Înfierbântasem cât de cât. N-am mai fi avut mult până să uităm Încotro plecasem cu noaptea-n cap. Tot foindu-se și zbuciumându-se printre noi, În entuziasmul ei aferat, Motănica Își pierduse brâul chimonoului și poalele bluzei Îi fluturau ca o cortină deschisă pe lângă sânii ce-și bălăngăneau pe sub nasurile noastre semeția lor apusă. Se uita atât de strâmb, de-ai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mea? Da’ Viorel, eh, era un mare domn... — Sfinte Dumnezeule, tresare Andrei, și lu’ Viorel i-ai tras-o? — Păi cum naiba? Da’ Viorel era un băiat delicat, care la banii lui mergea ca unsă. Nu mai contenea să se zbuciume tolomacul de Andrei cu sfinte Dumnezeule și sfinte tare. De un an și ceva se Învârtea prin ciorba aia de aranjamente și interese de familie, foarte sigur că numai de obrazul lui Îl ține moșu' pe Laur să ardă gazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu capul pe masă, roșie ca racul și icnind din toți rărunchii, cum n-apucasem Încă s-o văd. Ai fi zis că i-a luat foc casa dimpreună cu Pepino și Florinel. Era ca beată de disperare și se zbuciuma și zbiera de una singură acolo și rochia neagră fără mâneci parcă stătea să se destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mi-a spus ceva, da’ am zis că râde de noi. Părințelul chiar râde: nu mi-a venit să cred, zău, am zis că face mișto. Hansi Îl fixează pe Pepino cu privirea lui sticloasă și imobilă, dar Pepino se zbuciumă și se-ncurcă În mugete. - Mi-a spus cinci mii de căciulă, trântește Andrei, și deja Îmi dau seama cam ce are el În cap. - E enorm, zic. Poate cinci mii pentru amândoi, așa mai c-ar fi mers. Hansi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a dracului, fac, după ce că suntem vai de capu’ nostru, ăștia ne mai lipseau. - Ne-atacă și rușii și sârbii, băieți. Ne-atacă toți din toate părțile, și-ncep să se-nchidă granițele. - Țiganii și hoții și barbarii și vandalii, se zbuciumă părințelul. Strânge din pumni cu ochii ieșiți din orbite, gata să lovească până la ultima suflare În spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele, băieți, nu mai scapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
limba de asistenta aia roșcovană. Totuși n-o prea vedeam coborându-se până Într-atât Încât să strângă Între picioare bâzdâgania aia de om, și-n pofida atâtor revărsări teatrale, cică nici Restoiu n-a insistat cine știe ce, tot oful lui zbuciumându-se Într-o singură direcție. Aia e, că ținea cu tot dinadinsul ca Ortansa să divorțeze. Pentru el, da, să rămână doar ei singuri-singurei, să se zbenguie ca doi iezi de-a lungul și de-a latul acestui loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iar nu vroia să audă de neamu’ lor de țigani. O avea pe Steluța și-i era prea de-ajuns. Nu s-a mai Întors muta la fii-su, ca să vezi la ce o duce mintea, cât s-o fi zbuciumat până să găsească unde-i de ea, din Timișoara tocmai În București la mătușă-mea, care o peștește de zece ori mai Înțelept și mai cu folos decât sărmanul Pepino. Motănica se ocupă să-i aducă clienții la nas și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]