503 matches
-
bolnava, iar apa se aruncă la răspântii, rostind descântecul: "Avrămeasă / Cristineasă, / Leușteanu, / Și odoleanu, / Mătrăgună, / Sânge de nouă frați, / Iarba ciutei / Și mama pădurii. Cum se sparge târgul, / Cum se sparge oborul, / Așa să se spargă faptul / Și lipitura / Și zburătorul. / Cum se răspândesc răspântiile, / Așa să se risipească vrăjile / Și lipitura / Și zburătorul!" 200. În comuna Fundu Moldovei din județul Suceava, după ce s-a născut copilul, moașa îl ia și "după ce i-a tăiat și legat buricul, îl pune într-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
odoleanu, / Mătrăgună, / Sânge de nouă frați, / Iarba ciutei / Și mama pădurii. Cum se sparge târgul, / Cum se sparge oborul, / Așa să se spargă faptul / Și lipitura / Și zburătorul. / Cum se răspândesc răspântiile, / Așa să se risipească vrăjile / Și lipitura / Și zburătorul!" 200. În comuna Fundu Moldovei din județul Suceava, după ce s-a născut copilul, moașa îl ia și "după ce i-a tăiat și legat buricul, îl pune într-o covățică, cu apă rece, fie iarnă, fie vară, și așa îl spală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rădăcină de frăsinel, de hamei, de iov, iarba gâștii, lămâiță, levănțică, lojniță și de lumânărică. Ceai din coji și semințe de mac, flori de măceș, măselar, mătase de porumb, mătrăgună, mentă, sevă de molid, nalbă, orbănțică, paie de ovăz, pana zburătorului, podbal, potroacă, secărică de câmp, floare de soc, șovârf, floare de tei, sulfină albă, troscot, urzică moartă, coajă de ulm și vâsc. Amestecuri pentru infuzii: cimbru de casă cu rădăcină de pătrunjel, cimbru de câmp cu zburătoare, mătase de porumb
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
se dă să mănânce fudulii de cal negru, arse și pisate, amestecate cu rachiu de drojdie. În Moldova, se afumă bolnavul cu planta avrămeasă și se scaldă cu fiertură de drețe, zburătoare și fulgoace. Se afumă bolnavul cu planta pana zburătorului sau cu părul lupului. ENUREZIS ("pipi" În pat) Când un copil face "pipi" noaptea În pat fără voie, În medicina populară se folosește ceaiul de cârcel, din care se beau 2-3 căni pe zi sau i se dă copilului o
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
doi" (E.S.). Sînt subliniate în Dimineața poeților cîteva priorități la autorul Anatolidei, prima: e cel dintîi la noi care scrie poema leagănului și a neliniștii paterne în fața pruncului bolnav. Erosul este aici copleșit de simțul datoriei morale. Și a doua: Zburătorul, capodopera poetului, leagă pentru prima oară de Heliade (și în poezia română) nașterea iubirii de prezența unei "ființe aeriene". Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un zburător și forma de manifestare este "picoteala", visarea. Erosul se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este aici copleșit de simțul datoriei morale. Și a doua: Zburătorul, capodopera poetului, leagă pentru prima oară de Heliade (și în poezia română) nașterea iubirii de prezența unei "ființe aeriene". Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un zburător și forma de manifestare este "picoteala", visarea. Erosul se manifestă prin declanșarea unei energii cu efect contradictoriu. Eugen Simion ne propune și o sintetică așezare în istoria literară a celui care a scris Suvenire și impresii ale unui proscris: Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care elementarul și murmurul armonic al pământului (câmpul scăldat în „zmalțuri” de rouă, truda „arătorului” și aleanul lui spus în cântec, „plăcutele zbierări de turme”, „balsamul” miroaselor) sunt chemate să mărturisească tot supremația erosului. Poema îl anunță pe Heliade din Zburătorul prin momentele ei de pastel însuflețit de acordul „unsunător” al cereștii mișcări: „Toate se deștept, simt, cere/Magnetul însuflețit/ Ce va prin împărechere/Sufletul a fi-nnoit”. V. încearcă și struna liricii de idei. Prieteșugul, Imaginația, Simpatia trădează, chiar din titlu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
mit a ajuns să fie socotit de unii Divina noastră Comedie. Meșterul Manole (povestea zidarului de mănăstire care își zidește soția ca să oprească surparea clădirii) e mitul estetic, indicând concepția noastră despre creație, care e rod al suferinței. În sfârșit, Zburătorul e mitul erotic, personificarea invaziei instinctului puberal. Poezia română, prin Eminescu îndeosebi, a arătat înclinări de a socoti iubirea ca o forță implacabilă, fără vreo participare a conștiinței. Pe lângă aceste patru mituri încearcă să se ridice și altele îmbrățișînd mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
barbare, hohotitoare, pe care le adună ca într-un fel de conjurație: Cu-același scomult cade și Belzebuth, Astaroh, Talmuth, Hamos, Asmode, Dagon, Mamuth, Baal, Astoret, Isis, Orus, Moloh, Balmol, Briaroh, Brihmuter, Gorgon, Bulhoh, Rimnon și Belial. Capodopera rămâne însă Zburătorul. Invazia misterioasă a dragostei e surprinsă în plină agresiune, fără furiile unei Sapho sau ale Phedrei. Criza de pubertate se explică mitologic și se vindecă magic: Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate, Mulțimi de vinețele pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
încetineală moldavă. JEAN BART Jean Bart, cu numele adevărat Eugeniu P. Botez (1874-1933), divulgă în Jurnalul de bord, cu o grațioasă erudiție ce amintește Nautica lui Baldi, terminologia marinărească (siflii, navă, cabestan, manele, provă, babord, tribord, pupă, gabie, arboradă, sarturi, zburători, vergi etc.). Nuvelele, mai curând niște amintiri sentimentale, arată pretutindeni simpatie pentru sălbăticiuni (oameni și animale). Ca o culme de rezistență la civilizație e citabil cazul lipovenilor din Deltă care emigrează în Siberia de răul legilor: Nu mai putem trăi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de-o călugăriță, Chemată lunecă, la clopot, pierdut peste zări. Trec crapii negri prin adâncul verde, Rațele țipă undeva în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică mai pronunțat picturală și cu luciri de icoană, tabloul vesperal din Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din ochii fumurii, Izbind cu cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării. Fântâna cumpăna destinde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Păstrate sub răcoarea pânzetului de in. Înlocuindu-se havuzurile cu balta și pășunile franceze cu Bărăganul, căpătăm o pictură superioară de-un impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Seara la Miorcani aduce aminte, prin vastitatea orizontului, de Zburătorul: Ritmic lanuri nesfârșite mișcând valul lor de spice, Îl pornesc din capul zării ca să-l frîngă-n cap de sat; Îl izbesc de-un dig de cridă, îndîrjit și îndesat; Îl resfiră printre case, ce se-ncearcă să-l despice Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trenuri ca azi, și din berlină Sări subțire-o fată în largă crinolină. Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac, Bunicul meu desigur i-a recitat "Le Lac". Iar când deasupra casei ca umbre berze cad, Îi spuse "Zburătorul" de-un tânăr Eliad... Ca ieri sosi bunica... și vii acuma tu: Pe urmele berlinei trăsura ta stătu. Același drum te-aduce prin lanul de secară, Ca dânsa tragi în dreptul pridvorului, la scară. Subțire, calci nisipul pe care ea sări
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și solemn. Regimul temporal În care trăiește acest univers inconsistent, literaturizat, este oscilant: Heliade are, ca toți preromanticii, predilecție pentru vălurile nopții, iar, dintre ceasurile zilei, momentul cel mai favorabil contemplației este acela al Înserării, cum arată cunoscutul pasaj din Zburătorul Totuși, Heliade are o mai mare apetență decît alții pentru lumina crudă a zilei. Evenimentele importante din poezia lui se petrec sub protecția luminii solare. Pentru a „Înmia” (sublima) obiectul, el nu se bizuie pe lumina confuză, incertă a lunii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
peisaj securizant. Este greu de spus, În cazul lui Ion Heliade Rădulescu, care este peisajul, său, locul și timpul În care spiritul creator se simte ocrotit, apt pentru contemplație, deschis fără rezerve spre universul din afară. Repetiția unor elemente (În Zburătorul și alte poeme) ar indica opțiunea pentru peisajul și ora indecisă a serii, Într-un decor de dealuri misterioase, Încărcate de simboluri istorice, păzite de sentinelele munților. Aceleași date le aflăm Însă și la alți poeți din epocă și, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
modele pierdute, teme, În poezie, de meditație tristă și de reverie euforică. În peisajul evului de cremene sînt, totuși, cîteva locuri care satisfac nesațiul lui Heliade și statornicește, pentru o clipă, nestatornicia, disponibilitatea lui. Am citat deja tabloul cîmpenesc din Zburătorul, cu acea senzație de vitalitate calmă, de liniște progresivă, de pace astrală ce coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile muginde, de vițeii care se reped zglobii la ugerele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un binom binecunoscut. Cumpătatul părinte dă semne de nerăbdare. Erosul deșteaptă În el acel nesațiu sacru față de obiect, nesațiu pe care-l Întîlnim și În alte Împrejurări: „Și-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi...” O imaginație mai bogată aduce Zburătorul, capodopera lui Heliade după opinia aproape unanimă a criticii literare. Că balada are valoare deoarece analizează „psihologia personajului” (D. Popovici) este discutabil. „Psihologia” este, aici, starea de criză erotică, individualizată prin cîteva semne ce se pierd În mit. O boală
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erotică, individualizată prin cîteva semne ce se pierd În mit. O boală necunoscută, cum zice G. Călinescu, „explicabilă mitologic și curabilă magic”. Lăsînd deoparte construcția, succesiunea simbolurilor, limbajul poemului, mai curat, mai fluent decît În alte scrieri, să observăm că Zburătorul leagă pentru prima oară la Heliade (și În poezia română) nașterea iubirii de prezența unei „ființe aeriene”. Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un zburător și forma de manifestare este „picoteala”, visarea. Erosul se manifestă prin declanșarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poemului, mai curat, mai fluent decît În alte scrieri, să observăm că Zburătorul leagă pentru prima oară la Heliade (și În poezia română) nașterea iubirii de prezența unei „ființe aeriene”. Originea bolii necunoscute e, deci, cerească. Agentul ei este un zburător și forma de manifestare este „picoteala”, visarea. Erosul se manifestă prin declanșarea unei energii cu efect contradictoriu: foc și răcoare, ardere și paloare, cald și rece, o senzație de greutate și o ’Senzație de eliberare corporală: „În brațe n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În reverie („săi ca din visare”, „că-ncepe de visează și visu-n lipitură/ Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu...”) și senzația de Înălțare: „cosița se ridică”, „eu parcă-mi aud scrisul pe sus cu vîntu-n zbor”. În fine, zburătorul apare În timpul unei insomnii grele și al unei „nemișcări pline” a universului: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins cuprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat...”. Starea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
treacă dincolo de generalitățile estetice curente. Revenind la poezia erotică, putem Încheia spunînd că imaginarul heliadesc rămîne, și aici, sub controlul rațiunii și rațiunea deviază discursul spre morală. De puține ori, poezia saltă peste această retorică și atunci imaginația devine (În Zburătorul) mai dinamică, mai aeriană. Heliade scrie de obicei cu imaginea prototipului În față, chiar și În spațiul eroticii (spațiul imprevizibilului, nelămuritului) gîndul lui merge spre „verginea primară” și tiparele amorului sacru care, În esență, este amorul Închis În templul familiei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ora indecisă a inserării. „Ființele aeriene” și peisajul celest. Tematica ascensiunii și a căderii. Un vis moralizator. „Poruncitorul” deget. Regimul statului divin. Un complex œdipian În lumea arhanghelilor și imaginea surpării universului. Nunta cosmică. Ordinea „adamiană”. Erosul heliadesc. Figura conjugalității. Zburătorul și originea unei boli necunoscute. Dragostea ca energie ascensională. Femeia și „misticul trianglu”. Delirul creațiunii, iarăși. Un discurs format din mai multe discursuri. Figura „hrăpirii”. Cele trei muze ale lui Heliade: muza cetățeană, muza astrală și muza buclucașă. VII. Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
R, 1990, 4; Octavian Soviany, Kaspar Hauser la curțile lui Dracula, APF, 1991, 12; Nicolae Oprea, Timpul crizei, „Calende”, 1992, 1; Diana Adamek, Cămașa albastră de alcool, TR, 1992, 10; Viorel Mureșan, „Atotsfârșitul”, PSS, 1996, 4-5; Al. Florin Țene, Implozia, „Zburătorul”, 1996, 4-10; Diana Adamek, Masca de mercur, TR, 1996, 48; C. Regman, Poetul apoftegmelor-imagini, JL, 1996, 33-38; Pop, Pagini, 221-225; Regman, Dinspre Cercul Literar, 190-194; Dicț. scriit. rom., II, 4-5; Poantă, Dicț. poeți, 75-79; Milea, Sub semnul, 68-83; Cistelecan, Topten
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
peste cîteva clipe, însă, ridurile ei adînci se destinseră; punînd pușca la loc în rastel, Ahab ieși pe punte. Ă Ești un băiat bun, Starbuck, îi spuse el în șoaptă secundului. Apoi, se adresă echipajului, cu glas tare: Ă Strîngeți zburătorii și velele-gabier, la pupa și la prova! Mascați verga mare! Montați palancul cel mic și deschideți cala principală! Ar fi poate zadarnic să ne întrebăm ce anume-l făcea pe Ahab să se poarte în felul acesta cu Starbuck. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că aud trîmbițele Judecății de Apoi, atît de grabnic își făcură apariția, cu hainele-n mîini. Ă Ce vedeți? strigă Ahab către oamenii de pe catarge, dîndu-și capul pe spate. Ă Nimic, domnule căpitan! răspunseră ei într-un glas. Ă înălțați zburătorii și bonetele de jos și de sus, în ambele borduri! strigă Ahab. După ce oamenii înălțară pînzele, căpitanul desfăcu saula specială de care se folosea pentru a se urca în arboretul rîndunicii mari; peste cîteva secunde era tras într-acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]