14,079 matches
-
scălda/ și după ce/ de tot vom pleca/ nu-i așa/ dragă a mea/ că mîinile noastre vor căuta/ împreună să fie/ și cînd de tot ne-om culca/ nu-i așa/ nu-i așa/ că sufletele noastre/ mereu/ împreună- or zbura/ și după.../ dragă a mea“. Spațiul desenat între apele Oceanului, mările orientale și catedrala gotică („trecem printr-o biserică/ a stejarilor/ gotică/ sunt degetele crengilor împreunate/ la mari înălțimi/ ca o împletire de spirit și trup/ sub soarele ca mierea
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
cu iuțeala unui strașnic vânt, nu mergi pe pământ, abia îl atingi, ca o rândunică, pierzi respirația, auzul și vederea, asfixiat de praful care te învăluie din toate părțile“. Vara, când era uscat și iarna pe pârtie, caii de poștă zburau cu 20-25 de km pe oră: „Pe-alocurea drumul se face albastru/ Când scapă sub dealuri și-n luncă se-ascunde/Un miros de cine știe unde/ Ne-ajunge pe cale, și-n urmă rămâne“ ( D. Anghel). Toamna și primăvara, însă, când pământul
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
nu reacționează la vătămare decât după 80-150 de ani, astfel că o generație de oameni nu vede îndeajuns urmările. Tocmai pentru o mai bună înțelegere a ceea ce se poate întâmpla în viitor pe pământ, în aprilie 2005, șase sateliți vor zbura la 700 de km deasupra capului nostru; este vorba de un adevărat „Tren al spațiului”, realizat printr-o colaborare franco-americană și canadiană. Plasați pe aceeași orbită, ei se vor succeda la câteva minute: un sfert de oră între primul și
Agenda2005-05-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283341_a_284670]
-
prin joc.* Omul, prin jocurile de noroc ?* Dar îmbătrânind, cel vânător decade în a fi vânatul* Tot astfel, ochiul invizibil al divinității?* Paradoxul ordonator: starea de nestare* De fapt vedem imaginile răsturnat: mergem cu capu-n nori ! De fapt planeta zboară, noi stăm călare sau ciuci. AICI îN FRACTALIA Toți au dreptate, doar că celor mai mulți nu li se dă. Unii cer asta cu palmele-mpreunate, alții cu pumnii strânși. Iată originea dogmelor, via utopiilor, care fac dinamica lumei? Instinctul de vânătoare l-
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
nevoii de afecțiune datorată absenței tatălui și prezenței intermitente a mamei în copilărie. Am tot așteptat să se întâmple acel mare eveniment care va schimba tot și îmi va activa puterile mele lăuntrice și nu îmi puteam ierta că nu zbor deja și că nu înțeleg nimic din cărțile de filosofie ale mamei mele, pe care le citeam pe ascuns, când nu-mi atrăgeau atenția albumele de artă din raft, sau cele de anatomie artistică, unde, spre deliciul prietenelor mele de
Agenda2004-29-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282649_a_283978]
-
de aur. l E.U. , agent șef adjunct la S.E.I.P. Timiș, a fost trimis în fața instanței pentru conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. În 31 ianuarie, pe Aleea Ghirodei, a zburat cu mașina de pe pod în apele canalului Behela. Ulterior s-a stabilit că avea o alcoolemie de 2,25 la mie. Inculpatul nu recunoaște că el s-ar fi aflat la volan și spune că, în momentul producerii accidentului, mașina
Agenda2004-29-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282664_a_283993]
-
1909. Numai în patimă vei afla libertatea. 1910. Plenititudinea vieții stă în patimile sale. 1911. Cine nu înțelege sensul patimii s-a născut degeaba. 1912. În patimă stă rădăcina mântuirii de tine însuți. 1913. Nu există Timp care să nu zboare pe aripile patimilor. 1914. Cum ar arăta o iubire care și-ar pierde pentru totdeauna propria ei patimă? 1915. Ar mai exista florile zâmbetului din lumea deșertăciunii dacă ar dispărea patimile frumuseții? 1916. Unde este patimă este și dorință. 1917
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
aeriene și de figura unui pilot de curse din anii 1930, John Livingston, care avea să-i sugereze numele personajului-pescăruș. Povestea evocată vorbește despre ordine și dezordine, despre conformism și disidență, despre cârdul care cârâie și solitarul care tace și zboară. Richard Bach: Pescărușul Jonathan Livingston. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 70 000 lei.
Agenda2003-14-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280875_a_282204]
-
particular, așa cum este Teatrul Act. Avantajul celui din urmă este în primul rînd faptul că are un sediu propriu, fix, bine dotat și amenajat. De curînd Teatrul Act a găzduit o serie mică a unui spectacol cu totul special: Să zbori spre paradis. Scenariul și regia îi aparțin Teodorei Herghelegiu, absolventa de acum doi ani a Academiei de Teatru și Film din București, secția regie, clasa profesor Cătălina Buzoianu. Protagonista este actrița Dana Voicu. Duminică 1 august s-a jucat ultima
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
ca spectacolul este o producție a altui teatru particular, născut acum șapte luni, care se numeste Teatrul Inexistent. El este inexistent doar că sediu, în plan artistic realizînd mai multe producții, dintre care cea mai închegata și reprezentativă fiind Să zbori spre paradis. Teatrul Inexistent există, iar spectacolele sale au fost găzduite, prin bunăvoință, de Muzeul Literaturii Române, Clubul Green Hours, Clubul Barbar, Teatrul Pod. Spectacolul Bancă , tot după scenariul și în regia Teodorei Herghelegiu s-a prezentat anul trecut, după ce
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
Teatrul Pod. Spectacolul Bancă , tot după scenariul și în regia Teodorei Herghelegiu s-a prezentat anul trecut, după ce a depășit fază preselecției, la Gala tînărului actor de la Costinești, la secțiunea grup. Dana Voicu făcea parte din distribuția regizoarei Herghelegiu. Să zbori spre paradis este un one-whomen-show, o întîlnire mai profundă între actor și regizor. Și lucrul acesta este limpede pe scenă. Acest spectacol este dedicat acelora care au schimbat finalul, nemulțumiți de scenariul propriului destin. Acest spectacol s-a nascut că
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
inerție, din liniaritate. Eroina are un soi de nefericire senina. Este împăcata cu drumul ei, mai ales că viața o ține pe muchie de cuțit. În această echilibristica, piciorul poate alunecă ușor spre infern. Ea însă are pregătite aripi să zboare spre paradis, spre o altfel de lume, cu speranța că este mai bună. Nu are nevoie de compasiune. Se apără în permanență. Complicitatea publicului naște și ironie, etichetarea spectacolelor dintr-o scurtă privire, un lucru care îi iese bine actriței
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
agonie și extaz își situează Dana Voicu personajul, cu inflexiunile necesare, cu emoție, chiar dacă inegalitățile există în susținerea monologului, precum și alunecarea spre poezii, un accent uneori puternic în scenariu. Gravitate și inocentă, teama și elan cîteva dintre atributele spectacolului Să zbori spre paradis. O oră și mai bine stăm față-n față cu noi înșine, cu cel de lîngă noi, cu cei care alcătuim o societate brutală, dezechilibrată, maladiva, neiertătoare. O societate dirijata de legea junglei. Demersul artistic al actriței Dana
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
-l lasă inima slabă... Purta un nume frumos, de voievod, si acumulase, odată cu anii, destul țesut adipos, altminteri contraindicat cardiacilor. Pesemne, dacă mai trăiește, nici pînă astăzi n-ar pricepe de ce-i plăceau cîntecele legionare ăluia roșcovan și pistruiat care zburase din redacție. Stupiditatea este căptușeala prostiei. Iar prostia n-are leac. Cu arătătorul la tîmpla stai și te gîndești: - Cine ne-a condus înainte de decembrie ^89? - Dar cine ne-a condus și după decembrie ^89? - Și acum cine vrea să
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
o grea așteptare/ de care/ deodată/ eternitatea se plictisește" (Casă părinteasca). Timorarea, inhibiția devin vibranțe. Din acest mediu al rezervei morale se ivește un imaginar caracteristic al timidității: "E o jivina pasăre ce vede cu aripile,/ și asta numai în vreme ce zboară,/ și atinge pămîntul/ doar cînd acesta stă să ia foc.// În irisul ei nu cred prea multi;/ nici eu nu i-aș ști trecerea/ dacă nu ar lasă urme/ în lutul viiturii;/ înaintează mereu, tot mai mult si mai mult
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
există varianta poetesa, prozatoare, care își construiește dintr-o dată o lume de o feminitate dureroasă, fără să mai recurgă la armele, seducătoare, ale confesiunii. Autoarele respective practică o "artă", nu o "confesiune". Scrisul lor rămîne, oarecum, adîncit în pagina, nu zboară. Astfel și Iolanda Malamen, care a revenit după 14 (patrusprezece ani) de absență de pe scena literelor noastre, cu 2 (două) cărți de poezie și românul pe care abia l-am amintit. Dar revenirea sau reîntoarcerea, în interiorul artei sale, a însemnat
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
domină totuși, în mod destul de probabil, efectul glumeț și ușor depreciativ al obiceiurilor alimentare folosite că metonimie cognitivă. Tehnicile elementare ale hrănirii apar că semne de maturitate intelectuală în mai multe proverbe autohtone; de la foarte cunoscutul Crede că tot ce zboară se mănîncă la altele mai puțin frecvente, precum cel citat în Dicționarul limbii române ( DA) cu trimiteri la Ispirescu și Zanne: Nu știe încă cum se mănîncă mămăligă. Oricum, diversitatea analogiilor e destul de mare ca să pondereze posibilele speculații. Dacă referirea
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
un vers al lui Kazantzakis: secundă și felul în care larva poate deveni fluture. Val Gheorghiu citește acest moment și această șansă (pe care fiecare o are și pe care cei mai multi o ignoră) pe chipul omului, al "larvei" programate să zboare, căutînd acolo, în detaliul adesea insignifiant, configurația ființei lăuntrice, aceea care secretă (sau nu!) aripile. Așa se întîmplă, de pildă, cu Vasile Dalailama din proza În falia neagră se iveste-un picior, cu Pepa din Pepa și Piti, cu Darly
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
pierd sensul inițial. Ele se golesc de propria lor semnificație, devin semne abstracte care nu mai cuprind în ele decât o imagine ștearsă a lucrurilor. Dar ceva rămâne în interiorul lor, - o indicație vagă a direcției spre care te miști sau zbori în raport cu puterea și cu dorința. Astfel cuvinte-scopuri ale vieții, cuvinte-program ca - reușită, realizare, satisfacție, fericire și chiar dragoste, plăcere, veselie, frumusețe, sănătate, bunătate, cinste, onoare etc. se integrează apriori în orizontul interior, fără împotrivire. Programul se află undeva în spațiul
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
vieții, mai deslușim expresiile, a lichida, a elimina, cu același conținut. Dacă, bunăoară, Kamenev, Zinoviev, Buharin s-ar fi îndepărtat singuri și la timp, nu i-ar mai fi îndepărtat alții, la modul știut. La noi chiar, care adoptasem din zbor aceste moravuri, un secretar general de partid, Foriș, a sfârșit cu craniul teșit - o cerință a istoriei, ca să meargă mai ușor înainte - Lucrețiu Pătrășcanu ciuruit de plumbi - tot ca să nu șomeze istoria -, pe când un șef de stat, Gheorghiu-Dej a regretat
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
ca metaforă a revelației demiurgice. Poeziile Ninei Cassian (mai ales ultima, Obârșii, de coloratură blagiană), constituie poarta de intrare în transcendență - prin cunoaștere și iubire -, a celui de-al doilea și ultimul ciclu pe versuri de Alexandru Miran - Incandescențe. Poetul zboară "până-n slava oceanului de veci al luminii" (De ce?), după ce "s-a desprins de lucruri și semne" (M-am desprins), lepădându-se de sine prin actul căinței (Cunoașterea) - reflex al înțelesului din finalul dramei Faust de Goethe? - "Tot ce-i vremelnic
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
vedea lucrurile mereu mai aproape... Cea mai surprinzătoare secvență va fi chiar finalul morții anunțate, "murirea", amintirile fulgurante (mîinile bunicii!) și înălțarea sufletului în văzduhul senin, deasupra și departe de o viață trăită prostește... În "coperțile" filmului, aparatul de filmat zboară, și el, o dată cu sufletul eliberat, deasupra cartierului, deasupra "vieții" cu mărunțișurile, cu mizeriile, cu viciile, cu perversiunile ei, dar și cu frumusețea (care există, de vreme ce "există acest trandafir"!) și cu eroismele ascunse în cel mai banal cotidian. Regizorul și-a
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
aer, dar el trebuie să simuleze fuga încă vreo zece pași, să evite un eventual accident. Când s-a ridicat în aer, parapanta ajunge deasupra capului său și zburătorul plutește așezat în harnașament ca într-un scăunel. Trăgând de mânere, zboară spre dreapta sau spre stânga, după plac." Cavalerul spațial este o poveste cuceritoare, pe care o pot citi și copiii, și maturii, dar pe care numai copiii, cu nevinovăția lor, o merită. Stelian Țurlea, Cavalerul spațial (aventuri cu Daniel), București
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
păsări care în loc de aripi aveau imense foi de salată; flancurile erau asigurate de aruncători de usturoi; pe de-asupra selenarii mai aveau la dispoziție treizeci de mii de călăreți pe purici de dimensiunea a trei elefanți și infanteriști capabili să zboare fără aripi. Armamentul era următorul: coifuri fabricate din fasole scobită, evident de dimensiune uriașă; scuturile și săbiile erau similare celor grecești (cred că Lucian s-a plictisit pentru un scurt moment să mai imagineze noi tipuri de armament). Acțiunea militară
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
o "eliberare". Mai puțin intelectualizată și mai puțin crispată, producția ei pare a-și fi cîștigat dreptul la mărturia "naturală", egală cu sine. Dramatismul condiției personale pe care s-a altoit dramatismul provinciei vitregite generează un astfel de tablou vizionar: "Zboară niște gheare fără păsări pe cerul disperării,/ se apropie în unghi ascuțit de Ochiul Albastru./ Îl vor sparge sau vor trece pe alături? se întreabă orbii.// Nebunii își rod unghiile în timpul rugăciunii,/ orfanii care au ajuns milioanri le aduc daruri
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]