1,242 matches
-
ceva... visează Mihail. Boierii râd, gâfâind încă: Unde pune neamțu' mâna... Au bătut-o cu pușcile, da' nimică n-au folosit. Cetatea s-a ținut tare. Au încercat și ei marea cu degetul. Am scăpat ieftin. Le-am tras una zdravănă, de nu mai pridideau să ridice pânzele și să fugă spre Stambul! râde cu mândrie vornicul Bodea. I-a cam scufundat și furtuna ceea... Cerul ține cu noi... Suntem buni la Dumnezău... Când o veni Mahomed în carne și oase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mare Spătare, bine... Mihail face stânga-n-prejur. Stai!! strigă din urmă, Ștefan. Văzut-ai cum se-ncleie musca ce trage la miere? Văzut! Ei, așa să faci și tu! Încarci două chervane cu marfă scumpă, la vedere. Ascunzi sub coviltir oșteni zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea admirației rupând-o la goană spre împlinirea poruncii. Îi belesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
potecă bătătorită ce urca din vale. Descălecară și se traseră sub marginea pădurii. Pe Simeon Îl ascunseră cu cal cu tot sub un brad bătrân, cu crengi până aproape de pământ, și-l lăsară acolo, după ce legară hățurile de o ramură zdravănă. Picioarele captivului erau Înțepenite Într-o frânghie care trecea pe sub burta calului, destul de larg pentru a nu răni pielea animalului, dar destul de strâns pentru ca omul să nu poată descăleca. Ținând seama că și mâinile Îi erau legate, prizonierul n-avea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să aibă atâta forță și prestanță! — N-am spus nimic, de la mine n-ai auzit nici o vorbă! De ce atâta fereală? am Întrebat eu cu naivitate. Nu Înțeleg, de ce se teme Eglord de un asemenea ticălos, În loc să-i tragă o bătaie zdravănă, ca să-i fie Învățătură de minte? — Nu-i chiar atât de simplu cum crezi. În spatele acestei Întâmplări, așa cum apare ea, se ascunde o istorie cu rădăcini adânci, care, dacă s-ar afla, ar putea face să cadă unele capete. Cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bani pentru o "Pacică", căci fuma tot timpul. Avea o pipă maro, mare, pe care o încărca cu multă migală. Mie îmi plăcea să-l observ cu câtă minuțiozitate își încărca pipa și el mă lua adesea pe genunchii săi zdraveni și mă legăna. Mamei nu-i prea convenea acest lucru și dânsul înțelegea numaidecât. Mă lua afară și mă dădea în scrânciob, până mă săturam. Era un om tare bun. Avea și el o droaie de copii (nu le știu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe Luca Lavric, un fecior înalt ca un brad și frumos fără de pereche, deși familia lui nu se ridica la acel rang, ca a Burcenilor. Pentru a se căsători cu ea, băietanul lui Burciu, a luat căruța cu doi cai zdraveni, alți doi feciori și-au "furat-o" (luat-o cu forța) pe fată. Aceasta se zbătea-n căruță ca o pasăre în cușcă. Feciorii au fost nevoiți s-o lege de căruță cu lanțurile. În țipete și urlete au ajuns
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
personaj îndrăgit și totodată bine intenționat. Curăța satul de lucrurile nefolositoare (bulendre, cotrențe, zdrențe). Alt personaj mereu prezent în viața satului era păcurarul, un fel de negustor ambulant, care vindea păcură și petrol lampant. Avea o căruță cu doi cai zdraveni și înăuntru un butoi mare cu păcură (un lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea țițeiului). Păcura, ca să nu fie atinsă de intem perii, era protejată de un coviltir, adică un acoperiș la căruță, făcut dintr-un schelet de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-i struni, nu numai poruncile vorbite, îi îndeamnă să iasă la drumul pe care au venit de dimineață, spre a se întoarce acasă, unde așteaptă multe treburi. Se simțea foarte mândru de juncanii lui ce promiteau că vor deveni boi zdraveni de muncă în gospodărie, dacă nu-i va vinde. în gândirea lui se afla și această idee, că banii ce-i va lua pe juncani îi vor da posibilitatea să cumpere ceva pământ pe care să-l muncească cu întreaga
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
câteva zile de când cei doi se întorseseră de la Vaslui după ce pățiseră necazul cu căderea lui Costache în groapa plină cu apă. Acesta întins în pat, legat la cap cu un prosop de bumbac, deoarece încă nu se vindecase de răceala zdravănă căpătată după ce făcuse baia nedorită, în acea zi friguroasă de iarnă. își aduse aminte cu recunoștință de ajutorul primit de la acea amărâtă de țigancă, care deși săracă lipită, nu a pregetat să le dea ajutorul refuzat de creștini mai înstăriți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
învățat și să-mi programez „naivitățile“. Eram elev de școală primară deja, când - strecurându-mă nebăgat în seamă printre invitații noștri (de obicei, îmi era interzis accesul) - am pus tam-nesam întrebarea: „Tată, ce-i aia adulter?“ A urmat o palmă zdravănă și un „marș afară!“ dintre cele mai dureroase. Mi s-a întâmplat chiar, cu o ocazie similară, să trag intenționat un vânt cât se poate de zgomotos și odorant - cu consecințe asemănătoare. În perioada aceasta a văduviei, s-a petrecut
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
râpă între „jos“ și „sus“. Celălalt, de asemeni excelent la învățătură, înalt și slab, extraordinar de bun camarad, săritor, mă invita să patinăm pe Brateșul înghețat (patinele lui erau ceva foarte improvizat, legate cu cârpe de ghetele nici ele prea zdravene), unde se strângeau mulți copii, într-o învălmășeală breugheliană. Odată m-a poftit la el acasă, în cartierul Bădălan, unde domnea mizeria mizeriilor, ceva cu totul inedit pentru mine, cum n-am mai văzut niciodată, poate numai în reportajele cinematografice
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se impune în ochii vizitatorului mai întâi ca o afirmare a vieții spiritului, ca un element fundamental învingător asupra răului din abis. Privesc încă o dată figurile blajine ale mitropoliților cărturari din muzeul sufletului românesc, cobor îngândurat treptele croite din lemn zdravăn pentru a mă regăsi din nou față în față cu vechea zidire a mănăstirii, încă suplă și trainică. E seară și se aprind luminile orașului din vale. LECȚIA NATURII Negurile se întind și orașul nu se mai vede ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
căzut de la etaj, l-am dus afară, ne-a scăpat și s-a suit în pom - nu am chemat pom pierii, ci m-am cățărat eu și am scuturat creanga pe care stătea, pînă a căzut -, a luat o bătaie zdravănă de la un alt motan etc.). În vremea aceea, în camera noastră de cămin mirosea numai a amoniac, dar ne putem socoti fericiți că nu ne-a făcut, în plus, și bucuria cu puricii. Deocamdată, puricii stăteau numai pe el. Avea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara târziu arhimandritul Piticariu ne vorbește despre Ilie Răcoare care vrea să se facă călugăr. Starețul (un fel de haiduc în rantie) îl strânge de mână de țipă, apoi îi arată o bâtă zdravănă după ușă. "Mă, și eu am fost așa, mă... Dar eu sunt în stare să călugăresc o sută de haiduci ..." " Apoi și eu am fost hoț, zice Răcoare, da aista a fost vătav de hoți..." Starețul mai povestește despre isprăvile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să putrezească în pădure și când specialiștii noștri le-au spus că la noi se exploatează copacul aproape 100%, chilienii au început să râdă: "no vale la pena" nu se merită! Am înnoptat într-o cabană forestiera, construită din trunchiuri zdravene, mobilată civilizat, cu un cămin uriaș unde ardeau trunchiuri parfumate de araucaria. Chilienii au demarat programele de ocrotire a fondului forestier încă de la începutul secolului al XX-lea, organizând zeci de Parcuri Naturale. În regiunea a IX-a, unde ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
te-nghită și naiba să te ia! așa cum cândva scriitorul român Grigore Alexandrescu își va lua rămas bun în anul 1854 dela consulul rus care părăsea definitiv Bucureștiul. E oare cazul să ne mai întrebăm dece oameni drepți ca bradul, zdraveni ca stejarul, gospodari desăvârșiți, iubitori de frumos, crescuți în frica lui Dumnezeu, păstrători ai tradiției în care s-au născut, la un moment dat renunțau la totul și luau calea codrului hotărâți să-și facă singuri dreptate, pedepsindu-i pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
amesteca cu grijă stropindu-se după necesități câte puțină apă. Când atingeau un grad convenabil de vâscozitate și de rumeneală se așezau în niște traiste confecționate din țesătură de lână care erau introduse în teascul propriu zis. Aci doi oameni zdraveni operau asupra unor ciocane de lemn «berbeci», cu care băteau susținut în niște pene de lemn ce presau traista până ce storceau uleiul conținut în sămânța astfel pregătită. Uleiul de dovleac avea o culoare maro-roșcată, culoarea castanei coapte, era foarte gustos
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Arpașil de Sus. Treieratul păioaselor, a fost una din operațiile agricole ce impunea rezolvarea unor probleme destul de complexe pentru meșter, ca și morăritul. Înainte vreme extragerea bobului cerealei din spic se făcea prin operația de îmblătit cu ajutorul îmblăciului, două bețe zdravene, unu mai lung, altul mai scurt, legate între ele cu o sfoară rezistentă, de regulă din cânepă bine răsucită și suficient de groasă cu care oameni în toată firea, pe vremea iobăgiei chiar și femei, loveau năpraznic spicele de secară
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ce nu trebuia să audă toate „prostiile”: „<<Cuza Vodă>> de Mircea Ștefănescu. Se recomandă eliminarea următorului monolog: „Kogălniceanu (discuție cu trădătorul Vogoride Înaintea Unirii): <<Urlă ulița! Decît că di aiasta, domnule Caimacam, ați putea trage o Învățătură: că oricît de zdravene ar fi brațele cenzurii, tot prea scurte-s cînd vroiesc să acopere adevărul; iar ce nu apare În țară, răbufnește În străinătăți și Încă pentru cetitori În toate limbile!>>”. Controlorii de calitate (comunistă) mai găsiseră o hibă În sensul Înlocuirii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a treia intervenție din numărul 144 al ziarului de uzină nu face decât să atenueze un aspect negativ, spus mai direct, În legătură cum privesc unii tovarăși activitatea UTM. Nu era nimic grav dacă exprimarea apărea În forma inițială”. Palmă zdravănă și pentru așa-zisa reclamă a CEC-ului: „A cincea intervenție pornește de la dispoziția În vigoare privind reclama la cîștiguri În autoturisme pe librete CEC. Așa cum era textul În ziar era doar o informație, un anunț și nu trebuia considerat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cei care urmau să lucreze pe aceste bijuterii dar fără drept de difuzare către neveste, amante sau prieteni de șpriț. b.a. Care italieni la Drăgășani, tovarăși?! Ia, vedeți-vă de treabă...! Și redacția emisiunilor pentru străinătate primise o palmă zdravănă de la tov. cenzor M. Izsak care intervenise Într-un text la ediția din 24 ianuarie 1974: „Neavînd aprobarea necesară, s-a amînat o știre prin care se anunța că la Drăgășani urma să se construiască un obiectiv industrial În colaborare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
desprinderea unei concluzii eronate, cea a realității istorice de astăzi referitoare la <<problema pămîntului>>, poezia a fost semnalată organului de partid local care a hotărît eliminarea ei”. Dacă autorul (autoarea) acestei versificații Îndrăznețe va fi scăpat numai cu o săpuneală zdravănă din partea organului, atunci Înseamnă că a avut noroc cu carul dar tare mă tem că setea lui (ei) de pământ a ajuns și la urechile securiștilor, adevărați corbi hoitari ai ticălosului regim de atunci. d.j. Meniuri de restaurant la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Mormânt și... ce să vezi!? Bolovanul. Este un bolovan imens de mare, cam 1,60 m înalt și vreo 3 m gros. Se spune că el ar fi cel care a fost prăvălit la ușă Mormântului. Ar trebui câțiva oameni zdraveni ca să-l urnească din loc. Dar la Dumnezeu nu-i nimic greu ca să le miște din loc. Îngerul care a fost trimis a prăvălit piatră de la ușa Mormântului. Privești cu uimire la această piatră, ca multe taine are ea. Acolo
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sat de munte, Nerej, care este „stupul“ roiului său numit Spulber, derivat din frumosul verb românesc „a spulbera“, ceea ce înseamnă „a semăna în cele patru vânturi“. Mă simt și eu devenită roi al acestui stup, avatar îndepărtat al acestor oameni zdraveni, bărboși, pletoși, care acopereau muntele cu turmele lor, înainte ca industria să fi venit cu exploatarea pădurilor, pentru a desfigura această regiune bucolică în ajunul războiului. Și acesta a fost semnalul a ceea ce avea să urmeze,izbucnirea războiului și a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nu e chiar atât de Înțelept și, ca ucenicul vrăjitor, poate mai degrabă face o poznă decât să devanseze natura pe calea evoluției ei. Și, ca orice mamă, iubitoare dar dreaptă, ea Îi va administra acestui copil teribil o chelfăneală zdravănă. Frumusețea, pe care demult o asociam cu negentropia, n’are nevoie de grandoare, ci de Viață. Chiar la dimensiuni mai modeste ele, frumusețea și negentropia, se resimt la fel. Prin sentimentul de straniu care nu te lasă să poposești, În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]