1,522 matches
-
de un sunet asemănător cu mugetul unui tun. Ajutoarele sale ciuliră de asemenea urechile. Unul dintre oameni ridică un colț al perdelei și privi afară, în jur. Îl frapă o priveliște de o cuceritoare frumusețe: soarele arzător se juca printre zdrențele norilor, zugrăvind cerul cu o vâltoare de lumini. — Tunete în depărtare. Numai zgomotul tunetelor, departe, răspunse servitorul. — Tunete? zâmbi forțat Yoshimoto, bătându-se ușurel pe șale cu mâna stângă. Slujitorii săi observară, dar se abținură anume să întrebe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe altcineva, și că puteai în sfârșit să te plângi. — Ferească cerul! Fie ca zeii din cer și de pe pământ să-mi fie martori! Păi, am primit atâtea favoruri de la dumneavoastră... m-ați ridicat, dintr-un om care purta numai zdrențe și o singură spadă... — Gura! — Vă rog, dați-mi drumul. — Cu siguranță! îl îmbrânci Nobunaga. Ranmaru! Apă! strigă el, cuglas sonor. Ranmaru umplu un vas cu apă și i-l aduse. Când Nobunaga luă apa, ochii săi păreau să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se cuvine. În locul acestora ce a făcut guvernul? A trimis-o ca o jertfă pentru care țara n-are dreptul de a cere nici o compensație, căci n-au iscălit nici două linii cu împărăția Rusiei, a trimis-o îmbrăcată în zdrențe pentru că comisese deja crima de a vinde mantalele și căciulele cumpărate de ministrul Florescu; au lăsat-o fără provizii, încît era silită de a se hrăni cu porumbii cruzi de pe câmp, în fine a purtat-o câmpiile, fiind în parte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
C. este unul dintre poeții semnificativi ai generației ’70, ce s-a impus fără zgomot, cultivând eclectismul estetic, cu o propensiune irezistibilă spre înnoire. A mai scris versuri pentru copii: Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan (1978), Cine l-a văzut pe Zdreanță (1991) ș.a. SCRIERI: Adierea tărâmului, București, 1972; Ramura de veșnicie, București, 1974; Numărătoare de aștri, București, 1977; Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan, București, 1978; Totdeauna, iubirea, București, 1979; Marele semn al mirării, București, 1980; Cum se dau nume copiilor, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
Bogdan Năzdrăvan, București, 1978; Totdeauna, iubirea, București, 1979; Marele semn al mirării, București, 1980; Cum se dau nume copiilor, București, 1983; Imperiul de corali, București, 1986; Cercul și inocența, București, 1987; Nașterea zilei, București, 1989, Cine l-a văzut pe Zdreanță, București, 1991; Cele patru păsări ale zilei, București, 1991; Ronțăilă e cu noi, Galați, 1995; La umbra Corintului, București, 1995. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Numărătoare de aștri”. Sub „zodia” lui Blaga, LCF, 1977, 35; Doina Uricariu, „Numărătoare de aștri”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
Într-un sat din Ucraina. Aici am trăit sub spectrul morții: lente exterminări prin foamete, bătaie, goniți din loc În loc, desculți prin zăpadă... Evreii erau cazați Într-o fostă școală, unde dormeau pe jos, se Înveleau cu tot felul de zdrențe care au rămas din lucrurile aduse, goi sub acele zdrențe. Într-o foarte mică Încăpere dormeam 7 persoane, pe jos, Înghesuiți unii În alții ca sardelele - eu, fiind copil, dormeam deasupra mamei. Noaptea mama, Împreună cu Jigun Smil, desculț, În zăpadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
morții: lente exterminări prin foamete, bătaie, goniți din loc În loc, desculți prin zăpadă... Evreii erau cazați Într-o fostă școală, unde dormeau pe jos, se Înveleau cu tot felul de zdrențe care au rămas din lucrurile aduse, goi sub acele zdrențe. Într-o foarte mică Încăpere dormeam 7 persoane, pe jos, Înghesuiți unii În alții ca sardelele - eu, fiind copil, dormeam deasupra mamei. Noaptea mama, Împreună cu Jigun Smil, desculț, În zăpadă, În frig, reușeau să fugă pentru a aduce hrană pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noastră când ne-am Întors În Cernăuți. Dar chiar În aceeași clădire a fost liberă, o locuință cu două camere, bucătărie. Mai Întâi ne-a ținut la el un timp. Mama s-a apucat iar de comerț, cu second hand, zdrențe din astea - intra din casă În casă, la doamne și domni, apoi se ducea Într-o piață și le vindea și mai câștiga pentru Întreținerea noastră. Tata a stat doi ani, până a ajuns la Berlin. Dar n-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În pribegie, ci Întâlnirea noastră, În Atachi, cu o coloană de evrei care venea dintr-o localitate basarabeană, Edineț: ei veneau pe jos, iar noi veniserăm cu trenul - era o mare diferență. Erau ca niște schelete ambulante, Învelite În cârpe, zdrențe și care, văzându-ne pe noi, un grup compact de oameni relativ bine la acea oră, Încercau să iasă din coloane și să vină spre noi ca să ceară ajutor. Jandarmii nu-i lăsau și ne spuneau că oamenii aceștia erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acest lagăr. De fapt, În Birkenau erau mai multe lagăre: lagărul E, lagărul C... fel de fel de lagăre. Unde ne-am dus noi era de fapt un lagăr nou, fără nimic amenajat, nici un pat, nu era nimic-nimic, doar niște zdrențe aruncate pe jos. Nu ne-au lăsat să ieșim pentru necesitățile firești. Am stat acolo pe pământ, au adus ceva... mâncare... A, pardon, asta am uitat să vă spun, revin. Deci după ce ne-au spus să mergem În stânga, ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
totul mergea așa: „repede, repede”. După ce am ieșit de la duș puteam să luăm pantofii Înapoi. Dar eu am avut niște bocanci frumoși și care erau deja furați și mi-au dat pantofi cu talpă de lemn. Și am primit niște zdrențe să ne Îmbrăcăm, o singură bucată, nici pantalon, nici combinezon, nimic, o simplă rochie. Dar ce fel de rochie - groaznic. Una era de mătase, una de stofă, dar nu pe măsura noastră. Am stat la Birkenau vreo trei zile, Închise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
așa, subit, căci nu știam niciodată ce se va Întâmpla. Ne-au dus iarăși la apel, 500 de oameni, așa ne-au numărat, și ne-au scos din lagărul acela: iarăși la duș, iarăși ne-au tuns, am primit alte zdrențe, rochia mea era o rochie lungă, largă, până aici, și pe fiecare s-a tras o linie roșie, pe spate, cu vopsea, ca să nu putem fugi. Adică pe rochia noastră s-a vopsit o linie roșie pe spate. Și ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi se prelinge pe gât. Mă ștersei, nu era sudoare, ci sânge. Mă ridicai și mă dusei în baie fiindcă simțeam că mă ustură fața. Când mă uitai în oglindă văzui trei dâre de sânge pe obrazul drept, amestecate cu zdrențe de piele ruptă. Când avusese timp să mă gheruiască astfel? Probabil că fulgerător, în chiar clipa când o lovisem și abia după aceea căzuse. Mă spălai, dar sângele reveni mai ales în câteva locuri unde ghearele intraseră adânc. O furie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o să și-o radă, să nu te zgîrie..." Și mi-o luă din brațe, și o puse jos, și îndată micuța făptură începu să meargă, dar cu o direcție sigură. Matilda se luă după ea, "Hai, zise, aruncă și tu zdrențele alea, fă o baie și să ne așezăm la masă. Vezi că avem acum un boyler. Am tras gaze, am scăpat de lemne, avem apă caldă când vrem. Am făcut și eu ceva cât ai lipsit, surâse ea, n-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
goni cu brutalitate un bătrân, care după cât se părea stătea și el acolo degeaba și nu consuma nimic. Arăta tare nefericit și părăsit, venise și el să vadă oameni. Palton jerpelit, o pălărie soioasă și în loc de fular un fel de zdreanță. Gândul mă duse la tatăl lui Bacaloglu, și îi spusei lui Vintilă, în timp ce bufetierul pusese pe masă sticle de vin negru și pahare: "Așa arăta... ? Dar el nu înțelese cine anume, uitase ce-mi povestise... "Zic de bătrânul ăsta prăpădit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și pe un țigan, Lungu, un sadic, care bătea arestații pînă cînd obosea. După care pleca. Ruchenștain bătea numai în cursul anchetelor". Vor fi anchetați, după tipicul cunoscut, nouă luni de zile. Mîncarea era proastă, dormeau pe dușumele, hainele erau zdrențe și în tot acest interval n-au făcut baie. Apărător la proces va fi avocatul Katz, din Piatra Neamț, ce s-a ridicat și a zis: "Domnule președinte, onorată instanță. Situația cea mai grea pentru un avocat este, cum a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
oamenii și-o formează despre dreptate este alcătuită din două jumătăți: virtutea triumfă, iar viciul este pedepsit. Am avut norocul să apucăm acele vremuri cînd virtutea, deși nu triumfă, nu mai este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită, virtutea, îmbrăcată în zdrențe, este lăsată să intre, să se așeze într-un colț, numai să nu crîcnească. Nimeni însă nu îndrăznește să scoată o vorbă despre viciu. Da, virtutea a fost batjocorită, dar viciul nu are nici un amestec. Da, cîte milioane de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
atingeau și lăsa impresia că tratează murdăria din jur ca pe un mediu aseptic. Putea fi suspectat că se bucură chiar de luxul de a i se fi luat totul și de a fi fost nevoit să umble îmbrăcat în zdrențe. Ignorînd privațiunile, acestea își încetau existența. Cînd prietenii săi zăceau ca niște obiecte abandonate, mortificați după ziua de muncă, Sandu Zub găsea energia necesară să le repare o haină ruptă sau să le încropească din te miri ce cîrpe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lagăr a păstrat structura vechiului. Ierarhii, mită, bursa neagră... Dar au scăpat de meticulozitatea nemțească. Întâlnirea cu foștii torționari (previzibilă) e redată în linii sobre. Nu îi culpabilizează, din contră, parcă o tristețe nedefinită plutește printre rânduri: "Erau îmbrăcați în zdrențe decolorate... Aveau fețe supte, năuce, sălbăticite: obișnuiți să trăiască, să acționeze, să lupte după schemele rigide ale autorității, reazem și hrană pentru ei, se treziseră deodată neputincioși... Erau goliți și inerți, ca frunzele moarte, îngrămădite de vânt în unghere ferite
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
cel puțin o prințesă. În poarta clinicii am văzut în schimb o mașină de o excepțională eleganță și lungime, dar, într-un colț al ei stătea ghemuită o biată, cu adevărat biată, „copilă „ îmbrăcată- de pot zice așa - cu o zdreanță, pe care Curzio Malaparte a copleșit-o pe dată cu vorbe frumoase și amabilități, iar în bar ea a acceptat, roșind ca o școlăriță, modestul cornet cu bomboane oferit de mine. Știam că, și în prietenii, Curzio avea această venă
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
să abdice pe criterii materiale. "O foarte mică industrie" (Busuioceanu îl citează pe Maurras), intelectualitatea nu poate spera nimic, în lupta cu magnații altor caste. Doar proletizarea, care-o ajunge din urmă, întocmai cum "acum două mii de ani, filosofii în zdrențe învățau prin agorale legile vieții eterne, pentru doi oboli de aramă întinși mai mult ca o pomană." Căutînd o soluție, Busuioceanu înșiră principii de receptare, particularizate pe literatura noastră, rafturi de idei, mari evoluții ale spiritului, pe distanțe scurte, ce
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
conștiința" e ultimul avatar de care spiritul divin, înainte de a muri de tot, mai poate astăzi să aibă parte. De acum încolo vom deveni neurologi: vom vorbi tot mai des de hormoni, emoții și neurotransmițători, renunțînd complet, ca la niște zdrențe de care ne simțim rușinați, la cuvinte precum suflet, conștiință și spirit. Puterea lor explicativă s-a sleit cu totul, aidoma unor ficțiuni verbale ce nu-și mai găsesc locul în reprezentările noastre mentale. Dacă totuși nu contenim să le
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
București. Carte galben-pătată, cu autor și Ateneu în foto, pe copertă. O justificare mai lungă decît se obișnuiește face din "Bucureștii mei" un loc pe care nu-l dibuiesc, întotdeauna, lecțiile de geografie, un rotocol de timpuri bune și de zdrențe din paltoanele de vreme rea, care nici măcar nu se suprapune cu conturul lui pe hartă, și unde "emoția și poezia se strecoară în toată viețuirea." Oricum ar fi, bucureștenii (și poate că nici alții...) n-o să-i reproșeze lui Arghezi
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
fi întors la mine în genunchi. Aș fi fost încântată dacă s-ar fi târât pe aleea de la intrarea în casă în patru labe, plângând și implorându-mă să-l primesc înapoi. Voiam să fie neras, jegos și îmbrăcat în zdrențe. Voiam să aibă părul lung și nespălat, hainele ferfeniță și să fie înnebunit de durere, știind că pierduse singura femeie pe care o iubise vreodată. Și pe care o putea iubi vreodată. Această imagine mentală era atât de reală încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
poziția. Te implor, Doamne, m-am rugat, dă-mi puterea să-i țin piept. Nu mă lăsa să ajung din nou să iau toată vina asupra mea. Știi, măcar o dată în viață mi-ar plăcea să nu mai fiu o zdreanță. —Păi, normal că tu-i crezi pe George și pe Judy, mi-a răspuns el înfuriat. Normal că vrei să crezi numai lucruri bune despre tine. Pur și simplul n-ai putut să accepți adevărul pe care ți l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]