542 matches
-
cu intrarea Într-un palat oriental, dar probabil că era doar un tunel care lega două curți ce musteau de apă, cu cutii poștale distruse și dale fărâmicioase, și scoțându-mi ceasul de la mână, a arătat spre o pătură militară zdrențuită, aflată Într-o nișă de sub scări, de parcă luarea ceasului prevestea o anumită nuditate, iar acum trebuia să am o fetiță cu ea, și am Întrebat unde ne aflam și unde erau copiii, fiindcă pe drum fiica s-a transformat nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a mă revedea în această localitate necunoscută sau ignorată până atunci de străinii trecători prin Viena. Niciodată nu voi uita plimbarea aceea, când o pornirăm afară din sat, de-a lungul câmpiilor încărcate de belșugul recoltelor, pe lângă batalioanele de porumb zdrențuit, cu lăncile roase, îndoite și sparte, deasupra cărora câte o floarea-soarelui, ca o negresă cochetă cu scufița galbenă își întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mine, martorul clănțănitului său din dinți dictat de frică, m-a tratat cu autoritate: „Ce stai, soldat. Adunarea. Adună-i pe toți oamenii apți de luptă, imediat. Reocupăm poziția. Mișcă-mișcă! Gata de contraatac...“ Îl văd îndepărtându-se agitat peste corpuri zdrențuite, peste morți, peste oameni care încă trăiau. Zbiară, dă din brațe, e caraghios, nu mai e un erou de carte ilustrată, așa că vreau să-i fiu recunoscător retroactiv, fiindcă apariția lui în mijlocul unității făcute zob - doar două Panther-e și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
țipetele. Apoi, deodată, se lăsă liniștea... ALTE MESAJE O oră mai târziu, meduzele dispărură la fel de misterios precum apăruseră. Corpul lui Edmunds zăcea În fața habitatului, culcat pe fundul mării, legănându-se ușor În curent. În materialul costumului se vedeau mici găuri zdrențuite. Afară, Barnes și subofițerul șef, Teeny Fletcher, traversau zona În lumina puternică a reflectoarelor, purtând rezervoare suplimentare de aer. Ridicară trupul lui Edmunds; capul se lăsă flasc pe spate, făcând să se vadă vizorul din plastic zgâriat și Întunecat. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sunt sigură. Beth se Îndepărtă și mai mult. Norman se uită prin tăietură la trupul acoperit de costum. — Carnea este macerată. — Macerată? — Mestecată. — Dumnezeule! „Da, În mod evident, mestecată“, Își zise el, cercetând mai atent tăietura. Rana era neobișnuită: tăieturi zdrențuite, fine, În carne. Firișoare rozalii de sânge se ridicau și alunecau ușor pe lângă vizorul său. — Hai să ne Întoarcem, spuse Beth. — Mai stai puțin. Norman strânse cu mâna corpul la picioare, șolduri, umeri. Peste tot era moale ca un burete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
drumul. Încă nu vedea nimic. Îndepărtă de pe vizorul căștii, palma care căzu cu greutate pe punte, zvârcolindu-se, separată de brațul animalului. Pereții interiori ai habitatului erau stropiți cu sânge. Un tentacul se mai mișca, celălalt arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i verde pierzându-se În depărtare. Reușise! Îl Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus? Întrebă Harry, cântărind un harpon În mâini. — Cinci, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trebuie să-i culcăm REGATUL lui de morți și VERSURI ACADEMICE împrumutate în căutările divinului până la destinația nocturnă a visului. AERUL rece te vinde în regatul amorțit de iubiri. Poetul Sfânt rămâne POET în PATUL lui de tăcere și gând zdrențuit. Răcnește în mine visarea. Răcnește în mine Ochiul de noapte prea trist, prea firav și de atâtea ori înecat. Prin mâluri albastre de Zări, prin mâluri de nopți cu un poem Hărțuit. O liniște rece îmi sărută timpul. O liniște
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se sinuciseseră. Odată mi-a spus „bună“ și mi-a adresat un zâmbet dulce, deși abia schițat. Am crezut că l-am judecat greșit, dar mai târziu am descoperit că era beat criță. Întotdeauna avea la el, ascuns în căptușeala zdrențuită a pardesiului negru, un exemplar jerpelit din Fear and Loathing in Las Vegas sau American Psycho. Voia să facă parte dintr-o trupă și să se sinucidă când împlinea optsprezece ani. Deși eu ajunsesem la concluzia că probabil își prelungise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acum cinci ani, iar la ora actuală e o chestie moartă În păpușoi. Am propriile mele probleme, cum ar fi, să am grijă de copilașul meu. Bud coborî privirea. LÎngă șemineul lui Mickster hîrÎia de zor un buldog cu fundul zdrențuit și cu coada În atele. Cohen continuă: — Ți-l prezint pe Mickey Cohen junior, moștenitorul meu, care nu prea se potrivește În lumea asta cîinoasă. În noiembrie a supraviețuit unui atentat cu bombă, ocazie cu care m-am trezit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce va face, pentru că nu voia să creadă că se va petrece astfel, își interzicea să creadă. Al șaptelea brâu Ședea în dreptul ferestrei largi a noii locuințe și contempla răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții. Își luase cu el obișnuința din vechea locuință, dar acolo privea doar apusul, ascuns aici de o altă aripă a blocului foarte proaspăt, și fusese nevoit să se adapteze. În spatele său era camera mare strălucitor de albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi așteptat un răspuns sau ar fi întrezărit ceva ca o speranță, și-a întors ochii de la acel Rumpelstilzchen blând, neiertător și numai memorie și privea pe fereastra largă răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care singur până sus ambele valize, plus mapa lui Phoebe, ținută într-un echilibru precar sub braț. Ea îl urmase în tăcere, copleșită de atmosfera deprimantă și sinistră care emana din toată casa. Tapiseriile atârnate pe pereți erau roase și zdrențuite; draperiile grele de catifea de pe scară erau deja trase, nelăsând să pătrundă nici un pic din lumina muribundă a soarelui; două armuri, care stăteau într-un echilibru precar în poziție de drepți în două firide opuse, păreau gata să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ceea ce vezi aici îmi exprimă personalitatea. Voluptate pe bani puțini. Întinde-te pe divan cât timp mă duc să fac ceai. Lapsang îți place? Divanul se dovedi a fi, la o cercetare mai atentă, un pat-canapea învelit în cuverturi pseudoturcești zdrențuite, dar era destul de comod. Bucătărioara lui Findlay era chiar lângă salon, așa că am putut continua conversația în timp ce el își făcea de lucru cu ibricul și ceainicul. — E un apartament minunat, am spus. Stați de mult aici? M-am mutat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Tata a intrat Într-una, acum cîteva luni: a pătruns În fiecare cameră să verifice stricăciunile, și În ultima era o bătrînă Într-o cămașă de noapte galbenă, cu părul argintiu, dormind Într-un pat cu baldachin și cu perdele zdrențuite. Helen vizualiză scena destul de precis. — Și ce-a făcut tatăl tău? Întrebă ea fascinată. — A lăsat-o În pace și s-a Întorse Încet la parter, apoi i-a spus gardianului din zonă. Gardianul i-a povestit că bătrîna avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aș fi avut În minte planuri legate de seiful biroului! — Și la mine se uită așa, zise Helen. Julia rîse. — Ar fi trebuit să vadă chestia asta. Își deschise sacul și scoase un mănunchi de chei, fiecare cu eticheta ei zdrențuită. Le ridică și le scutură așa cum face un temnicer. — Ce zici? Le-am luat de la gardianul local. Am intrat și am ieșit din jumătate dintre casele de aici. Marylebone nu mai are secrete pentru mine. Ai crede că oamenii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o vecină, căzută în fața ușii unde locuia. Ținea strâns între degetele încremenite preșul uzat, pe care și-a cuibărit gândurile multe nopți, într-un singur vis... Bun Aud șuieratul năpraznic al vântului, care în furia lui oarbă țipă printre frunzele zdrențuite, ce par desprinse dintr-o legendă veche de când lumea și mă trezesc. Cu toată vremea rea n-am de ales și aruncând la nimereală un trenci pe umeri, căci se dezlănțuiesc deja răpăind, câțiva picuri de apă pe acoperișul de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ei un avantaj, lucru de care te poți agăța când bebelușul tău tocmai ți-a vărsat un pahar cu suc pe ultimul tricou curat. Aici, În bucătărie, reușesc totuși să găsesc mângâiere În compania unei mâini de femei cunoscute, rămășițele zdrențuite ale primului meu grup postnatal pentru mame și bebeluși. E uimitor când te gândești că ne cunoaștem de mai mult de cinci ani. Judith, bruneta plinuță de lângă cuptorul cu microunde, a fost pe vremuri agent pentru patentări. S-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de ambarcațiuni pătrunsese o goeletă albă cu velele strînse și cu motorul la minimum. La cîrmă se vedea silueta subțiratică a lui Gunnar Andersson, de aceeași Înălțime cu arborele artimon, cu cămașa fluturîndu-i pe umeri ca o fîșie de velă zdrențuită. Vasul părea neîngrijit, avea carena pătată de ulei, de unde am presupus că Andersson navigase cu el pe traseele petrolierelor dinspre Tangier. Apoi am observat capătul de panglică galbenă ce flutura prins de balustradă la proră, ultimul rest din banda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și cîțiva copii mici se zbenguiau În jurul lor. Se jucau de-a v-ați ascunselea, iar șef le era Bobby Crawford, care continua să debordeze de energie și entuziasm. Țopăia În jurul alegoriilor abandonate, cu brațele Înfășurate În șiraguri de stegulețe zdrențuite, prefăcîndu-se că o căuta de zor pe micuța care chițăia ascunsă sub pian, și părea un Peter Pan scăpătat care Încearcă să aducă la o nouă viață rămășițele tărîmului său de nicicînd. Cămașa lui hawaiiană era murdară de praf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fereastra îngustă, fără cadru de lemn, atent să nu-și zdrelească pielea pantofilor eleganți în cioburile tăioase de ceramică, trezindu-se pe dată într-o trecătoare, așternută cu aceleași straturi groase din crupe cărămizii, mărginită de maluri, consolidate în pereți zdrențuiți, care păreau să fie într-o stare de beție continuă. Rămase și mai surprins să se întâlnească, brusc, în faptul serii, cu băieții de la Școala de reeducare, înțoliți, ca totdeauna, în hainele lor de doc cafeniu, șezând cocoțați pe ieșituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
va dura mult, doar până ce începe antrenamentul. Înainte să se ridice, Felix mai trage un fum din țigară și cu zâmbet pișicher scoate din porthart un caiet gros, cu margini înnegrite. Dintre file iese la iveală un ziar împăturit, cam zdrențuit. Informația Zilei, numărul din 30 septembrie 1943 unde Arghezi scrisese celebrul pamflet "Baroane", îndreptat direct contra baronului Manfred von Killinger, ambasadorul nazist la București. Prin anumite cercuri se vehicula bârfa că Mihai Antonescu nu era străin de publicarea lui. Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
energic cu mâna umedă obrajii palizi ai copilului. Într-un sfârșit, acesta deschide ochii speriat, dar chipurile blânde ale celor doi îl fac să înțeleagă că răul trecuse. Darie scoate din buzunar o bomboană, cu învelișul din staniol auriu cam zdrențuit. Cu ochi ce sclipesc de încântare, băiatul o ascunde repede în buzunarul pantalonilor. O mică recompensă pentru curajul tău. Copilul nu înțelege ce i se spune, dar zâmbește la auzul vocii prietenoase. Novăceanu îi ciufulește ușor părul, apoi explică prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
coada de lemn a unei grenade pe care o ține la centură. Privirea înregistrează un soldat mort, căzut într-o groapă la marginea drumului. Mă rog, ce mai rămăsese din el. Parcă se bătuseră lupii peste el. Fața zdrobită, pieptul zdrențuit arată albul murdar al coastelor, precum și niște fire subțiri, vene sau nervi. Fusese un suflet viu și toate lucrurile care le-ar fi putut face, au dispărut într-o secundă. Imaginea crudă, reală, a războiului, care niciodată nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
serie lungă de explozii aruncă în aer versantul. Bolovani uriași și hălci de pământ zboară spre cer. Profilată pe pălălaia roșie a flăcărilor, o siluetă omenească se rostogolește la vale. E căpitanul Apostol. Picioarele sunt cioturi însângerate și de sub pielea zdrențuită se arată hidos capetele albe ale oaselor sfărâmate. Marius aleargă spre el, îl prinde în brațe. Ajutat de Iovuț, îl pune la adăpost, în spatele unui masiv bloc pietros. Din fața arsă, transformată într-o mască respingătoare, ochii de un albastru serafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]