559 matches
-
fie bine. Și vâră o lamă adânc în vaginul moale de silicon. În gaura făcută de bărbat cu cuțitul. Dându-i capul pe spate, Cora introduce o altă lamă adânc în gâtlejul de silicon. A treia lamă sfârșește înăuntrul anusului zdrențuit, destupat, al fetei. Când sosește și băiețelul, când îl găsește aruncat cu fața în jos pe brațul scaunului ei, Cora îl duce la baie, împreună cu ultimele două lame. Plătește cu aceeași măsură. A doua zi vine un detectiv târând fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie de la comisariat Îl lăsase pe don Federico lat În dreptul ușii casei lui. Era Însîngerat, cu rochia zdrențuită, fără perucă și fără colecția lui de fine bijuterii false. Urinaseră pe el și avea fața zdrobită și plină de tăieturi. Fiul brutăresei Îl găsise chircit În fața ușii de la intrare, plîngînd ca un copil și tremurînd. Nu există dreptate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cred însă că vreun nenorocit care cine știe ce a făcut este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fereastra îngustă, fără cadru de lemn, atent să nu-și zdrelească pielea pantofilor eleganți în cioburile tăioase de ceramică, trezindu-se pe dată într-o trecătoare, așternută cu aceleași straturi groase din crupe cărămizii, mărginită de maluri, consolidate în pereți zdrențuiți, care păreau să fie într-o stare de beție continuă. Rămase și mai surprins să se întâlnească, brusc, în faptul serii, cu băieții de la Școala de reeducare, înțoliți, ca totdeauna, în hainele lor de doc cafeniu, șezând cocoțați pe ieșituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Comitetul Salvării Publice, unde cu o noapte înainte Saint-Just își scria discursul, Robespierre a fost întins pe o masă cu o cutie de brad drept pernă. Îl credeau mort. Apoi, el a deschis ochii. Sângele îi curgea abundent din buza zdrențuită, înroșindu-i cămașa. Era fără pălărie și fără cravată, cu cunoscuta sa haină albastră, sfâșiată, și având una din mâneci aproape smulsă. Ciorapii de bumbac cădeau, răsfrânți, până la glezne. În starea aceea deplorabilă ajunsese în câteva ore cel care în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
arunc peste corpul mamei tale, o maltratez. O împing la picioarele patului și o iau ca pe o capră și în timp ce o fac, mă întreb ce fac. După, stătea sub mine ca un ou spart, se întorsese în găoacea ei zdrențuită și mă privea cu o intenție nouă. Părea fericită și rea ca o vrăjitoare căreia i-a reușit o vrajă. Pentru prima oară de când o cunosc, m-am gândit că vroiam să o las. Micul trup al amantei mele stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se cheamă Amir-Khaz, la extremitatea dinspre nord-vest a bazarului. În acea noapte, câteva zeci de tineri partizani au făcut cu schimbul pentru a păzi ieșirile, În vreme ce, la sediul anjuman-ului, ridicat la rangul de cartier general, Fazel trasa, pe o hartă zdrențuită, săgeți ambițioase. Eram cam o duzină de oameni care urmărind cu fervoare cele mai mici urme ale creionului său, care sporea tremurul felinarelor de vânt. Deputatul se ridică. — Inamicul se află Încă sub șocul pierderilor pe care i le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le-o luase înainte. Cu coada ridicată, cu blana zbârlită, cu gheruțele scoase, din două salturi părăsi masa și încăperea. Micul craniu dințat se zbătea convulsiv pentru a se extrage din ascunzătoarea lui. Brusc, parcă opintindu-se, țâșni din torsul zdrențuit al lui Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate cu gheare. Îl propulsară cu o viteză nemaipomenită. Ateriză pe masă, peste farfurii, smulgând la ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dictatură bolșevică, o reprezintă hoția națională. S-a furat în acei odioși ani pentru a slăbi sistemul. În mod deliberat se distrugeau, de exemplu, vagoanele de cale ferată, cu instalațiile sanitare demontate, cu mușamaua canapelelor sfâșiată, cu perdelele de la geamuri zdrențuite, cu spartul neoanelor din compartimente și multe alte de-astea, doar pentru a lovi în regimul dictatorial. „Ca să nu mai vorbim de sustrasul materialelor din construcții - continuă doctorul -, conform principiului juma’ la bloc, juma’ la casă. Blocurile alea care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din sala sporturilor. Sala fusese inaugurată pe 26 mai 1986, ziua în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al treilea ca mărime din lume, după Suez și Panama. Cu un gest avântat, Burtăncureanu desfăcu tricolorul. În locul stemei, o gaură zdrențuită, așa cum văzuse că se dădea întruna la televizor când apăreau revoluționarii în fața poporului. Ca la un semn, episcopul ridică și el crucea și prinse a binecuvânta în toate părțile. Coriștii începură să răcnească entuziaști: „Cu noi este Dumnezeu!“ Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-și șteargă tălpile de noroi, s-au debarasat de sacii de iută din care se vedeau ieșind gâturi de sticle goale și-un capăt de funie. Unul dintre ei scoase din sac o carte groasă. Pregătește-te zise! Răsfoi paginile zdrențuite și la litera N se opri târând degetul arătător de-a lungul paginilor. Nu-i! zise după trei ceasuri de căutare. Fir-ar să fie! Cum? înjură celălalt. Dă-mi să văd! Și după alte trei ceasuri la fel: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
B.Fundoianu,în concepția criticului literar George Călinescu ca fiind „transcrieri ale unei patriarhalități inedite” și „o îmbătare de exaltații vitale”,sună dramatic pentru pastelul citadin: „Afară suflă vântul și ploaia bate-n geamuri,\ Și nori sporesc pe bolta ca zdrențuite flamuri,\ Mor macii-n lac de sânge pe margini de răzoare,\ Și plânge firav cimbrul și gingașa cicoare...”. Turistul enigmatic va mai petrece încă douăzeci de ani departe de oraș. Vizitatorii din sudul țarii recunosc că este cel mai mare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
O zi În care toate muzicile au trebuit să tacă. Doar furtuna putea să se dezlănțuie liniștită sub ploaia de lacrimi și Întrebări. Sfârșitul nu va oferi niciodată, cea mai gingașă Îmbrățișare. Dimpotrivă. Îți va flutura prin fața ochilor un drapel zdrențuit pe care vei distinge - Într-o lumină crepusculară - semnele Învinsului. Și, gândindu-mă la acest adevăr nemilos, am simțit cum o „iarnă” se cuibărește În mine, cum fiecare părticică a corpului Începe să-mi Înghețe... culminând cu sufletul ce nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fragilă pe marginea rândurilor din față, ținute la o distanță nesănătoasă de ochi, uitând de munca de traducător. Așa, ce comod e să dai totul pe prostie, se îmbufna Zina când ajungeam la partea asta. Atunci aruncam cât colo pixul zdrențuit, o înghesuiam în perete, o ciufuleam nițel, îi băteam hainele sexy, negre, într-un fel de hârjoană de căței. În nopțile când rămâneam cu ea la taifasuri lungi în bucătărie, cu focul stins, pe urmă în camera ei dispusă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vreodată în viața lui. Când îi povestea, întotdeauna avea poftă să mai pună câte ceva de la el, întocmai ca și ea. Din camera de cămin, și-l imagina lângă ea, în genunchi, cu coatele pe calorifer, privind apusul acela sălbatic, soarele zdrențuit de brazii întunecoși. În buzunarul ascuns al poșetuței caraghioase ținea ascuns biletul acela mâzgălit. Nu-i veneau în minte certurile lor, nici nopțile nedormite în așteptarea lui, ci doar cerul negru-rozaliu, îmbrățișând-o și purtând-o undeva în visare. Apăs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la ușă. Când se făcu puțin loc în dreptul tejghelei, îl găsiră acolo pe Bill zăcând fără cunoștință pe podea, cu o tăietură mare la cap. Căpitanul Nichols îl trase în stradă pe Strickland, căruia îi sângera brațul și avea hainele zdrențuite. Și căpitanul era plin de sânge de la un pumn primit în nas. — Cred că ai face mai bine s-o ștergi din Marsilia înainte de a ieși Bill Ghioagă din spital, îi zise el lui Strickland, după ce se întorseseră la hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fusese numit la spitalul Sf. Toma. Într-o dimineață vasul a intrat în portul Alexandria și de pe punte s-a uitat la oraș - alb în lumina soarelui - și la mulțimea de pe chei. I-a văzut pe localnici cu caftanele lor zdrențuite - negri din Sudan, grămada gălăgioasă de greci, italieni, turci îmbrăcați în tarbușuri, soarele strălucitor și cerul albastru. Și atunci i s-a întâmplat ceva. Un lucru pe care nu era în stare să-l descrie. A fost ca o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lemn nevopsit alcătuit din două cămăruțe, iar afară se găsea un mic șopron care slujea de bucătărie. N-avea altă mobilă decât rogojinile pe care le foloseau drept paturi și un balansoar pe verandă. Bananierii cu frunzele lor mari și zdrențuite, ca veșmintele rufoase ale unei împărătese decăzute, creșteau de jur împrejurul casei. Chiar în spatele ei era un avocado, peste tot erau cocotieri care aduceau venituri ținutului. Tatăl Atei plantase crotoni - odogaci - de jur împrejurul proprietății, și aceștia creșteau într-o luxură de culori vesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de masă și observă cu groază că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se îmbulzeau pe scară în sus și, pe când genunchii i se zbuciumau în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își ridică privirea, avu deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în afara carcasei. Iar lateral, o altă roată dințată, mult mai mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o ușiță glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să duduie cu vigoare; un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și ce-o mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zburând pe deasupra terenului și nici Radocea nu-l striga de lângă stâlpul porții. Un nor negru se ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga de coadă zdrențuită a zmeului agățat sus în colțul acoperișului, acum câțiva ani, la sfârșitul războiului. MARILENA ȘI MELISA " Poate vă-ntrebați a rostit de la catedră instructorul Cerchez de ce trebuie să discutăm de niște indivizi care n-au nicio legătură cu școala... n-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când în scenă intră ielele. Erau șase. Privirea lui Paul alerga neliniștită de la una la alta fiindcă nu reușea din prima clipă s-o recunoască pe Geta... dar nu, iat-o! ea era. Într-o rochie albă, scurtă, cu poalele zdrențuite fiindcă, sigur că da, era de fapt o sălbăticiune printre oameni ielele dispuneau de puterea de a vrăji, de a răspândi vrajă, chiar și acolo, pe scenă... N-o văzuse niciodată îmbrăcată sumar, nici măcar la orele de sport, așa că îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și altădată; doar sminteala unora luase șuierul drept altceva. Donna Iulia și-a dus mâna pâlnie la ureche. Doar vuietul. A stat un timp așa. ...Vânătorul de lupi albi a fost găsit în primăvară; oasele. Târgoveții au recunoscut sacul albastru, zdrențuit, și căciula; armele, atinse acum de rugină. Tigva se înverzise ușor într-o parte. Un strat fin de mușchi; nordul. Roiau furnici. La câțiva pași, doi lupi albi, putreziți. Mai încolo, încă patru. Până într-o sută de metri, alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
care priviseră furiș, se aflau o mulțime de rotițe, cercuri și țevi, plăci și arcuri, ace, lentile și încă multe altele, din metal ori din sticlă, de nu știai la ce să te mai uiți. Și câteva cărți mari, cam zdrențuite, cu o mulțime de hârtiuțe drept semne între foi zăriseră acolo. Odată - și-a amintit un învățător tânăr - Ceasornicarul lăsase pe masa din atelier două terfeloage deschise: uitându-se peste paginile aflate la vedere, nu recunoscuse nici măcar o literă: erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
al pantalonilor; firele minuscule de praf pe care le scotea din nasul ascuțit și le ștergea pe vinilinul crestat al panoului portierei; ulcerația de pe arătătorul drept când îmi dădea bricheta; sfârcurile dure frecându-se de butonul claxonului prin cămașa albastră zdrențuită; unghia ruptă zgâriind petele de spermă de pe scaunul dintre noi. - E circumcis? întrebă Catherine. Îți imaginezi cum îi arată anusul? Descrie-mi-l. Am continuat descrierea lui Vaughan, mai mult în folosul ei decât într-al meu. Își apăsă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]