1,274 matches
-
curs viața noastră îl adoptase, ici-colo, cu stângăcie. Să dăm mărturie despre istoria unei țări, a noastră, care reușise, aproape sub ochii noștri, să se edifice într-un imperiu de temut și să se prăbușească într-un vacarm de vieți zdrobite. „Într-o zi, va trebui să spunem adevărul.“ Tăceai, pe jumătate întinsă alături de mine, cu fața întoarsă spre bezna ce se adâncea dincolo de fereastră. Rețeaua plasei pentru țânțari se detașa vizibil pe fundalul negru și cald. Și se vedea din ce în ce mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o schijă, care gemea răsucindu-se pe loc și se uita înspre ei cu o privire înlăcrimată. Abandonaseră mai mulți camarazi, fugind din satul incendiat, dar cel care le trecea necontenit prin fața ochilor era câinele, ghemul acela roșcat cu spinarea zdrobită... Și tot astfel, într-un alt loc, iarba încâlcită, moale, răsunând de un bâzâit leneș de gâze, iarba unei veri radioase care continua de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, alături de izbele care ardeau și în care țipau oamenii închiși
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spre tancuri, orb, ghidat de zgomotul motoarelor și de nenorocirea lui, și se rostogoli sub șenile, făcând să explodeze o grenadă. Sau ca tânărul neamț fără cască, pe jumătate lungit lângă un tun răsturnat, cu mâinile însângerate strânse peste coastele zdrobite, văitându-se cu un glas de copil care cere ajutor, tânguindu-se într-o limbă pe care Pavel n-o mai auzise până atunci decât lătrată și pe care o credea făcută pentru asta. Mai era și propriul său trup
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește În chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că Începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu Învierea. Cât este vina lui Iuda, cât este vina diavolului? Cât se datorează liberului arbitru și cât posedării? Origen nu tranșează și nici nu cred că se poate tranșa. El duce Însă problema până la ultimele consecințe, Încercând
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
opri la timp. Călcă frâna, dar era prea târziu: Gremlinul verde grecesc se izbi de mașina din fața lui. Și apoi urmă Cadillacul. Milton se pregăti de impact. Dar În acel moment se petrecu un lucru uimitor. Auzi scrâșnet de metal zdrobit și de geamuri făcute țăndări, Însă zgomotul venea de la mașinile din față. Cât despre Cadillac, acesta nu Încetă nici o clipă să Înainteze. Se urcă peste mașina părintelui Mike. Spatele ciudat, Înclinat, al Gremlinului funcționă pe post de rampă și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mlăștinoasă de dincolo de Tibru, ca să nu fie supusă cutremurelor sau despicării pământului. Și, pentru că n-a voit ca temeliile unei construcții atât de impunătoare să se sprijine pe un teren alunecos și instabil, a așezat deasupra un strat de cărbuni zdrobiți și un altul de piei cu lână bătucită. Tatăl lui a cumpărat-o de la Agrippa. A reconstruit-o, a extins-o, a înfrumusețat-o. A făcut din ea un palat demn de fiica lui Marcus Vipsanius Agrippa. Așa i-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zilele în subsolul acestui amfiteatru“, i se adresează în gând ca unui tovarăș de suferință. Lacrimi grele îl fac să strângă cu putere din pleoape. „Oare mie în ce parte a Universului îmi va fi scris să mi le sfârșesc, zdrobit ca și tine printre străini?“ Cu trăsăturile feței schimonosite, procuratorul îi pune mâna pe umăr: — Nici nu-ți imaginezi ce mare bucluc îmi faci și în ce încurcă tură mă bagi cu plecarea ta, încearcă să glumească. Dar vocea îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de șuvoiul de apă ce se năpustea în jos pe scări. După patru ore, corabia ieși în sfârșit din raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de ici-colo câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am ieșit din umbra cactușilor și ne-am adunat în jurul însoțitorului. Tanaka doar își rupsese piciorul drept, dar însoțitorul lui avea genunchiul spart ca o rodie, iar sângele care-i curgea din rană îi înroșea piciorul. Pesemne că avea încheieturile zdrobite. Încercă să se ridice, dar nu reuși. L-am urcat în căruța cu desagi trasă de măgari, dar chiar și după aceea tot scotea câte un geamăt și din când în când se ruga de stăpânul lui zicând: „Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din țară legătura cu ce este al tău, tu, care ești în strîmtorare!" 18. "Căci așa vorbește Domnul: "Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii țării. Îi voi strînge de aproape, ca să simtă." 19. "Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!" " Dar eu zic: "O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi! 20. Cortul îmi este dărîmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu! 15. Căci așa vorbește Cel Prea Înalt a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfînt. "Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16. Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mînie necurmată cînd înaintea Mea cad în leșin duhurile, și sufletele pe care le-am făcut. 17. Din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Căci așa vorbește Cel Prea Înalt a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfînt. "Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16. Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mînie necurmată cînd înaintea Mea cad în leșin duhurile, și sufletele pe care le-am făcut. 17. Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mîniat și l-am lovit, M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor." $61 1. "Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război izbăvirea; 2. să vestesc un an de îndurare al Domnului, și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mîngîi pe toți cei întristați; 3. să dau celor întristați din Sion, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
intelectul adâncit în ofensă? Uneori se vede lipsit de reacție, suferind de această lipsă. Alteori pornește atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbându-se la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
intelectul adâncit în ofensă? Uneori se vede lipsit de reacție, suferind de această lipsă. Alteori pornește atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbânduse la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Tony Pavone Îl mânca limba. Luă câteva decorații, le studie pe ambele fețe iar pe una din ele reuși să descifreze „Stalingrad”. Incredibil...! Armata a 4-a germană comandată de feldmareșalul Paulus Friedrich (1890-1957) În timp ce erau Înfrântă - pur și simplu zdrobită - ridicolii comandanți sperau să câștige batălia Împărțind decorații...!! Păstră pentru sine constatarea, continuând discuția. „Dece oare Fuhrerul a acționat În mod pripit...? După aprecierea mea, era mai strategic să continue războiul În mod rațional adică, după fiecare țară anexată să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urce În apartamentele lor. În acest scop, unii de frica morții Își amenajaseră În mijlocul străzii improvizate culcușuri riscând o răceală cu toate complicațiile posibile. Atena,având proaspete În memorie tragedia unor oameni ce erau scoși de sub dărâmături În părțile componente, zdrobite, amestecate cu beton și cărămizi,refuză să urce la locuința lor, precizând. „Băiete urcă tu, fă o investigație, apoi vino repede aducând plapuma, pernele și două cerceafuri, dacă vei Întârzia prea mult riscăm să nu mai găsim locuri nici măcar În mijlocul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în cerc niciodată prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată cu regrete în așternutul unui neajuns de ajuns ață în acul nevăzătorului de iubiri picătura prelinsă pe bărbia flămândă femeie cu gust de zeiță și zâmbet de cireașă zdrobită până când un sâmbure o să spargă în dinți amar țipătul exercițiu de iubit cuvinte ședeam sub copacul în care universul crește inimi unde zâmbetul și-a pierdut gravitația să rămână în palme diamante purtam încă dumnezeirea ca pe-o haină ușoară
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
arena internațională comisă de conivență între două state agresoare și în afara regulilor dreptului internațional care a fost Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 și a ultimatumului impus de Moscova cu cinism în 1940); redusă ca teritoriu (prin acoperirea raptului nelegiuit); îngenuncheată militar, zdrobită și ținută în regim de ocupație sovietică până în 1958; secătuită de potențialul său economic în baza Tratatului de pace (Paris, 1947) și a măsurilor dispuse direct de U.R.S.S. (căreia îi fusese atribuită de occidentali ca trofeu) pe teritoriul nostru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care-l ucide. Gemetele slăbesc înăbușite; sângele năvălește pe gură, iese ca niște flori pe blana albă, printre coaste - și ochii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
untură; solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul hleios. —Asta-i luntrea mea! rosti deodată vânătorul. Mai încolo am ascunzișul vâslelor... Și uite, colea pe mal, între sălcii, deasupra stufului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe iarnă... Acu eu zic altfel: mă duc să-mi vând boii că n-am ce le da de mâncare... Răstimp de tăcere. Și pe urmă alt glas, o plângere adâncă, o rugare chinuită, de departe: —Oameni buni! nu mă zdrobiți! Nu mă zdrobiți! Nu mă omorâți, măi fraților... O înfiorare se strecură parcă prin umbra cenușie. Omul începu a geme, închise ochii; apoi tăcu. Într-un târziu, șopti lin: —Bade Gavrile, dă-mi lumina... Din casa cea mare se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eu zic altfel: mă duc să-mi vând boii că n-am ce le da de mâncare... Răstimp de tăcere. Și pe urmă alt glas, o plângere adâncă, o rugare chinuită, de departe: —Oameni buni! nu mă zdrobiți! Nu mă zdrobiți! Nu mă omorâți, măi fraților... O înfiorare se strecură parcă prin umbra cenușie. Omul începu a geme, închise ochii; apoi tăcu. Într-un târziu, șopti lin: —Bade Gavrile, dă-mi lumina... Din casa cea mare se auzi înecat în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]