21,644 matches
-
apa prin pînză și mă spală de sînge cu sînge Legea eternă Ea știa totul. Ea știa tot ce se poate ști despre cele omenești și despre cele divine Fiindcă știa tot ce un om poate ști despre capriciile marilor zei ea știa totul despre nălucirile de cobalt ale vieții despre sensul unic al vremii al morții Oho. Ea știa despre moarte tot ce poate să știe vreodată un om care încă respiră Nu. N-o iubea. Ei îi plăceau cu
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
cu sfială cu spaimă cu milă plăsmuirile firave ale vieții Ea iubea curcubeul Dar știa că în urzeala colorată și caldă a vieții există oho întotdeauna există ceasul acela cînd omul stă singur cu mîinile goale față în față cu zeul singur da singur și cere să se sfîrșească da să se sfîrșească odată pentru că nu mai poate să îndure glumele crude pe care nemuritorii le încearcă pe el stă singur și se roagă să-i vină moartea sa oho proprietatea
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
Parcul Înverzit din Mijlocul Cenușiu al Orașului /p. 57 autor: Octavian Lupu, București Eseu - Despre Armonie /p. 59 - autor: Vavila Popovici, Carolina de Nord Din lirica universală: Erza Pound /p. 62 (traduceri: Petru Dimofte și Ion Caraion) Roman Foileton: Setea zeilor de Anatole France /p. 63 (continuare din nr. 3 (55)/2016) - traducere și note: Lucia Patachi Din lirica poloneză - Aleksander Nawrocki /p. 68 (traducere: Valeriu Butulescu), selecție și prezentare: Luisa Adela Toma Interviu: - cu actrița Ruxandra Grecu - autor: Viorela Codreanu
CE VOM CITI ÎN LUNA APRILIE, 2016, ÎN REVISTA NOMEN ARTIS... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380610_a_381939]
-
nu și-a sculptat în Poem - toată vina DEMISIE obosit - bolnav și lânced - răstignit pe valuri vreau arsura unei stele - dincolo de maluri am vâslit spre nemurire - ciung și făr' de-aripe în priviri frământ ruine - înfrângeri - risipe... am scârbit în ceruri zeii - exhibând năpasta m-am scârbit pe mine însumi - străpungându-mi coasta nici n-aștept mustrări de soartă - lașă amânare scurt poemul ce privirăți e-o demisionare MITOLOGIA AMURGULUI îngerii din cetini zboară - cântul lumii curme orb e cerul peste piscuri
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
lașă amânare scurt poemul ce privirăți e-o demisionare MITOLOGIA AMURGULUI îngerii din cetini zboară - cântul lumii curme orb e cerul peste piscuri - munți pustii de turme mut e gândul de iubire - învelit în cețuri stinși sunt Soarele și Luna - zeii dorm în jețuri stele nu-s să toarcă soarta - spânzuratu-s-au de grinzi nici măcar pe Răstignitul - nu-L mai ai - Iudă - să-L vinzi... din clopotniță cocorii cad greoi la mine-n brazdă pe moșie năpădit-au viermii beznelor de caznă
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
puneau în legătură cu soarta comunității. Ca simbol al destinului, un lup alb era considerat de bun augur. Și, de aceea, era căutat cu ardoare. În același timp, exista la daci și suspiciunea că un animal care ar schimba destinul hotărât de zei ar atrage nenorociri asupra comunității protejate. Prin urmare, dacii făceau din lup și un animal de sacrificiu, pentru îmblânzirea forțelor divine. Interesant este că, tot la strămoșii autohtoni, întâlnim și credința în transferul puterilor lupului asupra omului. Ființele din preajma lupului
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
criptică, în care subiectivitatea de abordare este nestingherită, generând, de cele mai multe ori, un hiatus, care poartă amprenta sa, în fluxul cultural. De pildă, în proza fantastică, lupul Dionis stabilește, prin nume și comportament, relația cu simbolul dacic: poartă nume de zeu și este o călăuză, atotștiutoare și binevoitoare, în destinul protagonistului (Trubadurul Acial). Însă, într-O poveste cu lupi, se relatează cum bunicul autorului, forțat de împrejurări, a reușit să treacă, făcându-și loc cu genunchii, printr-o haită de lupi
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
brumă/ și toamna care s-a așezat între noi” Politețea spiritului constă în e gândi lucruri oneste și delicate. Dibran Demaku nu este numai poetul viselor și al timpului, ci și al gândurilor, al meditației. Cel mai mare dar al zeului este de a nu gândi greșit. Gândirea este cea mai înalta însușire, iar înțeleăciunea constă în a spune adevărul în conformitate cu natura, ascultând-o: „gândul pornește în cale,/ și...într-o secundă/ se transform într-un vis/ pentru a se stinge
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
plânge cerulCu lacrimi de gheață.... X. SUB PLEOAPE-NGENUNCHEATE, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1042 din 07 noiembrie 2013. E-a doua oară când te naști timid sub pleoapele mele îngenuncheate în fața nopții tulburătoare și tristă, mută ca privirea zeilor, rănită de timp și nemurire. Abia acum simt cum îmi cuprinzi în taină amintirile cu toate brațele pe care ți le-am dăruit de ziua nenașterii tale din dor. Izvor de neliniști curge de la sânul tău hrănind suflete ce-și
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
mâine, cândva, îmi vei pierde brațele oferindu-mi în schimb zile învăluite-n uitare și tăcere. Plăcere mi-ai lăsat, ... Citește mai mult E-a doua oară când te naști timidsub pleoapele meleîngenuncheate în fațanopții tulburătoare și tristă, mutăca privirea zeilor, rănităde timp și nemurire. Abia acum simt cumîmi cuprinzi în taină amintirilecu toate brațele pe careți le-am dăruit de ziua nenașterii taledin dor. Izvor de neliniști curgede la sânul tău hrănind sufletece-și doresc să-ți simtăfiorul renașterii din mine
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om! Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții! Atunci, lumina uitată dintr-o ciudată toamnă va întrupa nălucirea ca un tainic sărut. Se spune că trecând prin visul zeului te purifici, în palmă îți înfloresc toate gîndurile, uitarea învie din cenușă, nicio ascunsă ușă nu mai există. S-au regăsit mai curați decît cerul primăverii. Fiecare dintre ei e ecoul celuilalt, regăsindu-se mai tineri decât moartea ce i-
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
nicio ascunsă ușă nu mai există. S-au regăsit mai curați decît cerul primăverii. Fiecare dintre ei e ecoul celuilalt, regăsindu-se mai tineri decât moartea ce i-a chemat despărțindu-i. Prin sărutul lor adânc inspirat au sorbit nectarul zeilor, asemeni sărutului pământului cu Cerul, devenit el însuși cer, mirific ca orizontul în lumina asfințitului. Cândva au aparținut viitorului, astăzi, însă, sunt închiși în ziua de ieri. Lumea îi scapă din mână, timpul se scurge prin lacrima lui. Nu există
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
azi destinul de proscris / Învăț s-acuz puterile corupte / Învăț să-nfrunt armatele oculte // Din cele întâmplate-am învățat și-nvăț / De ce și cum trăiesc borfașii în dezmăț / S-acuz neagra globalizare nu ezit / Cum nu ezit s-acuz chiar Zeul ipocrit // Învăț zilnic să mor, învăț să re-nviez, / Cu gânduri care dor continui să visez / Învăț să nu mă tem pe drumul interzis / Îmi apăr temerar credința de proscris” (Învăț). Și asta este condiția celui rătăcitor în lume: „Rătăcind
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
mea ce ardea cu trufie în fața ochilor tăi. Lumea era doar imaginea pe care-o puteam vedea intermitent la lumina flăcărilor ce-mi treceau prin sânge când te căutam. Iubire acvatică Mi-e viața scrisă pe-un tapet Furat de zei și aruncat în mare Când simt cum mă străbați încet Cu clipe-adânci, ca o plecare. Iau timpul și-l prefac într-un ochean Îmbălsămat cu clipele pierdute, Ca să te caut la margini de ocean, Să te iubesc cu aripile rupte
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
pulsul și în carnea noastră: fiecare bătaie a inimii e o așteptare a bătăii următoare. O să joc mai departe, din ce în ce mai frenetic, jocul acesta, până când păsările se vor năpusti devorând invizibile întoarcerile tale, parfumul plecărilor tale, aroma trupurilor noastre amestecate de zei. Tu vii Tăcere Sunt mai captivă în tăcerea ta decât aș fi dincolo de poarta aceea ce se închide spre noi. Numai ochii ți-i mai văd prea sus, prea plini de „atunci”, prea adevărați pentru ceea ce acum este doar o
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
meu sânge, un joc ca o umbră peste a fi și a nefi. Aluneci spre timp, spre lucruri, spre din ce în ce mai departe de mine, dar până atunci reinventăm în secret semne adânci în care lumea nu poate să încapă - doar ochii zeului și ninsoarea lui peste noi. Geneză fiicelor mele Locuim împreună în același trup al meu purtat mereu de clipe, răsturnat peste lucruri și mereu uimit dincolo de ele. Zeul învie uneori și lumea e un exercițiu de a privi în noi
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
secret semne adânci în care lumea nu poate să încapă - doar ochii zeului și ninsoarea lui peste noi. Geneză fiicelor mele Locuim împreună în același trup al meu purtat mereu de clipe, răsturnat peste lucruri și mereu uimit dincolo de ele. Zeul învie uneori și lumea e un exercițiu de a privi în noi ca și cum ai privi într-un izvor cu ceață. Căutarea imensă e zeul din mine care învie uneori și care acum te poate vedea așa cum eu nu pot, pentru că
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
același trup al meu purtat mereu de clipe, răsturnat peste lucruri și mereu uimit dincolo de ele. Zeul învie uneori și lumea e un exercițiu de a privi în noi ca și cum ai privi într-un izvor cu ceață. Căutarea imensă e zeul din mine care învie uneori și care acum te poate vedea așa cum eu nu pot, pentru că nu-mi pot întoarce ochii de la lucruri, nu pot decât să-l simt pe Zeul care învie uneori și care, poate, acum ești TU
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
privi într-un izvor cu ceață. Căutarea imensă e zeul din mine care învie uneori și care acum te poate vedea așa cum eu nu pot, pentru că nu-mi pot întoarce ochii de la lucruri, nu pot decât să-l simt pe Zeul care învie uneori și care, poate, acum ești TU. Fulgului de nea Dacă te-a durut, de ce n-ai spus? Să fi stat cu tine la fereastră, Fulgule de nea, trimis de sus, Ca să luminezi secunda noastră. Când te doare
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
departe. Pulsul îmi scade și viața mi se îneacă în cântec, Iar ritmul e rupt de tăcerea ce-așteaptă în taină-un descântec. Nu pleacă plecarea și nu vine venirea, Mă strânge prin sânge și mă doare iubirea. Catren pentru zei Zeii desculți își caută sărutul prin cer Și-și smulg îmbrățișarea din stele nebune ce pier. Ne caută buimaci și ne-adună din ploi, Devenim zei desculți și nebuni amândoi. Vis Am visat odată că ultima mea dorință ar fi
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Pulsul îmi scade și viața mi se îneacă în cântec, Iar ritmul e rupt de tăcerea ce-așteaptă în taină-un descântec. Nu pleacă plecarea și nu vine venirea, Mă strânge prin sânge și mă doare iubirea. Catren pentru zei Zeii desculți își caută sărutul prin cer Și-și smulg îmbrățișarea din stele nebune ce pier. Ne caută buimaci și ne-adună din ploi, Devenim zei desculți și nebuni amândoi. Vis Am visat odată că ultima mea dorință ar fi o
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
și nu vine venirea, Mă strânge prin sânge și mă doare iubirea. Catren pentru zei Zeii desculți își caută sărutul prin cer Și-și smulg îmbrățișarea din stele nebune ce pier. Ne caută buimaci și ne-adună din ploi, Devenim zei desculți și nebuni amândoi. Vis Am visat odată că ultima mea dorință ar fi o scrisoare de dragoste de la tine, sculptată în cel mai alb lemn. Aș pune-o în dreptul inimii ca arderea mea să fie o vâlvătaie, ca flacăra
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
se va sfârși brusc și curând, iar pașii ne vor rămâne suspendați, prinși în capcana căderii spre lume. Fugeam amândoi, evadați din propriile noastre vieți, hipnotizați de lună și de dor prea nebuni ca să fim oameni, prea nebuni când deveneam zei. Mă prăbușeam în ochii tăi ca-n două prăpăstii de fiecare dată când îmi spuneai cu teamă că scara asta nu duce nicăieri, „căci e prea înaltă, prea verticală, iubito, iar infinitul nu poate fi un punct de sprijin”. Cădeam
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
-am crezut vreodată-n iubirea ta orbește A fost fiindcă lumina din ea m-a-mpresurat Și mi-a pătruns în sânge frenetic, nebunește, Cum moartea-adânc pășește-n soldatul împușcat. Ne-am răstignit pe ruguri în foc nepământesc, Ne-am înălțat cu zeii-n lumina lor divină. Și m-ai privit în suflet cu dorul tău ceresc: Supremă condamnare pentru suprema-mi vină. Și cum esența morții e fără-mpotrivire, Așa mă legi de tine, cu lanțuri de iubire. Referință Bibliografică: Poeme de
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
cu cap de pisică, simbol etern feminin, treptat, în albastra lumină a lui RA, ea pătrunde, se scaldă și intră, simțindu-se acasă, în ia meri, "pământul iubit" din Egipt, știe și simte oricând calea deschisă spre ta nutri, pământul zeilor și templul lui Ptah din Memphis... ușoare și scurte sunete de tamburină și talger, ritmuri suave de flaut și nai încep s-o trezească e vis sau aievea?? pe pernă o petală de lotus adie și-n palmă un semn
ŞOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380785_a_382114]