767 matches
-
să nu fie periculoasă. - Descrierea făcută de tine dușmanului, spuse Gosseyn, care cântărise spusele celuilalt, sugerează că pentru prima dată oamenii au întâlnit o formă de viață superioară. Prin asta vreau să spun... Tăcu, nevenindu-i să creadă. Podeaua se zgâlțâia. Se zgâlțâia! Era o vibrație vizibilă. Sub el, podeaua, efectiv se legăna. Și văzu cum clătinătura se propagă ca o undă, traversând oblic coridorul. Și păru că se transmite mai departe, răspândindu-se în celelalte părți ale navei. Acum, unda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fie periculoasă. - Descrierea făcută de tine dușmanului, spuse Gosseyn, care cântărise spusele celuilalt, sugerează că pentru prima dată oamenii au întâlnit o formă de viață superioară. Prin asta vreau să spun... Tăcu, nevenindu-i să creadă. Podeaua se zgâlțâia. Se zgâlțâia! Era o vibrație vizibilă. Sub el, podeaua, efectiv se legăna. Și văzu cum clătinătura se propagă ca o undă, traversând oblic coridorul. Și păru că se transmite mai departe, răspândindu-se în celelalte părți ale navei. Acum, unda dispăruse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Ligă. De fapt, preotul este cel care a hotărât să lovească astfel pentru a cuceri puterea discreditându-l pe Enro..." * Visul începea să se subțieze. Încercă să se prindă de el, dar totul dispărea. Apoi băgă de seamă că era zgâlțâit. Gosseyn-Ashargin deschise ochii și o văzu pe Nirena. Era palidă, dar calmă. - Dragule, Secoh a venit să te vadă. Scoală-te, te rog. Se auzi un zgomot la ușa dormitorului. Nirena se dădu înapoi încet și Gosseyn putu să cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zis Thaw, și plecă din cameră. Peste o clipă, domnul Thaw intră la el, în dormitorul din față, și-l găsi îngenuncheat lîngă pat cu fața vîrîtă în cuvertură. Gemete reținute veneau dinspre fața lui înfofolită, iar spatele i se zgîlțîia spasmodic. Ce s-a întîmplat, Duncan? întrebă domnul Thaw contrariat. Nu vrei să mergi la școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce boceți? Thaw se ridică și-și șterse fața cu o batistă. — Nu știu. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de înțepături. Eu mi-am pus pantalonii albaștri dăruiți de domnul Sima, cămașa cu jabou și ghetele albe, iar ca să fiu elegant în lumea orașului către care ne îndreptam, mi-am instalat, în jurul gâtului, blănița de iepure; apoi l-am zgâlțâit pe Dragoș. El s-a trezit imediat și a început să țopăie și să clatine din cap. „Lasă țopăitul“, i-am spus, „mergem la oraș“. El n-a mai țopăit și s-a așezat cuminte în iarbă, pe creasta digului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
copilărie, imprimată pe-o ceașcă de cafea fabricată în Suedia. Pe atunci, cumplita urâțenie a poetului îl consola : i se părea că Alighieri își fumează nasul... Târziu, după miezul nopții, când s-au întors ceilalți, Constantin ațipise. Poenaru l-a zgâlțâit ușurel de umeri. „Scoală-te“, i-a spus. „Pe divan dorm eu, cu Mia. Tu culcă-te pe jos, cu Lilly...“ * Cu trei ani înainte de a naște cei 8 gemeni, Pasqualina Chianese mai născuse 6 gemeni, din care nu a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
formă omenească, un fel de manechin, m-am apropiat de forma aceea, am dat la o parte perdeaua de hârtie, lumina a umplut încăperea. „Ia te uită“, am spus, „e chiar soțul doamnei Gerda, mâncătorul de frișcă...“. Și l-am zgâlțâit destul de tare, „Scoală-te“, i-am spus, „și du-te de cumpără înghețată, pentru toți trei...“. El nu s-a mișcat, părea că nu mă aude, dormea dus în redingota lui impecabilă, ținea în mâna stângă bastonul cu măciulie de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ligă. De fapt, preotul este cel care a hotărât să lovească astfel pentru a cuceri puterea discreditându-l pe Enro..." * Visul începea să se subțieze. Încercă să se prindă de el, dar totul dispărea. Apoi băgă de seamă că era zgâlțâit. Gosseyn-Ashargin deschise ochii și o văzu pe Nirena. Era palidă, dar calmă. - Dragule, Secoh a venit să te vadă. Scoală-te, te rog. Se auzi un zgomot la ușa dormitorului. Nirena se dădu înapoi încet și Gosseyn putu să cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în noaptea aceasta... ― Ce să rezolvăm? ― Oh, domnule Matei! Nu complicați situația mai mult decât e necesar. Trebuie să-l ascundem pe domnul Popa. În ochii tânărului se aprinse o flacără sălbatică. O apucă de umeri și începu s-o zgâlțâie. ― Tu i-ai ucis pe toți! ― Nu vă dați seama ce vorbiți! ― Crezi? L-am suspectat degeaba pe bătrân. Care-i șmecheria? Melania Lupu își strânse ofensată buzele. Se desprinse moale: ― Știu că treceți prin momente grele, domnule Matei, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul, fericit, mă zgâlțâia și striga "Sîntem salvați! Sîntem salvați!", iar naturalista plângea. După aceea m-am trezit, singur, fără să știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că, pentru a ajunge
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu înceta să amintească oricui că el prevăzuse nenorocirea care se întâmplă. Lui Tarrou, care recunoștea că-i auzise prezicerea, dar care îi reamintea ideea lui despre cutremur, bătrânul paznic îi răspundea: "Ah ! dacă ar fi un cutremur! Ne-ar zgâlțâi bine pe toți și gata socoteala. Numeri morții, viii, și s-a terminat povestea. Dar porcăria asta de boală ! Chiar și cei care n-o au, o poartă în inimă." Directorul nu era mai puțin copleșit. La început, călătorii, împiedicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mod abstract, pentru că ei nu priviseră niciodată în față, atât de îndelungat, agonia unui nevinovat. Ca și cum ar fi fost mușcat de pântec, copilul tocmai se încovoia din nou cu un geamăt subțire. A rămas astfel ghemuit timp de clipe lungi, zgâlțâit de frisoane și de tremurături convulsive ca și când plăpândele lui mădulare se încovoiau sub vântul furios al ciumei și pârâiau sub suflul repetat al febrei. După ce vârtejul trecuse se destinse puțin, febra părea să se retragă și să-l părăsească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
intervalele febrei și tusei, Tarrou se uita încă din când în când la prietenii săi. Dar, curând, ochii lui se deschiseră din ce în ce mai rar și lumina care se reflecta atunci pe chipul său devastat, se stingea tot mai mult. Furtuna care zgâlțâia acest corp cu tresăriri bruște și convulsive îl lumina cu fulgere din ce în ce mai rare și Tarrou se lăsa târât încet în adâncul acestei furtuni. Rieux nu mai avea înaintea lui decât o mască de-acum încolo inertă, de pe care zâmbetul dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mașina de 2 CP pe banda de refugiu a Autobahn-ului și dormeam În mașină. Eu mă instalam pe bancheta din spate. Nu aveam destui bani ca să mergem la hotel. În zori, primele camioane de mare tonaj care treceau În trombă zgîlțîiau mașina și ne trezeau din somn. „Camioanele mari circulă devreme“. Fraza asta pe care o spusesem trezindu-mă Îl entuziasmase pe tata: „Ăsta ar fi un titlu grozav! Camioanele mari circulă devreme! Ah! O să-mi amintesc de el! E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nevoie ca să ne dăm seama că cineva care pare profund adormit de fapt a murit? De cîte ori Îl implorăm pe acel cineva să se scoale, de cîte ori Îi spunem că va Întîrzia? De cîte ori continuăm să-l zgîlțîim, refuzînd să credem ceea ce sîntem pe cale să admitem? Ce facem așteptînd să vină medicul? Nu cunosc răspunsul la aceste Întrebări. Aș vrea să nu fi fost În situația să mi le pun. Moartea soțului ei aparține vieții mamei mele, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
patruzeci de metri. Se uită în urmă, spre gura peșterii. Decupată de lumina reflectoarelor, părea într-adevăr departe, N-am mers așa de mult, își spuse, dar încep să mă rătăcesc. Își dădea seama că panica începuse, insidioasă, să-i zgâlțâie nervii, atât de viteaz a crezut că este, superior lui Marçal, și acum era pe punctul de a se întoarce cu spatele, luând-o la fugă pe pantă în sus. Se rezemă de stâncă, respiră adânc, Și dacă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul, fericit, mă zgâlțâia și striga „Suntem salvați! Suntem salvați!”, iar naturalista plângea. După aceea m-am trezit, singur, fără să știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că, pentru a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e splendidă, chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara: clopotnița abației Black Friars a bătut nu demult, rar, ora opt. Vântul zgâlțâie cu scrâșnete lugubre fâșiile de tablă de pe Întinderea dezolantă a acoperișurilor. Un strat gros de nori acoperă cerul. Căpitane, urcăm iar? Nu, dimpotrivă, ne prăbușim. Blestem, peste puțin Patna se va prăbuși În adânc, sari, Jim Cânepă, sari. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pierre noire... mon voyage souterrain...“ „E fals, e fals“, striga Agliè, „fraților, cunoașteți cu toții textul acesta, este Très Sainte Trinosophie, am scris-o chiar eu, oricine o poate citi cu numai șaizeci de franci!“ Alergase către Geo Fox și-l zgâlțâia de braț. „Oprește-te, impostorule“, strigă Madame Olcott, „Îl ucizi!“ „Și, ce, dacă?“ strigă Agliè, răsturnându-l pe medium de pe scaun. Geo Fox Încercă să se susțină agățându-se de propria-i secreție, care, târâtă În căderea aceea, se dizolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
munți, către Colorado. Mexicanul repetă „sii-ren-aaa“ și face cu ochiul. Wakefield găsește locul și adoarme În vaierul vîntului care scutură ferestrele și În chicotele și gemetele fetelor bete și ale camionagiilor care vin și pleacă toată noaptea, trîntind ușile și zgîlțîind paturile. Dimineața, o zăpadă de un alb strălucitor Învăluie dealurile și totul este straniu de liniștit. Wakefield o apucă pe drumul vechi către Arizona. Trece pe lîngă un șir de reclame vechi la Burma Shave, care Încep imediat după intersecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
suporta. Escrocule! Ești un prefăcut și pace! Pe cine crezi tu că prostești? Ipocritule! Îmi vine să-ți jupoi pielea de pe față, să-ți scot imediat masca aia! Izbucni în râs apoi. Era ora patru și jumătate dimineața. Endō îl zgâlțâia pe Gaston să se trezească. Jaluzelele erau trase peste ferestrele deschise, dar afară era încă întuneric beznă. Tot hanul era cufundat în cea mai adâncă liniște. — Scoală-te! Endō își îmbrăcase deja cămașa și pantalonii. Chimonoul de la hotel, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cel care a deraiat, Elio Fioravanti. Așa funcționează. Cine greșește, plătește. Eu am plătit. Eu am făcut pușcărie pentru Idee. Mi-au dat trei ani și m-au sfătuit să mă las de politică. Eu i-am lăsat să-mi zgâlțâie creierii pentru Idee, pe când lipeam manifeste ca un câine. Sunt de acord cu asta. Înțelegi? AM AVUT UN VIS. — Prietene, nu știu despre ce vorbești, se bâlbâi Elio, surprins să descopere În debandada acelui local chipul secretarului său. Necunoscutul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Ba ai să mergi la grădiniță, Îi spuse ea exasperată și-i aplică o palmă pe obraz. Să nu-ndrăznești să-l lovești pe băiatul meu, spuse răspicat Antonio, luându-l În brațe pe Kevin, zgâlțâit de un sughiț de spaimă. Sunetul acela pătrunzător, fața roșie și speriată a copilului erau un reproș intolerabil, demonstrația a ceea ce nu trebuia să faci pentru a crește un copil. Emma Își Întinse brațele, Înlănțuind gâtul lui Antonio, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lucruri, despre școală, despre profesori, despre ascultat, chestii fără nici o importanță. Școala mergea bine, sau cel puțin așa a fost până cu puțin timp În urmă, restul nu - dar despre asta nu se vorbea niciodată. — Ei, da, răspunse fără chef, zgâlțâindu-și capul În ritmul muzicii. Ce mă tot freci atâta? Mă omori, mi-am Învățat, știu. Închide aparatul acela nenorocit! țipă Emma. Dar ușile autobuzului se deschiseră și la cea de-a treia stație de pe Torrevecchia urcă o mulțime furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi răspunse Antonio. — Și astăzi avem nori, primăvara asta Își cam bate joc de noi, nu-i așa? Îi spuse Elio, pentru a mai destinde puțin atmosfera. Antonio Buonocore mormăi un comentariu referitor la primăvară - un anotimp care Îi cam zgâlțâia nervii. Dar Închisese deja portiera blindată, și lui Elio Îi scăpă semnificația acelor replici. Șeful escortei sale era un tip laconic și, chiar dacă petrecuseră mai multe ore Împreună, toate discuțiile lor se limitau de obicei la campionatul de fotbal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]