2,204 matches
-
viață. În zilele cu cruce roșie în calendar, domnișani și domnișance, în straie naționale de sărbătoare, bine aprovizionați cu pastramă, brânzeturi, cașcavale de tot felul, pirostrii, tuciuleț și mălai pentru mămăligă, o țuică bună de Tudoran, în căruțe trase de „zmei” cu ciucuri roșii la gât, se îndreaptă cu toții spre munții Nucșoarei. Un dulce neastâmpăr îi cuprinde, respiră din răsputeri aerul proaspăt și înviorător al munților, plimbându-și privirile, din căruțe, peste pădurile de conifere ale Slatinei. Vârfurile brazilor parcă le
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
ale Slatinei. Vârfurile brazilor parcă le șoptesc tainic, iar ici-colo, mestecenii în haina lor argintie își leagănă crengile, arinii stufoși, la auzul clopoțeilor de la gâtul cailor, își scutură și ei somnul, „ca să spună din frunza cleioasă poveste cu zâne și zmei”. Merg mai departe, în susul Râului Doamnei, spre Lunci, Colțul Bulii, Balta Pojernei. Un vuiet de apă se aude, e un șuvoi ce se aruncă de la o înălțime amețitoare peste o grămadă de stânci dărâmate. În luminișuri, fiare nevăzute stau tolănite
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
ce speră alte vremuri noi; De nu e păzită, nu va scoate apă, va scoate noroi. I I I Stă savantul, calculează câtă forță se găsește Într-o cumpănă imensă, care ea din loc urnește Munții, ce-n basme-un zmeu pe un umăr îi purta; Cugetarea lui îi spune că Pământul l-ar mișca... Numai punct de sprijin cate, unde cumpăna să pună, Ca Atlas ar avea forță, dirijând cu a lui mână, Ordonând pe fiecare după buna lui plăcere
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
și agale... Mașinile scoteau pe nări smog, Eu mă simțeam în vis pe fotoliu din nori , Verbele de bine îmi erau drog Când adjectivele se-așternuseră covor în zori. Cineva Sus m-a trimis în cuvinte, în înalturi ca un zmeu din poveste. De atunci rătăcesc și caut un Părinte, așezat pe-un fotoliu dincolo de creste. Încă aștept fulgerul să-mi dea de veste... Hristos a Înviat! Se aprinde-n inimă lumina Coborând în noi de Sus. Când sevele înverzesc tulpina
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
ce trece și că nimeni nu lăcrimează...poate doar boierul Negulici, că „cei făcuți” au alte preocupări: să vadă cum poporului îi curg cât mai multe lacrimi, sărăcindu-l, stropindu-l cu noroi din mașinile lor luxoase, hălăduindu-se ca zmeii în palate de aur, argint și aramă - uitând de marele Alexandru Macedon, care a cerut să fie îngropat cu mâinile în afara cosciugului, să vadă lumea întreagă că nu a luat nimic cu el, din bogățiile imperiului, în lumea cea veșnică
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
des sens, spunea Balzac), este încă poezie a simțirii și poate că de aceea se însoțește cu nostalgia idilicului, cu pastelul: Te caut în căldura poveștilor de iarnă (p.51); Am colindat apoi înverșunată/ Meleaguri de povești cu prinți și zmei (p.87); Pe poteca îngustă dintre dealuri: / Miroseai a coasă,/ Miroseam a fân...(p.70); În vatră, cărbunii de mult s-au răcit,/ Mai stăruie-n aer scântei colorate,/ Din margini de lume, un aspru vânt bate...(p.81); Ninge
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
sălbatic și pur îmi năvălea în nări, pe când seara se lăsa liniștită și greierii își începeau cântul. Acolo găseam o floare gingașă care se numea „Sângele voinicului” (Negritella rumba). Căpșorul meu țesuse povestea cu un făt-frumos care se luptase cu zmeii pentru a scăpa omenirea de Rău... Făt-frumos fusese rănit, sângele se scursese pe câmpul de luptă la apusul soarelui, iar a doua zi dimineața, flori roșii cu un parfum deosebit, au răsărit în acel loc și floarea s-a numit
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
cu pas să ne cunoaștem, pe măsură ce trec anii. Niciunui om nu-i lipsesc ocaziile pentru cunoașterea de sine. Ele sunt încercările la care îl supune viața, piedicile cu care se confruntă, lecțiile pe care i le servește viața. Se crede zmeu și apoi, treptat, realizează că nu e zmeu. Dar se poate întâmpla să ajungă la descoperirea asta, după o întreagă viață. De ce îți trebuie curaj pentru cunoașterea de sine ? Pentru că a te cunoaște presupune a-ți (re)cunoaște limitele. Numai
SĂ AFLI CINE EŞTI CU ADEVĂRAT ! de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368358_a_369687]
-
Niciunui om nu-i lipsesc ocaziile pentru cunoașterea de sine. Ele sunt încercările la care îl supune viața, piedicile cu care se confruntă, lecțiile pe care i le servește viața. Se crede zmeu și apoi, treptat, realizează că nu e zmeu. Dar se poate întâmpla să ajungă la descoperirea asta, după o întreagă viață. De ce îți trebuie curaj pentru cunoașterea de sine ? Pentru că a te cunoaște presupune a-ți (re)cunoaște limitele. Numai așa le poți depăși. Fiind cinstit cu tine
SĂ AFLI CINE EŞTI CU ADEVĂRAT ! de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368358_a_369687]
-
de-i așa, mă-ncântă-această treabă Chiar de aș pierde raiul pământesc, Dacă mi-l faci acum, Te rog, pe grabă, Cu ce-aș putea eu să Te răsplătesc (?!) -Atâta-ți cer, ca “omul”, anonimul, Ce va gândi că-i zmeul între zmei, Să-l lași pe el să creadă c-a fost primul, Și-acest secret să-l ții...ca-ntre femei ! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: GENEZĂ / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
așa, mă-ncântă-această treabă Chiar de aș pierde raiul pământesc, Dacă mi-l faci acum, Te rog, pe grabă, Cu ce-aș putea eu să Te răsplătesc (?!) -Atâta-ți cer, ca “omul”, anonimul, Ce va gândi că-i zmeul între zmei, Să-l lași pe el să creadă c-a fost primul, Și-acest secret să-l ții...ca-ntre femei ! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: GENEZĂ / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
râzi, Asta Mică? -Râd cum ai descuiat tu ușa. Ce a spus aia din mâna ta la cutiuța ușii, de a descuiat așa de repede? -Păi, ce să zică: ușă năzdrăvană, degrabă descuie-te, repede deschide-te, că a venit zmeul, teleleul! Când a deschis ușa apartamentului, soția tânărului i-a ieșit furioasă în cale: -Bine, măi Mihai, acu’ se vine? George și Alina sunt supărați foc pe noi. De la prânz ne așteaptă cu bagajele făcute. Acum trebuia să fim în
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ACASĂ Ascunde-mă în ghicitori și plânge-mă prin doine, grăiește-mă prin zicători și descifrează-mă din noime Și apoi caută-mă-n basme și povești cu feți-frumoși cu zmei și cu fantasme cu zânele din codrii neguroși Găsește-mă în dor și pune-mă-n icoane Așază-mă-n pridvor să mă răsfăț în soare și du-mă iar acasă la noi, în satul bătrânesc, și pune-mă la
ACASĂ de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367991_a_369320]
-
31 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului asune more" - "auziți măi", dar și autonimul "rom" în formă de plural "romei". Eminescu nu a alterat forma poemului popular, iar acest lucru e demonstrat prin sufixul de plural românesc -ei ( ex. cercei, căței, zmei, purcei) aplicat autonimului indian "rom". Iată fragmentul despre care este vorba : " O, romei,/ Vai de noi! " Glosarul de la sfârșitul cărții traduce cuvântul "romei" prin "țigani", iar cuvântul "asune" prin "auzi", deși în poezia populară este redată o formă incompletă a
EMINESCU ȘI COȘBUC ȘTIAU CĂ ȚIGANII SE NUMESC ROM de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367486_a_368815]
-
țigani. Eminescu redă în poezia mai sus menționată, expresia "" - "auziți măi", dar și autonimul "rom" în formă de plural "". Eminescu nu a alterat forma poemului popular, iar acest lucru e demonstrat prin sufixul de plural românesc -ei ( ex. cercei, căței, zmei, purcei) aplicat autonimului indian "rom". Iată fragmentul despre care este vorba : "" Glosarul de la sfârșitul cărții traduce cuvântul "romei" prin "țigani", iar cuvântul "asune" prin "auzi", deși în poezia populară este redată o formă incompletă a imperativului plural "ashunen" - "auziți!" Fapt
EMINESCU ȘI COȘBUC ȘTIAU CĂ ȚIGANII SE NUMESC ROM de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367486_a_368815]
-
preț Erau copiii lor isteți; Frumos părinții-i educau Și cu iubire îi creșteau. Ei se jucau cu mașinuțe, Cu avioane și mingiuțe, Dar cel mai mult lor le plăcea` Povești ce tatăl le zicea. El basme le spunea, cu zmei, Cu zâne și cu prichindei, Dar ei doreau mai mult s-asculte Povești cu ursul cel din munte, Iar tatăl le zicea mereu Povestea ursului cel rău, Însă-ntr-o zi gândi așa: „- Povestea voi înregistra!“. Atuncea, foarte mulțumit De
DRAGOSTEA PĂRINTEASCĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367508_a_368837]
-
înc-odată: - Știi cine mi-a răpit mironosița ? Răspunsu-i doar o simplă tulburare de ape, spus cu voce tremurată: - Nicicând nu vei afla pe mândra fată de stăruiești cu astfel de-ntrebare ! Zăpadă-Albă, mândra ta copilă, pierdută-i pe vecie de când Zmeul, o ispiti, țesându-i curcubeul ca nadă. Și-a răpit-o fără milă. O ține în castel în vârf de munte, cu porțile în fiare ferecate și paznici doar dihănii blestemate, pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte. S-a juruit
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
Deodat' un trăznet vine din tărie, un buzdugan ce-n drumul lui strivește, năpârcile de pază când lovește și fetei îi vestește bucurie. - Eu sunt voinicul Dordesprinsdinsoare, Zăpadă-Albă, nu-ți mai fie teamă ! Ridică buzduganul de aramă, prinzându-se cu zmeu-n încleștare. În luptă dreaptă, paloșe sau ghioagă, cu buzdugane aprig s-au luptat, din zori până aproape de-nserat, cel ce învinge, floarea să aleagă. Și tot ca în poveste zmeul piere. Iar Dordesprinsdinsoare se închină, Culege floarea albă din
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
fie teamă ! Ridică buzduganul de aramă, prinzându-se cu zmeu-n încleștare. În luptă dreaptă, paloșe sau ghioagă, cu buzdugane aprig s-au luptat, din zori până aproape de-nserat, cel ce învinge, floarea să aleagă. Și tot ca în poveste zmeul piere. Iar Dordesprinsdinsoare se închină, Culege floarea albă din grădină, ducând-o mamei frânte de durere. Ce a urmat ? O nuntă-mpărătească, cu oaspeți dragi din șaptezeci de sate, au petrecut trei zile numărate, pe mirii fericiți să îi cinstească. Apoi
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
fiecare zi, în fapt a creatorului popular, în subiectul fabulos al acestor creații literare, în care împăratul ia locul tatălui, autoritatea de drept, recunoscută de toți ceilalți membrii ai familiei. Dacă am face excepție la numirile: împărat, prinț, prințese, zâne, zmei etc. folosind în locul lor apelativele: tatăl, mama, măștihoaie(20) etc. basmul ar putea fi considerat o monografie a familiei țărănești, cu trăsături firești, în care lumea ce intră în contact cu familia aleasă de creator, a fi cea împărătească, este
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
mi se părea că vine cu mâinile peste mine”; „Văzduhul s-a umplut de lumina torțelor din opinci și cizme”; „Vin feciorii și se consumă jocul «de-a fântânița», în tindă, pe întuneric”; „[...] vin blogodatele / Și vă mușcă spatele”; „[...] visam zmei cu înfățișare de umbră, care mă strângeau în brațe până la sufocare”; Veta-Lisa „mă tot chema [...] Lisa-Veta m-a uitat repede...”; „Virginica povestește cu ochii potopiți de lacrimi și de ciudă” că turta făcută din nouă linguri de făină, în care
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
Zamfir - trilul ciocârliilor din zgârâie nori 52. la trei iepurași un coș de ouă - bună treabă! 53 Pădurea arsă - cu pene zgribulite păsări fără cuib 54 un pumn de bănet pentru sufletul unui pom - cui să-i pese? 55 Un zmeu galben în ziua ploioasă singurul soare 56 boii osteniți- scârțâind spre arie un car cu stele 57 In gardul de lemn un copil bate toaca- sar așchii 58 miros de rășini scara nouă spre turlă - tropăit de copii 59 în
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
el a răsărit un Soare nou, Soarele adevărului. CASTELUL DIN FILDEȘ Cu turnuri crenelate, ferstre argintate, castelul înălțat pe coline, mă duce cu gândul la tine... Citeam povești și poezii, și ne jucam cu alți copii, visam la feți-frumoși și zmei trăiam emoții pentru ei. Însă, când anii au trecut, visam să-mi furi un mic sărut... Culegeam flori din pădure, zmeură, frăguțe, mure, te ascundeai de mine-n crâng, și mă făceai ușor să plâng. Strigam la tine să revii
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
tati! Tu ai două, pentru că ești mai voinic!” „Da, așa e, sunt mai voinic! Hai să păpăm, să te faci și tu voinicel, că eu, dacă nu ajung înapoi la timp...o să slăbim toți!” mustăcește tati și-l gâdilă pe zmeu. „Poftă mare!” le spun și dau să plec. „Nu rămâneți cu noi...la picnic?” mă întreabă doamna. „Mulțumesc, nu! Și așa am întârziat. Încă o dată, poftă mare!” le spun și mă îndepărtez, ca să nu-mi izbucnească lacrimile. Unde e copilul
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
sub tâmplă pecetea un semn stacojiu/ între litera A și numele meu/ port stigmatul chemării/ pe drumul sortit pentru Unul”. (Gânduri în expansiune, p.79) ori „desprinderi de verde/ în sâmburi striviți sub carâmb/ absorb în spirală aritmic ecoul/ când zmeiele frunză sunt scrum/ și zidul străpuns de un gând/ răspunde în magma primară / Eu Sunt” (Restituiri, p. 75 ). Prin poezie, autoarea-și găsește liniștea, confortul sufletesc atât de mult de dorit de noi toți. De dragul acestui poem/ ocolesc anotimpuri frunze
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]