10,539 matches
-
Trece-nainte,/ Slabă și palida, pletele-i fâlfâie/ Pe osăminte;/ Barbă îi tremura, dinții se cleatină,/ Muge că taur,/ Geme că tunetul, bate cavalele/ Că un balaur./ O, ce de hohote! raseră demonii,/ Iadul tot rase!/ Însă pe creștetul munților, zorile/ Zilei venise." "Poesiile vechi și nouă" ale lui D. Bolintineanu, 1855.
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
dicteul se transformă în alcătuiri sugestive de paradigme poetice, fronda este înlocuită de o mobilitate imagistică ieșită din comun și, în plus, experimentul ascunde nu de puține ori "mesaje" cu o altfel de miză: "derizoriile mașini ale puterii/ iluminate în zori/ predicînd sistemul marginii pentru apărarea fărîmei/ de Gheenă/ semnalizînd cu morți cenușii splendoarea plimbăreață" sau "cerneala cu care-s scrise hieroglifele în zăpadă [...] Se usucă pe fruntea Revoluției/ pe fruntea Culorii"... În Pour un complot mystique, Reichmann optează pentru formula
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
lucidă e aprecierea că Balada chiriașului grăbit ar fi emblematică pentru opera și personalitatea poetului. A făcut și multe concesii gustului minor, ca în aceste catrene: "Greu mi-i, dragă, fără tine/ Și te chem de atîtea ori, -/ Nu din zori și pînă-n sară/ Cît din sară pînă-n zori". Sau: N-o să mai iubesc, zisese/ Biata-mi inimă naivă,/ Dar văzîndu-te pe tine,/ A căzut în recidivă". Și sînt și alte bucăți, și mai coborîte estetic,cum sînt cele semnate Guță
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
fi emblematică pentru opera și personalitatea poetului. A făcut și multe concesii gustului minor, ca în aceste catrene: "Greu mi-i, dragă, fără tine/ Și te chem de atîtea ori, -/ Nu din zori și pînă-n sară/ Cît din sară pînă-n zori". Sau: N-o să mai iubesc, zisese/ Biata-mi inimă naivă,/ Dar văzîndu-te pe tine,/ A căzut în recidivă". Și sînt și alte bucăți, și mai coborîte estetic,cum sînt cele semnate Guță Popîndău. Era, desigur nu fără motiv, considerat un
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
mute, aveam să le văd tot în acest local, transformat mai târziu în cinematograf, cel dintâi lăcaș de cultură al târgului. Din cauza motorului instalat în- tr-o baracă alăturată și care se strica des, filmele țineau câte zece ore, câteodată până în zori, când domnul Tomescu, printre altele și mecanic, apărea plin de ulei de sus până jos și începea să învârtă din nou manivela proaspetei cutii cu iluzii. Pentru mine, copil fiind, urmarea filmului era palpitantă... Trebuia neapărat să văd ce avea
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
N.M. a cerut să fie luate în considerare atît erorile, cît și meritele, pentru o mai justă situare a contribuției lor la literatura română, sugerîndu-i lui Al.G. că literatura s-a putut învăța și de la niște oameni pe care zorii comunismului i-au găsit de partea rea a lucrurilor, dar care au avut tăria să schimbe tabăra mai tîrziu. Cît despre intransigența morală, pe care Mincu o aduce în discuție, Cronicarul e de părere că autorul Accentelor din Cotidianul nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
aceste demonice agresiuni. Am înfruntat singurătatea copilăriei, acum eram condamnat să înfrunt adversitatea nimicitoare a Sovietelor. Am rătăcit într-o lume străină, fără țel". Iată situația unui ins care a refuzat compromisurile! O ameliorare intervine în momentul în care, în zorile "liberalizării" îngăduite tactic de cîrmuirea comunistă, Pavel Chihaia e angajat de către George Oprescu, directorul Institutului de istoria artei, care i-a fost profesor la Facultatea de litere, la secția medievală a Institutului. Scriitorul recunoaște că e nevoit astfel "a lua
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
de dezrobire a țiganilor și emanciparea socială a țăranilor prin reforma de la 1864 ("în timpul lui Vodă Cuza s-a desființat claca și s-au împroprietărit țăranii. Aceasta a fost o mare îmbunătățire a stărei lor materiale".). Cum se știe, în zorii literaturii române Kogălniceanu a fost și un scriitor modern. În 1839 a publicat, în "Albina Românească", schița Adunări dănțuitoare, în 1840, în "Dacia literară" schița Nou chip de a face curte și Iluzii pierdute. Un întîi amor, în 1844 nuvela
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
și acum de insistența - vecină cu agasarea! - cu care pleda pentru finanțarea programelor sale. Nu ezita să naveteze între Târgu-Mureș și Timișoara sau București, ajungând uneori în miez de noapte și plecând imediat după semnarea contractelor, pentru a fi, în zori, la datorie. Pot depune mărturie că n-o făcea pentru bani, pentru simplul motiv că era vorba de echipamente și de medicamente. îmi mai amintesc și de comoditatea unor românași de-ai noștri care, ajunși în fața unui funcționar de la o
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
făcut pe aristocratul condeiului, care a fost Lovinescu, aflat în sanatoriu, să le răspundă melancolic: "ochii mei s-ar închide bucuroși peste aceste zări fericite". În scurt timp însă dispariția lui Lovinescu a îndoliat pentru multă vreme literatura română, iar "zorii fericiți" au rămas timp încremenit. Pe de o parte, cerchiștii au încercat să se înscrie, oarecum, în orientarea preponderent filosofică a revistei, iar pe de altă parte, Blaga face concesia de a le publica și comentarii, recenzii, note pe probleme
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
ți se pare ca de iască, - Începi ceva și nu mai știi urmarea, Un gol, atât în fața ta se cască Ai vrea să pleci, dar nu-ți cunoști cărarea Și nici un semn în noaptea ta nu pare-a Vesti că zorii pot să se mai nască." Dincolo de glumă, de autoironie sau ironie, de atitudinea polemică sau detașată, de persiflare, dincolo de gândul sfâșietor al zădărniciei și, cu toate că "scrisul e-o povară" și: O noapte dau pe-un vers, în disperare/ Cu gestul
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
află că toate, dar toate, plus babele trecute de optzeci de ani fuseseră violate. Una din cele trei bucătărese, ceva mai tineră, Jenica, văduvă cu trei copii plecați mai de mult la București se țicnise de tot. Le făcuse în zori cafele, din rația lor, și o împărțea în gamele, și cînta, veselă semn că se smintise. Așa ziceau babele. Mai tîrziu cam peste un an, două din fetele violate cică născuseră una un băiețel, ailaltă o fetiță, și că amîndoi
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
ori din licoarea oferită, Mihai Cojocaru a Împins ceașca pe unul din colțurile mesei și a gândit că n-ar fi deloc rău dacă l-ar deranja pe Horia Diaconu. Să Îl informeze, a hotărât el, cu cele Întâmplate În zorii zilei respective. A străbătut holul cel mare, Într-un bâzâit de mașinării negre de scris, Înfățișându-se și derulându-i discuția pe care o avusese cu Iorgu Bleahu. Apoi, a precizat: - Îmi cere imposibilul, domnule șef! Vrea să-l scot
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
a rodit pe Dumnezeu În ramura lui Iesei nu este decât carne de rugăciune”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Dumnezeu-Dragoste, Editura “Christiana”, București, 2000, p. 224 footnote>. Același autor, În „Imnul acatist la Rugul Aprins”, scrie: „Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată? E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea Întrupată. Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții, Logodnica Mântuitorului, Preschimbător al vieții, spre Tine, noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor și
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
rătăcitori de care ne tot povestise Fulvia Flaminea. Am descoperit foarte curând că era doamna Forbes care-și petrecea noaptea trăind viața reală de femeie singuratică pe care ea însăși ar fi dezaprobat-o în timpul zilei. Într-o dimineață în zori am surprins-o în bucătărie, în cămașă de noapte de școlăriță, pregătind deserturile acelea extraordinare, mânjită de făină pe tot trupul, până și pe față, și bând un pahar de Porto într-o dezordine mentală ce-ar fi stârnit un
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
cumpătare, se înfrupta fără răgaz, cu un fel de pasiune nestăvilită. O auzeam vorbind singură în cameră la ea, o auzeam recitânt într-o germană melodioasă fragmente întregi din Die Jungfrau von Orleans, o auzeam cântând, o auzeam suspinând până în zori, iar apoi apărea la micul dejun cu ochii umflați de plâns, tot mai lugubră și autoritară. Nici fratele meu, nici eu n-am mai fost vreodată așa de fericiți ca atunci, dar eu eram gata s-o suport până la sfârșit
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
natura otrăvii din el, pentru că nu putea fi doar rezultatul trecerii timpului. Era foarte ușor să i-l dăm doamnei Forbes, întrucât nimănui nu i-ar fi trecut prin cap c-a fost altceva decât accident sau sinucidere. Așa încât în zori, când am auzit-o căzând istovită de veghea ei zgomotoasă, am turnat vinul din amforă în sticla cu vinul special al tatălui nostru. După cum aflaserăm, doza aceea era suficientă să omoare un cal. Luam gustarea de dimineață în bucătărie, la
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
de tort de ciocolată și sticla cu mai bine de patru degete din vinul ostrăvit. Mă scutură un fior de milă. - Biata doamnă Forbes -, am spus. Fratele meu răsufla neliniștit. - Bieții de noi dacă nu moare la noapte - spuse. În zorii zilei vorbi iar singură un lung răstimp, declamă din Schiller în gura mare, inspirată de o nebunie frenetică și culmină cu un strigăt final ce umplu toată casa. Apoi suspină adânc de mai multe ori și căzu răpusă, cu un
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
obținut într-un minuscul partid alcătuit, în marea lui majoritate, din oameni simpli sau sfertodocși. Nu pregeta să le arate adevărata identitate și, cu timpul, era făcut să înțeleagă că intrusul, într-un partid al clasei muncitoare, era el, Pătrășcanu. Zorile inimiciției care avea să-l piardă, se desenau încă din anii douăzeci și treizeci ai secolului, azi, trecut. A fost declarat fracționist, în 1938 fiind scos din CC al PCR și pînă în 1944 n-a mai desfășurat activitate de
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
și pleacă singură în beznă, pe la unsprezece noaptea, și, nevenindu-i să creadă că este liber, începe să se târască prudent peste pod, să nu fie văzut, auzit și, cu mari eforturi, încet, încet, istovit, ajunge până în Piața Națiunii spre zori unde treptat, își dă seama că nu-l urmărește nimeni. Cu grijă, se ridică în patru labe, se apropie de un chioșc cu un bec, culmea, puternic, unde citește pe firmă doar atât: PÎINE. Mai întâi, nu înțelege. Îi vine
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
Cristian Teodorescu Regret onest că Z. Ornea nu face analiză politică la zi. Martor atent la politicalele de azi, eruditul meu prieten e un atotștiutor al politicii autohtone din zorii României moderne pînă spre zilele noastre. Spre deosebire de editorialiști care una, două fac aluzie la șederea lor în bibliotecă, Z. Ornea acolo își are punctul de observație. Cine citește articolele sale din Dilema descoperă, printre rînduri, și pertinente analize la zi
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
care una, două fac aluzie la șederea lor în bibliotecă, Z. Ornea acolo își are punctul de observație. Cine citește articolele sale din Dilema descoperă, printre rînduri, și pertinente analize la zi în excelentele sale evocări ale lumii politice din zorii acestui secol. Sceptic în urma cercetării documentelor de epocă, el are un optimism pedagogic care-i vine, cred, și din observarea tendințelor pe care le-a avut lumea politică din România, cîtă vrme partidele cu vederi democratice s-au aflat în
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
sînge, în fiecare dimineață,/ de zgură și de abisuri, de parcă s-ar ivi direct/ dintre coapsele imaginației noastre. O nouă cădere/ - a cîta pînă acum? - și visele tulburi/ în care sînt invitat la masă de rudele moarte./ Sînt purtat, în zori, de o furnică/ de la un mușuroi la altul, în spate, și de la un/ cimitir la altul: eu semănînd cu oul ei/ și ea, desigur, cu mama - îmbrăcată în negru" (O nouă cădere nervoasă). Penitența pe care și-o ia asupră
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
a pururi, așa cum se umplu fîntînile/ cu apă tulbure - adîncile fîntîni din noi -/ în timpul grăbitelor ploi, de peste noapte, ale verii./ Aceste clipe cu obedele de măr verde./ Aceste clipe și ulucelele lor/ făcute din lapte dulce" (Ultimele stele, dimineața, în zori). Intervin însă și clipe tensionate, neînțelegeri ale cuplului care duc la disociere. Nu întîmplător e din nou menționată aici legătura dintre bărbat și femeie, al cărei impas este extrapolat asupra speței umane și, prin intermediul acesteia, asupra universului. Un ocazional misoginism
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
în același timp sunt fragmente de narațiune care amintesc prin natura profund filozofică a simbolurilor de Grădina potecilor ce se bifurcă sau de Aleph ale lui Borges. Ca de pildă în pasajul: " - Ai deprins semnul Fe? mă întreba el, în zorii zilei, când orașul își regăsea larma cotidiană, l-ai desenat de șaptezeci și șapte de ori, ca să-ți arăt linia care îl anulează, făcându-l inofensiv prin adulație sau derâdere?". Alteori, ca în cea de-a treia proză - Labirint - lectorului
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]