726 matches
-
În trecut, În sala Radiodifuziunii cântând În cor. Gândindu-te la anul 2000. Noaptea vine cu liniște. Peste oraș s-a lăsat o pulbere fină, ca o pudră, ca un praf de porțelan, cu un gust acru și străin. Un zumzet imperceptibil, ca al unor cărăbuși Într-o pădure de stejari, treieră aerul care i-a adormit pe toți. Țes pânze păianjenii și se apropie Sfintele Paști. Lumini firave vor umbla pâlpâinde pe străzi. În seara de Înviere, la liceu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Selin. Acesta făcu doi pași înapoi, salută pe tăcute voievodul, suita lui înțelese și toți prinseră a se retrage mergând cu spatele, repetând saluturile la patru, cinci pași. Când ușa se închise în urma trimisului sultanului, panica boierilor transformă liniștea în zumzet, intensitatea șoaptelor crescând cu fiecare minut scurs. Fiecare simțea nevoia să-și spună părerea, să se facă auzit. Și părerea tuturor era că vodă nu fusese chemat de sultan cu gând bun. Brâncoveanu, pe tronul lui, se simțea izolat de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acolo, pe meterezele fortăreței școlii de ieniceri din podișul Anatoliei. Cantacuzinul îl privea îngrijorat. Expresia feței lui Selin era tristă, ba chiar speriată, așa că întrerupse tăcerea: — Domnia ta ești obosit sau te încearcă vreo durere... — Nu... Ia, ce se aude? Peste zumzetul gâzelor venea de undeva un răpăit ritmat. — E toaca mânăstirii Comana. Aci sunt moșiile noastre, ale Cantacuzinilor, mânăstirea Comana au rezidit-o unchiul și verii mei; e locul lor de îngropăciune. Toacă de vecernie. — Or să bată și clopotele? întrebă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un gând salvator, Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mă și întărește-mă. Ieși pe mal și se întinse pe iarba uscată, cu cămașa sub el în chip de cearceaf de plajă. Soarele încă nu pârjolește la ora asta. Se aude un zumzet slab de motor de mașină dinspre șosea. Fumul și praful încă nu s-au învârtoșat de arșiță. E aproape liniște și-i singur, și dacă ar putea să ațipească barem cinci minute, atunci nu i-ar mai trebui chiar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce duce către un fost depozit transformat de Krzystof, un polonez ajuns pe acolo cine știe cum, într-o speluncă cu pretenții de cârciumă, cunoscută după numele "La mantaua ruptă". Pe măsură ce înaintează remarcă liniștea neobișnuită acolo unde ar fi trebuit să audă zumzetul specific unei adunături de cheflii. Neliniștit, armează automatul înainte să împingă cu vârful bocancului ușa de tablă. Privește în jur precaut. Înăuntru nu este întuneric, nici lumină. Miroase a picioare nespălate, alcool fermentat și tutun de proastă calitate. Tencuiala, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a tuturor lucrurilor de care se îngrijea cu atâta sârg peste zi. După mulți ani am descoperit în sertarul de la noptiera lui un caiet cu poezii. Încercase să preschimbe foșnetul lanului de grâu și zumzetul nevăzut al cosașilor în cuvinte omenești. Mi-au dat lacrimile când am găsit caietul. Nu bănuisem niciodată că tata știa atâtea cuvinte omenești și cu atât mai puțin că era capabil să le folosească în acest fel. M-am așezat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de ucigaș. Deși îl zărisem doar o secundă, în treacăt, în drum spre stația de autobuz, l-am recunoscut imediat. L-aș fi putut recunoaște dintr-o mie. Avea fruntea teșită, fața alb-pământie și, ca și atunci, un fel de zumzet în jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevăzute i-ar fi scormonit întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tot semănau cu tăiețeii, iar din tăieței picură supă călduță, împrăștiau bobițe de transpirație pe frunțile elevilor, la subrațele tovarășei învățătoare Ulărescu și poate pe spatele ei, jos, unde bluza făcea pliuri și se petrecea cu fusta. În legătură cu muștele, cu zumzetul și cu acrobațiile lor aeriene pe deasupra catedrei și a pupitrelor, mi-ar fi iarăși la îndemână să vă zic câteva lucruri. Faptul că bâzâiau și se izbeau de geamuri nu era ieșit din comun, dar întreceau măsura, o făceau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a grăbit să acosteze în portul acela agitat (Spitalul municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi de aprilie, cu zumzet de gâze, soare, vântișor și fete care-și lepădaseră cizmele și dresurile de lână, amândoi erau pământii la față. Unul, bebelușul, din cauza cordonului ombilical care-l încurcase la coborârea pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de avid ca mine. De aici, puteam supraveghea Întreaga podea a prăvăliei, fără să fiu văzut de oamenii de dedesubt. În ziua aceea, magazinul era aglomerat, erau mai mulți clienți decît erau de obicei Într-o zi a săptămînii, și zumzetul glasurilor lor se ridica plăcut spre tavan. Era o după-amiază frumoasă de primăvară, și unii dintre acești oameni fuseseră probabil la o plimbare și se gîndiseră la una și la alta, cînd atenția le-a fost distrasă de un anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Autry Îngheța brusc, se auzea un hîrșîit strident, filmul mai pîlpîia scurt cîteva fracțiuni de secundă, apoi se oprea păcănind la mijlocul bobinei. Urmau Întunericul total, cîteva scurte momente de tușit și foșnit, după care proiectorul se Însuflețea iar cu un zumzet, și pînă și sonorul părea să Întinerească subit, prinzînd puteri. Schimbarea era de-a dreptul spectaculoasă. Deși Rialto avea multe de oferit, publicul nu se prea Înghesuia, așa că nu aveam nici o problemă să mă strecor printre rîndurile de scaune goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și foială ce o Înghițise, Îmi imaginam că a dispărut pentru totdeauna. Și mă copleșea o tristețe cît se poate de adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului - un sunet ce devenise la fel de angoasant precum Cavalcada Valkiriilor a lui Wagner -, apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din urmă, piciorul, am pornit să explorez locul cu atenție, căutînd o ieșire. Oricît de drăguță era camera, era totuși tot un soi de Închisoare. Și, după cîteva săptămîni, a Început să-mi fie foarte dor de librăria mea, de zumzetul și forfota unei zile agitate de sîmbătă, pînă și de terifiantele mele călătorii În toiul nopții către piață, Însă, mai presus de orice, de Rialto și de Frumoasele mele. Jerry avea cîteva numere dintr-o revistă pe nume Peep Show
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
venit să-l asculte pe Bregovic). Liniște. Mă rog, liniște cât încape într-un oraș viu, într-o seară de mai. 20.45. Noi, „fetele“, mergem să vedem ce se întâmplă, băieții rămân cu berea. Iar liniște. Ne-amăgim cu zumzetul de la festivalul modei, alarmă falsă, pe strada Palat lumea face coadă la gogoși vanilate cu dulceață. Confuzia se spulberă la mai puțin de cincizeci de metri de scenă. Da, se pare că a început concertul. Prin binoclu, către scenă Ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
târziu că ar fi tratat cumva prizonierul ca pe o ființă umană". Noul venit era evident unul din personajele cheie. Pentru că își ridică brațul drept, țeapăn, înainte. În rândurile celor din sală se auzea un sâsâit slab, un fel de zumzet. Dar chiar dacă zgomotul era abia sesizabil, brațul autoritar ridicat avea în mod clar rolul de a-l face să înceteze. După ce aștepta câteva momente, ca pentru a se asigura de atenția tuturor, individul cel solid mișcă buzele și spuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
stradă, să văd lume. Să văd oameni care râd, care vorbesc. Trecu de portar, ieși în bulevard, mergând în neștire pe lângă case vechi și frumoase. Ajunse, din întâmplare, la Tour Eiffel. Se așeză pe o bancă. În jurul lui era zgomot, zumzet. Se vorbeau toate limbile pământului. Se simțea bine aici, în mijlocul oamenilor, mai ales că era și puțin "acasă", amintindu-și că un picior al Turnului era ridicat cu elemente metalice de la Reșița! Stătu așa mult timp, în aerul răcoros al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
rămăsese decât o mână de oameni care trăiau de pe o zi pe alta mulțumită unui amărât de puț, ce le dădea mai puțină apă decât laptele dat de o capră bătrână. Într-o dimineață călduroasă de sfârșit de vară, un zumzet ciudat se auzi dinspre sud-est, devenind din ce în ce mai puternic; în cele din urmă, la orizont se ivi o avionetă albă, care trece apoi chiar pe deasupra capetelor lor. Toți dădură fuga s-o vadă și, cu toate că în oraș vedeau așa ceva destul de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
până-n inima ținutului Tenere, când cel mai apropiat aeroport se afla la sute de kilometri distanță. Din când în când, câte un reactor uriaș brăzda cerul la mare înălțime, lăsând în urma lui o dâră albă, și în multe nopți ascultau zumzetul motoarelor și zăreau luminile roșii și albe clipind înspre nord. Știau că sunt avioane comerciale, care străbăteau continentul în drum spre Europa, dar întotdeauna le consideraseră ca făcând parte din altă galaxie, deoarece distanța ce-i separa de ele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
era obișnuit de mic copil cu așa ceva. Se așeză și așteptă. Din nou, răbdarea puse stăpânire pe toată ființa lui. Soarele lumina tabăra pustie. Se scurseră mai multe ore. Căldura era tot mai mare. În cele din urmă, auzi un zumzet îndepărtat. Venea dinspre sud-est, dar, oricât de mult își ascuți privirea, nu zări nici un vehicul și nici nori de praf. În cele din urmă, își dădu seama că se apropia un elicopter nu prea mare, ce rămase în aer câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că eu am fost cel dintâi care a spus asta. Dar voi sunteți nebunii, nu eu... Mulțumesc pentru călătorie și succes. — Succes! După câteva minute, când zgomotosul aparat dispăru în depărtare și nu se mai auzi nici cel mai ușor zumzet de motoare, Gacel Sayah se ridică, își puse pe umăr un bidon greu cu apă și vechea pușcă și porni grăbit prin labirintul complicat de stânci ascuțite care pătrundea în munți. O oră mai târziu, silueta robustă a lui Suleiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vestitor de primăvară și de drum nou. Dintr-o cișmea veche și năpădită de rugină, țâșnește un izvor rece. Am băut și ne-am așezat alături pe o bancă de nuiele. Doar cucul, pupăza, turturica și grangurul mai radiază prin zumzetul molcom al bondarilor de prin păpădiile galbene. Cucul cel sfânt pentru țăranii mei ochește presurile, coțacii, privighetorile când se depărtează de cuiburi. Și vine cuculeana mută și își părăsește oul în casă străină. Aici va crește puiul lor, se va
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vor ocupa de eliminarea deșeurilor toxice, de producție, inginerie, gestionarea situațiilor rezultate în urma dezastrelor, controlul calității și construirea altor roboți. Domeniul militar. Folosirea roboților care să ducă viitoarele războaie se petrece azi sub ochii noștri. Roboți care brăzdează cerul cu zumzetul lor sunt și astăzi; roboții-războinici iau poziție pe câmpul de bătălie; robodroizii vor duce bătăliile viitoare atât în lumi cibernetice fizice, cât și în cele virtuale, acolo unde luptele între roboți vor fi obișnuite. CIBORGII UMANI La început, tehnologia cibernetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Cum era posibil să se bucure de compania unui robot, se întreba Jill. Dându-și seama de secretul ei, prietenele lui Jill au avertizat-o că era o adevărată nebunie. Dar auzise multe despre relațiile dintre oameni și androizi, în zumzetul cibercafenelelor, destul de similare cu cea pe care o avea ea. Era ca și cum munca depusă pentru obținerea diplomei de doctorat se împlinise - prelegerile universitare fuseseră acum puse în practică - pentru simplul motiv că îl întâlnise pe John. Simțea că prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
murmură totuși, parcă vrînd să se elibereze și-și ascunde în buzunarul paltonului pumnul mușcat. Chelnerul se întoarce cu două sticle. De sete, Mihai golește trei pahare la rînd, privind absent în jur. Peste muzica venită de la bar și-n zumzetul celor de pe la mese, glasul unei femei se face tot mai auzit. O exclamație obscenă, pe care doar bărbații o folosesc, este repetată cu o plăcere voluptoasă. Mihai devine atent. La o masă lungă, înconjurată de tineri, fata în roșu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vreun rău, ca să murim și noi. Mai auzi: — Nu-i corect să fim pedepsiți pen’ ce n-am făcut... poate că ea e bine, nu moare și nu mor nici io, pen’ că nu-s curist. Simți În el un zumzet ca de scaun electric cu o pancartă mare deasupra: NU EI AU FĂCUT-O. Jones lunecă Într-o litanie - „Iisuse, Iisuse, Părinte Ceresc“. Ed se duse glonț În a doua cameră. Duhoare: transpirație și miros de țigară. Leroy Fontaine - matahală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]