1,209 matches
-
alb real. voi lăsa în palmele tale câte o filă. una va fi iubirea, alta va fi tăcerea. să-mi spui care din ele este lizibilă. eu văd doar zece degete înfrigurate, șerpuind prin geometria aerului, rănindu-l. când brațele zvâcnesc, mimând îmbrățișare, degetele conturează aripi, și inimă, și pasăre, și... scara dorințelor, și opturi... multe opturi până când umbra prea înaltă a mâinilor se prăbușește în poale. mâinile plâng atunci, prinzându-se una pe alta apoi urcă încet spre stern. "pe
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
umbre prin văi și prin noi răscolind. Mi-e foame și sete.Aș vrea din trecut Izvorul la buze-nsetat sș-l ridic Căușul mi-e plin de cenușă și lut Iar noi în țărână ne întoarcem nimic. SE SUPĂRĂ MAREA, ZVÂCNIND PESTE PIETRE Se supără marea, zvâcnind peste pietre Și-n scoică își cântă marșul funebru De ochiul de cer s-a izbit un erete Și sângeră cerul, fierbinte și negru Se leagănă marea și adânc ne îmbie Când algele roșii
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
răscolind. Mi-e foame și sete.Aș vrea din trecut Izvorul la buze-nsetat sș-l ridic Căușul mi-e plin de cenușă și lut Iar noi în țărână ne întoarcem nimic. SE SUPĂRĂ MAREA, ZVÂCNIND PESTE PIETRE Se supără marea, zvâcnind peste pietre Și-n scoică își cântă marșul funebru De ochiul de cer s-a izbit un erete Și sângeră cerul, fierbinte și negru Se leagănă marea și adânc ne îmbie Când algele roșii se unduie moi Iar cerul se
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
Că luna să tânjească în noapte pe fereastră. Ce știe ea-ntr-a cerului răcoare ? Nimic a gheții inimi nu-i topește, Stă doar acolo, tristă și pândește Cum dragostea ne umple de sudoare. Privește cum tresare când trupul meu zvâcnește, Când tu slobozi în mine a inimii dogoare - Atât de fragezi sânii, parcă-mi zâmbesc în floare Și clipa-n lacrimi fuge când vede că sfârșește. Nebunii doar aleargă să își sporească averea Când unică comoara în viața e femeia
CUPRINDE-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360750_a_362079]
-
nu ies, încă, afară?! mai stau o zi, cât pot s-amân?! să aflu ce mă mai reține și voi ruga pe un bătrân să tragă apa... după mine. să plec în noua zeelandă... să-mi las țărișoara mea? mă zvâcnește surd în glandă, mai bine mor, de gât, cu ea! Referință Bibliografică: cu curu zeală / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 973, Anul III, 30 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CU CURU ZEALĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359997_a_361326]
-
evadarea sufletului din închisoarea trupului pentru a cauta un alt suflet pereche e doar o fantasma. Dorința de a-i întrerupe periplul și de a-i oferi odihnă provine de fapt din setea nepotolită de iubire: „suflet albastru când îți zvâcnești pașii/ în cuibul întunecat al nopții/ mâinile mele/ ar putea să te odihnească”. Uneori este simțită nevoia de a experimenta sentimentul dezrădăcinării apoi aventurarea fără precauții spre cel față de care dovedește o empatie asumată și speranța că nici cea mai
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
au înflorit orhidee pe pântec îmi spui iluminezi întunericul din mine, femeie lampioane albe sânii tăi simfonii transparente îmi tresar în palme coapse albe și rotunde nasc primăverile pribegite în așteptări îndelungi cum să definesc acest moment de împreună uitat zvâcnit prelung... zâmbesc note suave îmi lunecă pe piele degetele tale braille Bach nimic nu a rămas neatins de feerica înflorire a orhideelor din întuneric în lumină trecem cu inimile explozii stelare roș-albastre doar buzele ... Citește mai mult ploaia înfășoară în
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
tău miroase a duminicăuitată în soare pe malul măriiîn după-amiaza unei furtuni neanunțateți-au înflorit orhidee pe pântecîmi spuiiluminezi întunericul din mine, femeielampioane albesânii tăisimfonii transparenteîmi tresar în palmecoapse albe și rotundenasc primăverile pribegiteîn așteptări îndelungicum să definesc acestmoment de împreunăuitat zvâcnit prelung...zâmbescnote suave îmi lunecă pe pieledegetele tale braille Bachnimicnu a rămas neatins de feerica înflorirea orhideelordin întuneric în luminătrecemcu inimile explozii stelare roș-albastredoar buzele ... XXIII. BL.15, SC.A, ET3, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 709
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
atentă la pregătiri, la mișcările energice și sigure ale profesioniștilor. - Hei, tata zice că, dacă vrei, poți coborî cu el în tandem, iar eu voi coborî cu Gigi. Te tentează? Razele de soare luminau aripile în culori țipătoare. Sufletul îi zvâcni în gât. Să zboare? Ca o pasăre adevărată, fără aripi frânte, deasupra oricăror probleme, deasupra oricăror dureri? Se lăsă legată ca o marionetă, cu ochii măriți și pulsul săltându-i în tâmple. Tatăl lui Marian îi dădu instrucțiuni ferme și
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
ridicat în jurul inimii mele? ai un je ne sais quoi buze aspre palme fierbinți și gust de moscato la bella sera nu îndrăznesc să-mi încep noaptea cu tine de frică să nu îmi creezi dependență te simt adânc și zvâcnit până în vârful degetelor (care ating clapele pianului albastru pe care am făcut odată dragoste cu un poet trist și violet) până în camera din spate a inimii (aceea închiriată pentru o noapte îndrăgostiților clandestini infideli certificatelor de căsătorie) dumnezeule mare se
DEPENDENŢĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359670_a_360999]
-
târzie plecai pentru că iubirile nu mor ci se dizolvă în cupa cu venin a vieții îmi sfârșeai primăvara care abia începea sub cernirea dulce a florilor de argint nu mi-ai atins gura care fremăta în așteptare nici tâmpla care zvâcnea dureros cu un gest mi-ai sărutat umărul zdrelit de zidul pe care îmi imprimam plângerile mi-ai sorbit fugar o lacrimă apoi pasul tău s-a îndepărtat și amurgul sângeriu te-a transformat într-un punct pe care l-
(PLÂNGEAM ŞI TU ÎMI SPUNEAI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359238_a_360567]
-
au înflorit orhidee pe pântec îmi spui iluminezi întunericul din mine, femeie lampioane albe sânii tăi simfonii transparente îmi tresar în palme coapse albe și rotunde nasc primăverile pribegite în așteptări îndelungi cum să definesc acest moment de împreună uitat zvâcnit prelung... zâmbesc note suave îmi lunecă pe piele degetele tale braille Bach nimic nu a rămas neatins de feerica înflorire a orhideelor din întuneric în lumină trecem cu inimile explozii stelare roș-albastre doar buzele tale rătăcind pe genunchii mei restabilesc
FEERIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359243_a_360572]
-
noastră ființă lumea în toată splendoarea ei... clipele trec și înțelegem, poate prea târziu, ca țintă e cuprinsă în drum! Te grăbești, alergi și în goană nebună, te împiedici de-o pietricica... ce vezi? Piatră? Fisură de pe trotuar? Macul ce zvâcnește la viață între două plăci de ciment? Petecul de cer senin și albastru? Trecătorii ce te depășesc indiferenți? Sau poate zâmbetul unui copil? Îmi place să cred că le înregistrăm pe toate, sau măcar pe câteva, căci toate fac parte
CARPE DIEM de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340333_a_341662]
-
metri de mine. Câinii fuseseră plecați pe o urmă de vulpe. Lupul a luat o mială în gură, dar nu a apucat s-o sfârtece. A ajuns Plai, unul din maidanezii mei, și i-a sărit în cârcă. Lupul a zvâcnit, i-au ieșit în cale și ceilalți câini. Miala a scăpat teafără. Pe drum, în noroi, am văzut două urme. Apoi a venit impresia că îmi lipsește ceva din turmă. O conexiune ruptă. După vreo trei zile mi-am dat
Am tăiat cea mai grasă oaie pe care o aveam și am lăsat-o într-un părău, s-o mănânce lupii () [Corola-blog/BlogPost/338918_a_340247]
-
După cum le ierea de trabuință. Am șciut o rugăciune de la mamă da am uitat-o... - Ce rugăciune? - Cu Maica Domnului. Ea o șciut-o de la mamă bătrână. De câțiva ani, buzele mele nu mai puteau îngaimă către Dumnezeu vorbe ce nu zvâcneau la un loc cu sângele inimii. - Da tu Tatăl Nost nu-l șcii? Și doară că-s destule rugăciuni în cart. - Eram numai curios... Și dezamăgit. Cum putuse uită? - Acu mă căiesc că n-am scris-o. Da trăbuie să
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
legătura cu lumea din care plecase. Vina Norei este că nu și-a ascultat părinții și nu menține un echilibru între cele două lumi, aspirată și cea reală. Setea apropie capra-neagră de soldații din vecinătatea pârâului: „Scăpat de sub frânghii, animalul zvâcnește, câtă speranță în nările lui și-n dâra de aer pe care-o urmează! Cât de adânc ochii cei umezi în zare se-afundă, cum rămân nemișcați o secundă“. Animalul are senzația că este liber, deși nu scăpase încă de
Mircea Nedelciu: Nora sau Balada zânei de la Bâlea-Lac. Antiteza dintre libertate și captivitate, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339525_a_340854]
-
Elector; de fapt, în funcție de rezultatul alegerilor din statul tău, ai putea deveni Elector; mai mult, sondajele spun că sigur vei fi unul dintre Electori! Iar întrebarea fiicei tale îți bubuie în creieri, o simți cum îți înroșește urechile, cum îți zvâcnește în carotidă și-ți zgârie timpanul: Mamă, dacă intenția Părinților Fondatori a fost tocmai să ne apere de un nebun ca Trump, nu-i așa că tu vei vota pentru Clinton în Colegiul Electoral? Trebuie să fie cu adevărat teribil să
Părinții Gânditori și Părinții Fondatori () [Corola-blog/BlogPost/339036_a_340365]
-
îi acoperea ochiul de sticlă. Păr tuns scurt, cenușiu și țeapăn ca sîrma ghimpată, uniformă neagră, croită și călcată impecabil, o țigară cu krmml între degetele de oțel ale mîinii stîngi protezate, degetele înmănușate în negru ale mîinii drepte, protezate, zvîcnind spre marginea cozorocului într-un salut perfect, torsul discret al motorașelor din plămîni, care alimentau răcnetul brobdignagian al colonelului. „Pe loc repaus. Ascultați aici. Sînteți oameni - precum și alte lucruri - culeși bob cu bob din toate lumile civilizate ale galaxiei. Șase
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
se aprinseră și totul deveni o flacără. Un pahar cu apă stinse conflagrația; în timp ce focul pierea spasmodic, o lumină roșie se aprinse pe ecranul de apel. „Mesaj de prioritate mare”, zise Oțel printre dinți, apăsînd butonul de recepție. Amîndoi tinerii zvîcniră în poziție de drepți, deoarece ecranul se umplu cu chipul de fier al Colonelului von Thorax. „M..., L..., în biroul meu, în doi timpi și trei mișcări”. Cuvintele se desprinseră ca niște bucăți de plumb de pe buzele Colonelului. Ce putea
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ATOLUL DE CRISTAL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 466 din 10 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului mă vedeam atât de mic dar puterile-mi zvâcneau acolo de unde-și iau toate, zborul din nimic salturile în culori altele decât aici unde fiecare kitsch își aprinde rugu-n zori o maree de cristal un halou de lumini albe împrejur atâtea salbe pe atolul de coral eu eram și
ATOLUL DE CRISTAL de ION UNTARU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341458_a_342787]
-
regretatului jurnalist Cezar Hârjescu, “am ținut” o vreme pagina de umor a ziarului brăilean “Vocea Brăilei” la rubrica “Să râdem cu Lică Barbu”, ziar înființat de bunul meu prieten Cezar Hârjescu. Rătăcind vreo zece ani și prin București am mai zvâcnit un pic în pasiunea mea la “Primul Salon Național-mileniul III” cu ajutorul cunoscutului caricaturist Albert Poch, cât și colaborarea cu texte umoristice la ziarul “7 plus”, cu spijinul scriitorului Miron Manega. Și tot prin București mi-am câștigat “pâinea” talentului meu
PROFIL DE AUTOR de LICĂ BARBU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342125_a_343454]
-
regretatului jurnalist Cezar Hârjescu, “am ținut” o vreme pagina de umor a ziarului brăilean “Vocea Brăilei” la rubrica “Să râdem cu Lică Barbu”, ziar înființat de bunul meu prieten Cezar Hârjescu. Rătăcind vreo zece ani și prin București am mai zvâcnit un pic în pasiunea mea la “Primul Salon Național-mileniul III” cu ajutorul cunoscutului caricaturist Albert Poch, cât și colaborarea cu texte umoristice la ziarul “7 plus”, cu spijinul scriitorului Miron Manega. Și tot prin București mi-am câștigat “pâinea” talentului meu
LICĂ BARBU de LICĂ BARBU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342130_a_343459]
-
pregătește barca și iese să pescuiască într-un golf cu ape line, la locul lui obișnuit. Soarele bate la fel. Peștii trag la fel. Totul este la fel, numai în el s-a schimbat ceva. O durere îi săgeată capul. Zvâcnește neliniștea în interior. Bățul tremură în mână. Peștii nu mai vin către el, s-au înstrăinat deodată. Nu-și găsește locul, nu mai poate pescui calm. Ceva i-a zdruncinat liniștea. Cineva vrea să-i schimbe direcția vieții. El s-
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
și un soi nedefinit de greață; greață de viață, greață de telefoanele care îți strică somnul și-ți spulberă visele, greață și de băutura asta afurisită care te duce ușor-ușor acolo unde se duce toată lumea, dar mult prea devreme. Îmi zvâcnea tâmpla dreaptă, cred că mi-a crescut iar tensiunea, deci eram într-o stare de rahat; rahat cu perje! Numai somnul lung mă vindecă de mahmureală, somnul și, la trezire, o berică nu prea rece, dar băută în tihnă. Dar
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
aflați în grațiile muzelor Euterpe și/sau Calliope. *** POETULUI Pierdut sunt în pustiul rece-al zării, Corabie-s, cu pânze sfâșiate, Mi-i stoarsă vlaga de vampirii mării Și mă hrănesc cu țărmuri inventate. * Dar din acest preaplin de neputință Zvâcnește-n mine bobul de lumină, Prevestitor semnal de biruință, Acord suav de muzică divină. * Din marea răvășită de furtună, Epava sufletului meu în agonie Zărește-n ceață nesperata dună Nascută din măiastra-Ți poezie. Pe țărmul cel de vis al
DE LA CITITOR, OMAGIU (POETULUI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342317_a_343646]