503 matches
-
tot acolo unde s-au născut. Instituția Căsătoriei nu le spunea nimic. Firi bolnăvicioase și meditative, erau înclinați cu predilecție spre lecturarea Ceaslovului, Psaltirii, Patericului, Bibliei și a Vieții sfinților, decât spre cele trecătoare ale vieții. N-au simțit niciodată zvâcnirea inimii la apariția unei frumuseți feminine. Sexul opus nu i-a atras niciodată, deloc; pentru ei " Femeia" era mai degrabă o noțiune abstractă mișcându-se doar în cadrul strict al cărților cu substrat religios. Hormonii lor, blegiți și obosiți, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe peron, într-o zvâcnire dezordonată, inconștientă și nevinovată, cu mișcări din ce în ce mai slabe și neputincioase, asemenea aripii unui porumbel lovită brutal de alica braconierului ucigaș. După câteva clipe, mama s-a întors spre noi și ne-a zis: Stați, copii, așezați-vă la locurile voastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prima poreclă pe care mi-a făcut-o cadou Mircea: "Bălu". Nu-mi era tocmai bine. Stătusem câteva ore la rând în picioare, sub arșița soarelui. Mi-era foame, iar colbul drumului mă ardea îngrozitor. Eram aproape terminat... Dintr-o zvâcnire, mama a luat-o la fugă spre mine, ca o sportivă de performanță, cu baticul pierdut în miriște și părul răscolit de vânt. Titi, ți-e rău? Stai așa, dă-mi plasa. Acum hai să mergem. Spune, Titi, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că era beată, fiindcă astfel visul meu rula în siguranță pe un ecran lat ca alternativă la ceea ce vedeam cu adevărat. În curte o cascadă mică se spărgea leneșă într-un lac special proiectat în care am zărit o clipă zvâcnirea portocalie a unui pește koi. Crengile copacilor se legănau deasupra noastră și liane groase și aspre drapau zidurile de granit înconjurătoare colorate în galben și verde de becurile lămpilor de la nivelul solului. Nadine își încheie strâns haina cu toate că era destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un tablou cataclismic, ochiul receptor părând a nu putea urma rapiditatea cu care focalizarea se mută și ia proporții universale. În basme bourul htonian apare cu aceleași puteri seismice și este perechea bourului solar. El mișcă pământul printr-o simplă zvâcnire de picior și îndepărtează obiectul magic aducător de somn nimicitor: „eu când oi tremura din picioru meu o dată și când oi da, să cutremură pământu și pe stăpânu meu l-aruncă-n capătu pământului și-i sare căpățâna de la cap” (Fărcașele - Olt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
figuri Încremenite și mîinile-n buzunare, cu o mișcare stilizată, ca la balet. Îl căutau pe Jack. Le dăduse o țeapă cu nu știu ce combinație. Cam asta era ideea, În mare. Transmiteau ce-aveau de spus mai puțin prin cuvinte, cît prin zvîcniri semnificative din cap, defilînd prin apartament și sprijinindu-se de pereți. După o vreme, unul dintre ei s-a dus la ușă și a zvîcnit iar din cap. Au ieșit unul după altul. - Vrei să tragi ceva?, a-ntrebat Mary. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
moment dat a scorului îi dă dreptate tehnicianului băcăuan. În primul set, s-a Ținut aproape la început, de la primul schimb de mingi până la 2-2, apoi ieșencele au venit ca un atlet pe turnantă, de la 4-7 la 7-9 cu o ,,zvâcnire” de la 7-11 la 9-11, dar prestația bună a studentelor și inteligența tehnicienilor băcăuani au făcut ca setul să fie adjudecat de gazde cu 25-18. Joaca Iașului a continuat în setul al doilea, 0-3 și 5-5 plus 11-11, cu diferențe de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
irosit câteva șanse de gol, cea mai frumoasă fază a partidei consemnându-se în minutul 82, când Pricop a expediat un vole de zile mari, din întoarcere, dar balonul a izbit stâlpul din stânga al porții oaspeților. Oaspeții au avut o zvâcnire de orgoliu în prelungiri, însă Bamba, care a impresionat printr o evoluție sigură, a îndepărtat pericolul. Așadar, Ciprian Panait debutează în postura de antrenor principal cu o victorie clară, în fața unui public destul de numeros, dar un prim test relevant urmează
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
a fugit în Transilvania, unde a fost arestat și și-a petrecut ultimii șapte ani ai vieții într-o închisoare austriacă. Un dezastru militar asemănător a avut loc și în Moldova. Suțu a abdicat și a fugit în Rusia. Ultima zvîcnire a Eteriei în Principate s-a petrecut la Sculeni, pe Prut, în ziua de 29 iunie. În urma nimicirii forțelor grecești, armata otomană deținea controlul total asupra Principatelor. În ciuda faptului că guvernul rus condamnase mișcarea revoluționară, ea rămînea profund preocupată de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
reapare, după ani, În munții din Sierra Maestra, drept cățelul care trebuie strangulat, din cauza „urletelor isterice“ din timpul unei ambuscade lipsite de succes făcute În speranța prinderii lui Sánchez Mosquera [celebrul colonel de armată al lui Batista]. „Cu o ultimă zvîcnire nervoasă, cățelul Încetă să se mai miște. Zăcea acolo, cu burta-n sus, cu capul Întins pe nuiele“. Dar, la sfîrșitul acestui incident din Episodes of the Revolutionary War, apare un alt cîine, În cătunul de la Mar Verde: „Félix l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
două lucruri: sacoșa și sufertașul. Forțându-și propriile sale limite fizice, a mai încercat o ultimă tentativă de înaintare. Un pas, doi, trei și piciorul drept a călcat fix în adâncitura brazdei. A căzut în genunchi iar mâinile, într-o zvâcnire disperată, încercând să găsească ceva de care să se agațe, s-au întins brusc, aruncând cât colo cele două greutăți, apoi s-au așezat supuse pe zăpadă asemenea brațelor unei cruci, simbol al credinței, al suferinței și al nădejdii. Căzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sinistru. Ghemotocul plin de praf, murdar, schilodit și însângerat era lovit sistematic și plimbat, aruncat de colo-colo, până când bestia cu chip uman și-a dat seama că a obosit. Totuși, nu murea; se încăpățâna să trăiască, mișcându-și într-o zvâcnire imperceptibilă corpul schilodit. Era prea mult. Atunci, cu mintea încețoșată, plutind într-o maree de instincte ucigătoare, apelând la rudimentele lui de inteligență cavernicolă, a luat muribunda de coadă și a mai trântit-o de câteva ori de pământ. Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Confesiune și viață, într-o zvâcnire. „Suntem formați dintr-un morman mare de vise ca un vârf de munte” (pag. 283) ar fi o concluzie a eroinei după ce-și consumă cea mai mare parte din viață, într-o aventură până la urmă, tristă. Traseul vieții Carlinei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
miasme. E și un mijloc de caracterizare a personajelor. Dincolo de întâmplările „casnice” ori impuse de evadarea într-o altă lume, întâlnim în carte normalul în sens de zbaterea cerută de viață și oricât de aspră nu e niciodată totuși, ultima zvâcnire, că încearcă să guste „tot mai lacomă din otrava visării” (pag. 18), nu înseamnă nicidecum decepție la Ica Grasu ci un nou salt spre viitor. Sunt autori de mare talent care-și descoperă târziu acest dar. Romanul de față ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu reușea ea să-l înțeleagă, sau poate el avea nevoie de un alt gen de femeie. Casa lor era ca un iad și totul era ofilit. Fiecare se simțea singur, trist, regretând că sunt împreună. Totul era ca ultima zvâcnire a unei inimi urmând să cedeze pentru totdeauna. Promisiunile lor de odinioară erau acum ca un bulgăre de zăpadă care în timp s-a topit și nu a mai rămas nimic. Doamne, cât ar fi vrut să scrie în fiecare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
câte o scrisoare pentru a evita discuțiile directe! Trăiau de parcă toată lumea s-ar fi născut odată pe pământ într-un haos infernal. Pierduse lupta cu destinul! Nu-l poți manipula, întoarce, sau schimba. Te urmărește până în ultima clipă, până la ultima zvâcnire a ființei tale. El reprezenta pentru ea esența vieții pe pământ. Meditând în camera ei, întro tăcere stânjenitoare, își aminti de avertismentul medicului. Atunci, la momentul acela, nu înțelesese exact ce voia să-i spună, dar acum știa totul. B.
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
amintirile, lumea din care făcuse parte. Totul. B. Un salt în necunoscut Era pentru ultima oară când inima îi mai zvâcnea în acel loc care îi amintea de atâtea și atâtea lucruri frumoase și urâte. Încuie ușa, închizând înăuntru ultima zvâcnire a suferinței ei, amintirile ei laolaltă cu toată agoniseala pe care încăperile o păstra mărturie. I se rupea inima când trecu pragul pentru ultima dată dar nu simți nici un regret. Din instinct mai aruncă o ultimă privire în urmă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de lumină roșu-violet al soarelui se apropia de asfințit, Carlina pregătea o nouă poveste... (Va urma.) Ica Grasu - „” sau De la poezie la ... roman! Ica Grasu recidivează pozitiv și se prezintă în fața cititorilor săi cu un nou volum intitulat sugestiv „Ultima zvâcnire”. De această dată, autoarea născută pe plaiurile moldave ale Vasluiului, localitatea Tanacu, schimbă poezia cu romanul și reușește să comunice stări, fapte și personaje, unele foarte profunde iar altele doar creionate ușor. Povestea literară în sine este una mai puțin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al autorului. Oamenii și locurile tinereții, orașele în care locuiește și muncește, oamenii dragi din familie sau de aiurea sunt în strânsă legătură cu autorul, iar în unele cazuri, de dragul lor nici numele nu au fost schimbate. În volumul „Ultima Zvâcnire”, scriitoarea Ica Grasu îmbină benefic elementele unor trăiri incandescente, pătimașe și organice cu elemente vaticinare, acolo unde pe parcurs se dovedește acoperită pe deplin. Volumul are pe alocuri aspectele unei veritabile tempeste tratată cu mijloacele literare specifice romanului iar pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și Tilman Remme) s-a 100 plasat foarte aproape de adevărul istoric al pirateriei de secol al XVIII-lea. Figura cvasi-realistă a piratului Edward Teach și reconstituirea ultimilor săi ani de viață au fost convingător realizate, la fel ca și ultimile zvâcniri ale tâlhăriei pe mare, în coloniile americane. Avem, în film, o intrigă esențializată, decoruri, costume, situații și corăbii adecvate și un foarte original traseu metanarativ. Naratorul e Israel Hands și el afirmă în marginea ramei epice care încadrează povestea că
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la Jilava unde sângele și țărâna Căpitanului s-au amestecat cu sângele și țărâna Nicadorilor și Decemvirilor, ea se va amesteca pururi cu sângele și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu tentă simbolistă („Hai, toamnă, prin spitalul amurgului de-acum”, „Coboară via tristă și veștedă-n pământ”) ori cu mici note argheziene, bacoviene, voiculesciene și mai ales cu zvâcniri de sensibilitate romantică, trimițând la poemele lui Al. A. Philippide: „Sălbaticele umbre - tăcerea de-nceput / Și le gonea năvalnic și-adânc prin anotimpuri, / Simțindu-se cum cerul în vastele răstimpuri / Foșnește stins de-a lungul taifunului de lut”. Invarianta elocuției
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
În umbrele dormitorului, cu o clipă Înainte de izbucnirea dimineții, portretul În picioare al unei prezențe umane indescifrabile, bust, cavitate bucală, picioare: „Dulapul gata să se descleieze, scrumiera cariată, scaunele șchioape” (124). În altă parte, o radiografie davinciană a mișcării: „Văzu zvâcnirea cotului, luciul rotulei, pârghiile porneau, forfecând aerul, lumina...” (207). Funcția anulatoare de tragic, a calendarului. În August, tema aceasta domină Întregul text. Acest prim volum al romanului Dumneavoastră este sferic, dă o senzație puternică de univers, de obiect perfect coerent
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asimilării ei cerebrale. Autorul o Înregistrează cu un seismograf de ultrafine rezonanțe sufletești. „Gândurile ei urmau căi Îndepărtate, bizare, contradictorii”, spune naratorul. Până la urmă... „se lăsă În voia lor”. Ceea ce deloc nu Înseamnă doar făptuirea, nici doar interiorizarea ei. În zvâcnirile acestui ultim balans deasupra oglinzii care acoperă hăul, În pragul desprinderii, „nu mai dorea acum decât să-și cedeze corpul iubitului ei, dar profunda nesiguranță spirituală care o făcea să tremure Îi transformă impulsul În dorință față de străinul care se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
însăși. în Mișcare, ne spunea Comandantul, obținerea unui anumit grad, mărturisește despre capacitatea de dăruire la un moment dat. La această stare de dăruire se poate ajunge prin trăirea continuă, ascendentă și virtuoasă, cu jertfirea permanentă de sine sau prin zvâcnirea spre lumină a adâncului omenesc spre înnobilarea lui. Este de fapt dorința de a te păstra mai departe, măcar pe linia orizontală, dacă nu urcătoare. Astfel - spunea Comandantul - gradele legionare, sub apăsarea timpului scurs și a vremilor crâncene, pot coborâ
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]