938 matches
-
spre o continuă rănire, spre necurmate astfel de pierderi fără nici o noimă. Pierdusem timbrul de la Ghidale, așa că eram oarecum pregătit pentru buimăceala pierderii acelei povestiri. Sufletul însă nu voia să știe că eu eram pregătit. A gemut și s-a zvârcolit în mine încă multă vreme, ca și cum o rană profundă nu mai voia să se lase închisă, cu oricâte leacuri aș fi oblojit-o. De parcă ar exista aievea leacuri pentru părăsirea ta în fața Lumii. Despărțirea de Ester, o simțeam întruna, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îi crescuse pînă la brîu, iar zîmbetul, acel zîmbet de caramea pe care Îl sărutase În catedrala din Toledo, apărea brăzdat de dinți triunghiulari și deși, ca aceia pe care Îi văzuse la unii pești din largul mării care se zvîrcoleau În plasele pescarilor. Peste ani, fata avea să-i descrie această viziune unui Julián Carax În vîrstă de optsprezece ani, precizînd că, În ziua cînd Jacinta urma să plece din pensiunea din cartierul Ribera pentru a se muta În vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu atîția ani În urmă. De astă dată, ghearele lui Coubert se afundară În ochii lui Fumero și Începură să-l tîrască aidoma unor cîrlige. Am izbutit să observ cum picioarele inspectorului dispăreau pe ușa bibliotecii, cum trupul său se zvîrcolea În timp ce Coubert Îl tîra nemilos spre ieșire, cum genunchii lui se loveau de treptele din marmură, iar zăpada Îi sufla În față, cum omul fără chip Îl Înșfăca de gît și, ridicîndu-l ca pe o marionetă, Îl arunca În fîntîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
distinct, ca de obicei, și ținuta Îngrijită. Doar ochii Îi aveau o lucire neobișnuită și părul Îi era năclăit de o sudoare rece, ce i se scurgea În șuvițe mărunte pe tâmple și pe frunte... Toată noaptea, stomatologul Paul se zvârcolise În așternut, căzut pradă unor halucinații și Închipuiri, care de care mai ciudate. Mai Întâi, În camera lui Noimann pătrunse cu pași furișați o femeie Înaltă, Înveșmântată Într-o cămașă de noapte albă; privind În dreapta și În stânga, femeia se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nări, prin ochi și prin toate orificiile, Învăluindu-i Încetul cu Încetul măruntaiele, Încolțind În lăuntrul său o liniște nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu-se, Noimann continua să Îngâne fără șir: „Prin urmare, posedăm instinct...” „Îhâm, Îhâm”, murmura cu o voce din ce În ce mai mieroasă Îngrămădirea de cârpe ce se răsucea sub el. Și când medicul avu impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În alcool. Stomatologul turna paharul În scrumieră, amestecând coniacul cu mucurile de țigară. Cifrele se zvârcoleau, transformându-se din insecte În omizi păroase care i se suiau pe braț... Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și să vezi cum chipurile de alături, cu care conversezi, se umplu de cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dintr-un dulap lung cât toate zilele ce stătea cu ușile larg crăpate În mijlocul câmpului. Tot acolo, ceva mai la stânga, se vedea și patul. Un pat imens cu baldachin de un verde Închis, cu ciucuri stacojii. Sub pat se vedeau zvârcolindu-se o ceată Întreagă de cizme soldățești, alături de niște pantofiori de balerină. Noimann avea, uneori, obsesia soldaților. Ei Îi apăreau În fața ochilor sub diferite forme, Îmbrăcați În uniforme de roșiori sau În cele de camuflaj. Udătura trebuia adusă. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu mai contenea să curgă din puful lor. Unde să le usuce? Ochii îi luciră de-o idee năstrușnică. Se duse spre sârma de rufe și le prinse cu câte un cârlig de fiecare aripă; apoi le privi așa, atârnate, zvârcolindu-se, dând din picioare și măcănind gălăgios. Ce să vă fac, dacă n ați fost cuminți? Acum să stați acolo până o să vă uscați! Iar rățuștele îi răspunseră pe măcănitul lor. Uf! Că tare am mai obosit! Cum i se
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Descoperi o grindă de lemn ieșind din perete la înalțimea de vreo trei metri și, făcând un salt aproape miraculos, reuși s-o prindă și să se urce călare pe ea. Acolo a stat el ceasuri de-a-rândul în vreme ce monstrul se zvârcolea să-l ajungă. Deodată se auzi în aer ca un fâlfâit de aripi și Angelica a apărut la celălalt capăt al grinzii. Ea ținea ceva în mâna pe care o întindea cavalerului și-i vorbi cu un glas plin de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în gropi și nu au odihnă. Jertfa lor, glas de clopot, să ne fie mereu flacără vie! Am 91 de ani. Drumul lung obosește pe călător. Am fost ostaș în armata Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail. Am purtat cămașa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
după 23 august 1944, pe care nu trebuie să o uităm, legionarii au dat cel mai mare și greu tribut de suferință, sânge și morminte. Trăim și azi într-o junglă politicianistă, ca într-o grotă adâncă în care ne zvârcolim și murim, ca un prunc nebotezat. Domină mișelia și nimeni nu se poate ridica întrebuințând cele mai degradante metode. Mulți oameni cinstiți, patrioți și fără prihană stau departe sau sunt înlăturați. Prezența acestor oameni de mare onestitate și caracter ar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
gândul de la o înghițitură de apă... Abia când soarele era de două sulițe pe cer a străfulgerat pentru scurtă vreme iia albă a hangiței, în drum spre fântână și înapoi. „De ce nu-mi trimite nici o veste? Mă face să mă zvârcolesc ca șarpele pe jăratec! Da’ n-a da el Dumnezeu să pun mâna pe ea? Și atunci”... Când soarele a urcat în crucea zilei, s-a desprins din loc și, cu mare băgare de seamă, a pornit pe marginea pădurii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am dat drumul dârlogilor. În fuga lor nebună, au prins în dârlogii legați tocmai copacul care ardea! A urmat ceva ce nu se poate vedea niciodată. Dârlogii legați între ei și prinși în copac i-a dat peste cap. Se zvârcoleau nechezând ca în groapa cu lei. Încercau să se ridice. Cu mare greu, i-am văzut în picioare, smucindu-se să scape de foc.” ― Și nu i-a venit în minte să-i dezlege cumva? ― Stați să vedeți: „Nu știam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o lovitură de ciomag dată cu amândouă mâinile de-a lungul spinării bărbatului care se afla deasupra muierii a făcut să țâșnească un urlet ca de fiară din gura acestuia... Gâfâind de furie, Todiriță a strigat la bărbatul care se zvârcolea pe jos: ― Ridică-te, potaie, că de aici nu mai ieși viu!!! Când al lui Cocostârc a reușit să se ridice, ciomagul lui Todiriță l-a lovit fulgerător de două ori acolo unde îi este greu voinicului... Al lui Cocostârc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aducă aici pe numărul patru era infimă. Danny bău apă de la robinet, se stropi pe față, își lăsă mânecile și mâinile înmănușate sub jetul de apă. Se gândi să cotrobăie prin casă după o sticlă de băutură. Stomacul i se zvârcoli. Ridică telefonul și sună la secție. Îi răspunse Karen Hiltscher: — Departamentul Șerifului, secția West Hollywood. Cu ce vă pot ajuta? Vocea lui Danny nu era a lui. — Sunt eu, Karen. — Danny? Ai o voce ciudată. — Ascultă-mă! Sunt undeva unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alergând pe o alee, spre un gard de sârmă. Danny fugi după el cât putu de repede. Juan Duarte ajunse la gard și începu să se cațere. Un crac al pantalonului îi rămase agățat. Se zbătu, smuci piciorul și se zvârcoli, încercând să se elibereze. Danny îl ajunse din urmă, îl trase jos de curea și încasă o lovitură dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul, iar Duarte se prăbuși peste el. Danny lovi reflex cu genunchiul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
buchetul cartofilor transparenți și rumeni. Niciodată încă Mini nu făcuse atâtea reflecții gastronomice.. . dar acel palpit o nemulțumea în profundele sensibilități ale stomahului. Azi, cu deosebire: toată făptura Lenorei, ce se zbătea chinuită ca la un foc, părea un mușchi zvârcolit deasupra focului. . . și Mini ciuguli abia feliuța cu care se servise. Nefiind la curent cu suferințele gazdei, părăsită de toți, fără putința de a se revolta împotriva unei vizite la țară și încă de felul acesta, Mini se despăgubea, având
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
până vine Lina, era numai o prelungire de informație în folosul acelor socoteli despre existența definită a unui trup sufletesc, care preocupa pe Mini. Acea cărnoasă Lenora, de exemplu, căreia trupul unor simțiri primitive, necontrolate de puțina ei inteligență, îi zvârcolea 70 făptura așa de puternic. Ea singură nu se putea deprinde cu ideea că acțiunea unor sentimente așa de neorganizate putea da așa efecte uimitoare în acel volum de carne pasivă. Mini se uită încă o dată la fotografia Lenorei. își
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
uită la el cum îl prinde din urmă și-l trântește la pământ. Proastă idee! Atât de neinspirată! Waller este un protejat special al lui Fender Greene, iar Gentler îl bumbăcește bine, pierzându-și controlul. Căzut la pământ, Waller se zvârcolește în stratul de frunze, scuipă, scăpând printre dinți un „pun eu mâna pe tine“, în timp ce Gertler îi așază un genunchi în piept, lovindu-l în față. Jonathan aleargă spre ei și-l trage la o parte pe Gertler. Îl urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-n voie... Doamna mea de dincolo de munte, Să-mi păstrezi un cer(c), cu stele multe, Că iubirea, chiar de e profundă, Dacă nu e Pi pătrită, se afundă... Vorbele-aruncate-n rug(ă), efemeride înnobilează cerul... cu firide. Ce Zar! Se zvârcolește verbu-n piatră, Se duce pâna-n lumi celești, Ca să-nțeleagă, Cleopatră... Din care zeitate ești? Ce zar ai pus pe tabla lumii Și cum te-ai antonyionizat, Cum ai pus, tu, trecutu-n față Și viitorul... la mezat? Sunt întrebări... și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am moștenit eu de la tata. O rană urâtă. Nici nu mai țin minte câte bătălii am ordonat și câți generali am decapitat pentru că nu au fost în stare să-mi aducă victoria. Cât e noaptea de lungă, soțul meu se zvârcolește de pe o parte pe alta și strigă: Cerule, ajută-mă! Dorm puțin și mă tem să nu fiu alungată. Locuiesc cu Majestatea Sa de luni de zile și i-am fost singurul companion. A transformat dormitorul nostru într-un birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doarme cu mine în cameră și e martor la tulburarea mea. Dar nu se referă niciodată la asta și nici nu menționează vreo vorbă de-a mea pe care să o fi auzit. Știu că adesea mă răsucesc și mă zvârcolesc noaptea, în special când plouă. Într-o astfel de noapte ploiasă, îl întreb pe An-te-hai dacă a observat schimbări la mine. Cu prudență, eunucul descrie „răsculările“ din miez de noapte ale corpului meu. Îmi aduce la cunoștință că am țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se împrieteni cu noi la cataramă. Nu mult după ruptura dintre Patricia și mine s-a petrecut una din aceste agape. Afară de cîteva fete, toată grupa o luă către podgorii pe jos. La barieră era iarmaroc. O țigancă tînără se zvîrcolea, deznodîndu-se în mulțime. Cu glas care domina vacarmul, țiganca oferea, ca și cum ar fi fost comestibilă, una din intimitățile ei, cuiva nevăzut. Drept răspuns la oferta picantă, răsunară, scandalizate, țipete de femei, un ptiu! scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El zâmbise blând tot timpul cât i se umblase prin burtă și după aceea. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]