1,030 matches
-
ale demersului său este acela de a găsi „bobul de perlă rătăcit în cine știe ce scoică”, adăugând: „Este, într-adevăr, unul din exercițiile cele mai pasionante și una din satisfacțiile rare, aceea și acela de a dibui în vraful unor alexandrini zvârliți cu lopata, stihul, emistihul, imaginea sau numai cuvântul în care zac puteri închise și a căror vrajă n-așteaptă decât să fie trezită la viață.” Opinia că, în ipostaza de cronicar, P. adoptă numai atitudinea elogios-ceremonioasă și evită să-și
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
din care fantasticul lipsește, siluire a imaginației sortită a conlucra la două concluzii formulate cuprinzător și pe puncte În final». Clar, nu? Și mai ales, scurt și cuprinzător. Iată, deci, o carte, cu defecte desigur, dar și cu unele merite, zvârlită la gunoi din trei cuvinte. Unul din păcatele bucății - acela de altfel care se poate descifra din șarada critică a tov.Crohmălniceanu - ar fi lipsa fantasticului. Pentru cine a citit povestirea În cauză, e limpede că fantasticul există, constituind materialul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ștefan Tănase, pornind de la o viziune schematică a figurii dușmanului de clasă, construiește imagini nerealiste, ridicole chiar. (Ă). Când poeta Petra Duțu scrie despre „lupta Împotriva fiarei asupritoare, Împotriva clicii trădătoare”, sau când Ion Zăgan amintește că: «Muribund Apusu-și zvârle ceața; Lutul năclăit de sânge-l vrea», cititorul nu cunoaște deloc mai bine, mai adânc pe dușmani. (Ă). Apropierea la suprafață, stângace, de problemele Înfățișării artistice a omului nou constituie o caracteristică a volumului Zece poeți tineri. Cele mai multe poezii ocolesc
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Școala britanică transformase traficul de cadavre într-o ocupație la fel de superficială precum jocul de cuvinte încrucișate. Pentru noua direcție, lucrurile sunt nu doar mai brutale, ci și mai lipsite de sofisticare: Hammett a scos crima din vaza venețiană și a zvârlit-o pe alee. El a redat crima acelui tip de oameni care o comit pentru anumite motive și nu doar pentru a furniza un cadavru (Chandler, 1980, p. 16). Detectivul nu mai este mașina de dezlegat enigme, ci personificarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
strivi casa. Se împotmoli în ea, ca în lut, pătrunzând până în mijlocul ei, spintecând dușumeaua, înțepenindu-se tot în pozițiel verticală. Bărbatul, postat la vreo sută de metri de casă, se năpusti în direcția crestei, amenință pe cineva ridicând pumnii, zvârli o înjurătură. Apoi, cu pas de automat, se îndreptă spre adăpostul lor care părea să vibreze încă, mut, în urma șocului primit. Mama, aflată mai aproape de ușă, nu înaintă, dar se lăsă să cadă în genunchi, ascunzându-și fața în mâini
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu multe sclifoseli izbuteam să isprăvim corvoada asta. Marea patimă a lui Neculai era însă goana după câinii hoinari. îndată ce zărea vreunul, scăpa din mâini coarba fântânii iar ciutura pornea ca un glonț în gol. Fâșcâind și chiuind, Neculai țâșnea, zvârlind cu tot ce apuca în mână. Cu coada între picioare, jigodia îngrozită o lua la goană. Neculai no slăbea defel, fugind, desculț și- n capul gol, chiar și la vreme de iarnă, doar în cămeșa de câlți cu care se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
așa ceva ! Vai de capul lor ! dă din mână, cu lehamite, Belioaie. - Vai, mare păcat fac ! se cutremură Soltana. Pe noi ne-a chemat la școală, la ședință, și ne-a spus așa și așa, cum de-au făcut c-au zvârlit sufulicu- n cer. Dar mie parcă îmi stătea pe limbă să zic că l-au trimis acolo ca să cadă luna peste noi, să ne ardă. Asta întrebare aveam s-o pun de n-ar fi fost de față niște dolheșteni
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
uita îndrăzneț și cu pătrundere, povestind celui cu care mergea, un bărbat neras și negru, cu căciulă roșcată și gâtul matlasat ca plapuma : - Poama de boz o scuturi în putinică, de doagă. Dai drumul numai la poamă și crăcuțele le zvârli. Rachiul l-am făcut singur eu, propriu. I- am dat și lui Neacșu, cât e el de crâșmar. Ba încă zicea : „Mai dă-mi, zice, chilă pe chilă și-ți mai întrec ceva”. Da ce-mi trebuie mie rachiul lui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
el se lipi de fereastră să absoarbă mirifica priveliște. Dintr-o dată vântul stătu pe sloată. Nemișcată, pluti o clipă de tăcere iar ninsoarea căzu. Pe gârlă, în perdeaua ei de plopi, apăru o moară. Hâțânându-se pe furci, moara uruia, zvârlind pe sub streșini suluri de fum. De după trunchiurile albe ale plopilor, în pâcla albăstruie, bătea ca o părere soarele. Lumina încă era astupată de nouri. După un timp, întreg, ieși totuși și soarele, lăsând pe vioriul vălurit al omătului o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
țipă ușor și se strânse de perete. Dintre doi saci ieșise un guzgan cu coada solzoasă și ochișori lucind bulbucați. Mișcându-și mustățile groase, dihania începu să roadă grăunțele care se scurgeau dintr-un sac. Când, descântând de spaimă, fata zvârli cu ciudă în el un ciucalău, lingurarul zise cu glasul lui moale și mângâios : - Lasă-l, săracu’, asta e munca lui. Hai, fată, toarnă și tu în coș, că-l trezesc eu pe morar. Ghebosul se ridică iar sarcina din
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
turnat planșeul a apărut, în salopete albastre și flanele roșii, un furnicar de oameni. Un bărbat smolit, cu cotleți argintii sub chelia în jurul căreia se zburlește părul, dă autoritar din mână. Dialogurile se precipită temperamental. - Bă, tu aruncași vălătocul ? - Ce zvârli găleata asta, fire-ai tu al dracu’ cu târtița ta ! Hai, ad-o aciia. Nu mai da. Trage la tine. Așea. - Mă, Băgică ! Toarnă imediat o găleată cu apă și mestecă. Mă, s-aude ?! Cu cine vorbesc eu ? Deodată, răzbit, un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu o cărămidă în mână : - Se bolnăvește omul de râs dacă-i vine asta în cap. Altul povestea moartea lui frate-său : - ...La patruj’ dă metri mai jos apa dedea în vârtej. Și Niculae, ce i-o fi trăznit, se zvârle de pe mal chiar în locul ăla. Nea Sandule ! Nea Vasile ! Nu mai văzui nimic ! Și nu zi, n-a mai ieșit d-acolo. Cum te văd și cum mă vezi, așa n-a mai ieșit. Dar femeia lui, of, ce muiere
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se dădură jos câțiva oameni care intrară rapid în cortul principal. Stătură câteva minute, timp în care în interior existau dovezi ale unor mișcări frenetice. Când ieșiră, cei douăzeci și ceva de oameni, cărau în brațe tot ce puteau duce. Zvârliră totul în camioane și se întoarseră după un alt transport. Făcură lucrul ăsta de trei-patru ori. La sfârșit, unul dintre ei se apropie de cort cu o fiolă pe care o turnă pe un colț și acesta începu să ardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
autoritate în ceea ce susține capătă pe dată putere de viață și de moarte asupra noastră... Se întrerupe brusc văzând că soțul își trage pe el o cămașă. — Unde te duci? întreabă surprinsă. — Să-l chem pe Parthenicus, răspunde bătrânul principe. Zvârle în lături învelitoarea de lână policromă și-și coboară anevoie picioarele pe scărița de la capătul patului. Livia apucă iute de jos niște papuci. — Stai aici, zănaticule, c-ai să răcești dacă umbli așa desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cazuri pot interveni ca judecător în primă instanță, rostește cu severitate principele. Trage de inelar: — Să înțeleg atunci că ai venit să faci apel la un verdict deja dat? Celălalt clatină din cap. Atunci ce vrei de la mine? exclamă principele. Zvârle brațele în lături. — Lasă-mă, omule, în pace și nu mă mai face să-mi irosesc timpul cu nimicuri! Pământiu la față, Fulcinius nu îndrăznește să spună nimic. Împăratul îl sfătuiește părintește: — Du-te și angajează-ți un avocat care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stare să adu ceți o grămadă de mincinoși, gata să-și împrumute veninul limbii pentru o pungă cu galbeni? Se strâmbă disprețuitor. — Atacați un om nevinovat și, pentru că nu aveți fapte reale în sprijinul acuzației de complot și trădare, îi zvârliți în față cuvinte injurioase și-i reproșați că se ocupă de magie! De mânie i se zbârlesc rebele până și firele de păr din creștet. Nu mai lipsește decât să-l acuzați și de crimă, spune cu în gâmfare. Simte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tine. Se apleacă și-i prinde bărbia, ca să-i ridice fețișoara spre ea: — Dar e nevoie să te străduiești și tu, înțelegi? Îi șoptește încet la ureche: — Să nu te temi de ochii mei goi! Văd cu inima. Copila își zvârle brațele în jurul ei și i se pitulește la sân. Bun! își zice Occia. Pare calină. Dacă nu e proastă, va fi ușor de strunit și se va integra. Se pregătește să-i vorbească despre templu și despre viața lor de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au ales pe el. Asta înseamnă că e însemnat de soartă. Răscolește un pic im pacientat printre bijuterii și alte documente de familie. Unde sunt? Cu ele poate oricând să-i forțeze mâna lui Augustus. Scotocește mai adânc. Începe să zvârle nervos afară tot ce întâlnește în cale. Tot ele îl vor ajuta să-i dea lovitura de grație și lui Tiberius când va veni momentul. Degetele ating fundul lăzii. Respirația i se precipită. Se apleacă peste cufăr cu fruntea îmbrobonată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o tăbliță rotundă, în formă de oglindă, care reflectă pâlpâirile focului. Parcă ar fi luna de pe cer, își zice uluit. — Tigroaica mi-a adulmecat urmele, continuă dresorul, și a întins-o repede la drum. Când i-am auzit mârâitul, am zvârlit în urmă unul dintre pui... — Pe care l-a înhățat și l-a dus înapoi în siguranță, și abia după aceea a pornit din nou în urmărire, îl completează plictisit Rufus. Cunoaște povestea pe de rost. Thaos nu pierde nici o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îneci arena într-o hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi îi înecăm în nămolul bălților pe fricoși... Rufus ciulește urechile, interesat. — Și pe urmă? vrea să știe. Ce faceți? Înconjurați mocirla și-i păziți să nu mai iasă afară? — Nu. Zvârlim peste ei o lesă din nuiele. — Îmi place ideea, râde evreul. Tac un timp amândoi, fiecare afundat în gândurile sale. În tr-un târziu, Rufus grăiește: — Eu nu mă pricep prea bine, dar - din câte știu - în tim purile străvechi, spectacolele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Între dinți, vâsli spre celălalt mal al canalului, privind Înapoi la Nick, care, de pe mal, dădea drumul firului din mulinetă. — Cred c-ajunge, strigă el. — Să-i dau drumul? Întrebă Marjorie ținând firul În mână. — Da, dă-i drumu’. Marjorie zvârli firul peste marginea bărcii și privi momelile scufundându-se-n apă. Se-ntoarse și făcu la fel cu al doilea fir. De fiecare dată, Nick fixa undița de oțel cu câte o buturugă mai mare pe care o proptea astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Bine-atunci, jegosule. Omulețul se uită-n jos, la picioarele lui Nick. În timpul acesta, negrul, care se ținuse după el de când se ridicase de la foc, Își potrivi poziția și-l lovi la baza craniului. Bărbatul căzu cu fața Înainte și Bugs zvârli-n iarbă bâta mică, Învelită-n pânză. Omulețul zăcea cu fața-n iarbă. Negrul Îl ridică-n brațe, cu capul atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii holbați. Bugs Îl lăsă jos cu blândețe. — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se Întorsese cu el de fiecare dată, Manuel Îi oferi capa pe care o ținea cu ambele mâini. Taurul Îl privi. Pândindu-l, cu capul lăsat, taurul Îl privea, Îl pândea. „Ha!“, făcu Manuel, „Toro!“ și, lăsându-se pe spate, zvârli capa-n față. Uite-l cum vine. Păși-ntr-o parte, zvârlindu-și capa În spate, și pivotă, așa că taurul o urmă și se trezi fixat pe loc, dominat de capă, fără a fi obținut nimic. Manuel Îi flutură capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care o ținea cu ambele mâini. Taurul Îl privi. Pândindu-l, cu capul lăsat, taurul Îl privea, Îl pândea. „Ha!“, făcu Manuel, „Toro!“ și, lăsându-se pe spate, zvârli capa-n față. Uite-l cum vine. Păși-ntr-o parte, zvârlindu-și capa În spate, și pivotă, așa că taurul o urmă și se trezi fixat pe loc, dominat de capă, fără a fi obținut nimic. Manuel Îi flutură capa pe la nări cu o mână ca să arate că-l fixase pe taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l să plece de-acolo, strigă către țigan. Taurul mirosise sângele calului ucis și acum sfâșia pânza cu coarnele. A atacat capa lui Fuentes, trăgând după el pânza agățată de cornul ciobit, În hohotele mulțimii. Ajuns În mijlocul arenei, Începu să zvârle din cap ca să scape de pânză. Venit În fugă din spate, Hernandez apucă un colț al pânzei și i-o scoase ușor de pe corn. Taurul se luă după el, Într-un semiatac și apoi se opri În loc. Iar intrase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]