694 matches
-
în chip pozitiv este un pasaj în care Toma pare a spune ce anume înțelege prin „a cunoaște speciile într-un anumit mod“. Locul avut în vedere este din Quaestio disputată de spiritualibus creaturis (a. 9, ad 6), unde termenul pus în joc este cel de praeintelligo, praeintelligere: (ÎI.2.21.) Utrique autem harum operationum praeintelligitur species intelligibilis, quae fit intellectus possibilis în actu; quia intellectus possibilis non operatur nisi secundum quod est în actu, sicut nec visus videt nisi per hoc quod
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cunoscut este însăși asemănarea obiectului care este în intelect, iar al doilea obiect cunoscut este obiectul însuși, care este înțeles prin acea asemănare. În fața unei asemenea evidente nu am decât două opțiuni: fie admit că Toma din Aquino într adevăr pune în joc o teorie reprezentationalista la nivelul speciilor inteligibile, fie consider că acest pasaj este unul singular în corpusul tomist și că afirmațiile nu sunt în acord cu doctrina tomista de maturitate. Dar chiar dacă ar fi să consider pasajul că nefiind atipic
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
un rol cognitiv, notat în carte cu „s“. Conceptul joacă un astfel de rol deoarece este primul obiect al intelectului po sibil, care reprezintă, în mod fidel, esența obiectului extra mental. Așadar, procesul cunoașterii umane descris de Toma din Aquino pune în joc trei entități intermediare care joacă un rol cauzal și doar una singură care joacă un rol cognitiv. Dacă ar fi să pun într-un tabel informațiile referitoare la statutul formelor care fac posibilă, într-un fel sau altul, cunoașterea obiectelor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a cea realistă și cea reprezentationalista a își au aria lor de aplicabilitate. Ambele sunt adecvate unui anumit segment din procesul cunoașterii umane, ceea ce mă îndeamnă să încep cu cea de-a doua opțiune, aceea potrivit căreia Toma din Aquino pune în joc ceea ce pentru un cititor de secol XXI pare a fi o teorie hibrida a cunoașterii, o îmbinare de realism și reprezentationalism epistemologic. Din nefericire, această opțiune, despre care am vorbit deja în subcapitolul precedent, aduce cu sine un dezavantaj: creează
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
reprezentationalismul și realismul, poate provoca un anumit disconfort intelectual; chiar dacă prima impresie a cititorului poate fi aceasta, sper totuși că, după parcurgerea întregului set de argumente pe care le-am propus, să fi devenit mai clar faptul că Toma nu pune în joc un reprezentationalism ontologic, ci doar unul epistemologic, asadar unul care nu are nicidecum consecințe grave, precum scepticismul sau relativismul în cunoaștere, ci are repercusiuni mai mult asupra ordinii în care se desfășoară procesul cunoașterii. Ceea ce doresc să spun este ca
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cazul motilității, plexurile ganglionare parietale. Sucul gastric este secretat aproape continuu, în cantitate redusă, și în fazele interdigestive, dar secreția crește la maximum în cursul digestiei. Procesul se desfășoară în trei faze: cefalică, gastrică și intestinală (fig. 111). . Faza cefalică, punând în joc mecanisme nervoase cerebrale, apare înainte de pătrunderea alimentelor în stomac. Inițial, a fost demonstrată de Pavlov prin metoda prânzului fictiv. Secționarea nervilor vagi suprimă această fază. Ansamblul format din dorința de a mânca, asociată cu excitațiile vizuale, olfactive și gustative dă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
am ajuta cu aceste notări." Majoritatea teoreticienilor clasici, invers față de Corneille, consideră că dacă un text dramatic nu este în întregime inteligibil numai la lectura dialogului, înseamnă că este imperfect. Ei par să ignore faptul că citirea și reprezentarea nu pun în joc aceleași canale de receptare. Din grija sa de a face iluzie, d'Aubignac, dornic de a marca prezența autorului, se dovedește a fi de neabătut în refuzul său de a da indicații scenice. În Practica teatrului, el afirmă, hotărâtor: " Într-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
modernă, care atinge apogeul cu Shakespeare, "acest zeu al teatrului", amestecă, ținând seama de dubla natură a omului, grotescul și sublimul. "Trupul, cum scrie Hugo în Prefața la Cromwell, joacă aici un rol ca și sufletul; iar oamenii și evenimentele, puși în joc de acest dublu agent, trec pe rând bufoni și teribili, uneori teribili și bufoni totodată." Drama, dacă-i dăm crezare lui Hugo, reunește, în complexitatea ei, trei mari surse ale poeziei, Biblia, Homer și Shakespeare. "Poezia născută din creștinism, poezia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care să fie o femeie. Măreață ca o regină. Adevărată ca o femeie! (...) Aceste două cuvinte, mari și adevărate, închid în ele totul. Adevărul conține moralitate, măreția conține frumosul". Foarte apreciat de public, pateticul aliat cu sublimul, în drama romantică, pune în joc aceleași resorturi tragice ca și tragedia clasică. Hugo este foarte conștient de acest lucru, declarând în Prefața la Burgravi: "Să aveți teroarea, dar să aveți și mila." Aceasta explică, în anii 1838-1840, când drama romantică a cucerit publicul, reînnoirea tragediei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
benzilor desenate, noua situație a dat impuls și noi teme acestei industrii, în ciuda restricțiilor impuse de economia de război (reducerea folosirii hârtiei cu 15-20%). Desenatorii care nu participă în mod direct la război percep pericolul de proporții uriașe și își pun în joc cele mai bune arme, super-eroii,616 plasați acum în situații cu totul noi, în fața unor adversari de altă factură (paradigma New Deal lasă locul discursului belicos, iar infractorii locali sunt dislocați de amenințări străine). Dacă inițial super-eroii se adresau americanilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la observația timidă a generalului său. Toți se întrebară dacă decizia aceea rebelă avea la bază doar nemulțumirea față de proasta conducere sau dacă nu cumva ascundea un plan mult mai grav, insurecția urmașului lui Marcus Antonius care, la Alexandria, își pusese în joc viața pentru visul lui de domnie. Dar nimeni nu îndrăzni să spună ceva. Dintr-odată Germanicus declară că, având în vedere primejdia, Agrippina și cei doi fii mai mari trebuiau să rămână la Antiohia. Auzindu-l, femeia păli, așa cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și a lui Germanicus că-mi voi da viața pentru ca încrederea voastră să nu fie înșelată. Era o frază scurtă, rostită dintr-o suflare, ca orice discurs gândit pentru a fi transcris de istorici. Ofițerii, care în acele clipe își puneau în joc cariera, răspunseră cu un entuziasm instinctiv. „Lupii recunosc mârâitul căpeteniei haitei“, spusese cu decenii în urmă Marcus Antonius, care știa să-i domine fizic pe cei din legiunile sale. Însă pe chipul lui Macro bucuria se amestecă cu surpriza. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că în toate lunilea astea de când am aflat despre conspirația de la Canton Falls, am considerat mereu că acest caz al lui Constable e unul în alb și negru. Nici măcar o dată nu m-am gândit că ar fi gri. Mi-am pus în joc toate forțele, spuse el cu un râs trist. Privi din nou de-a lungul holului, iar zâmbetul îngrijorat începu să-i pălească. Unde naiba era doctorul? Își plecă din nou capul. - Poate că dacă aș fi văzut ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
seama de asta. Aveam deci trei suspiciuni... Toate până la un punct. Iluzionistul schiță un zâmbet vag. - Până la un punct, șuieră el. Vezi tu, atunci când te folosești de magie pentru a păcăli oamenii, cei inteligenți continuă să fie suspicioși. - Așa că ai pus în joc păcăleala cu numărul trei. Ca să ne menții atenția concentrată departe de circ, ne-ai făcut să credem că te-ai lăsat arestat în mod voit, ca să poți intra în Centrul de Detenție, dar nu ca să îl ucizi pre Grady, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sine înțeles, și asociatul său. Dar W., care nu îndrăznea să-și întretaie planurile cu cele ale lui Hackler, voia să-și încerce eficiența măcar în intențiile lui personale. Ca fiu al cunoscutului industriaș, W. avea relații și, evident, le pusese în joc pentru a o ajuta pe croitoreasă și pe copiii ei, împiedicând divorțul. În felul ăsta s-ar fi putut repara și acel amănunt care punea firma într-o lumină defavorabilă. Constructorii erau conservatori și un om de afaceri divorțat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în palpitul său anecdotic. Nu avem a face cu niște copii fidele, cu fotografii din a căror neutralitate s-ar evapora atmosfera unui contact subiectiv, ci cu schițe voit deformate, cu linii îngroșate. Cu tot aerul bonom, cu toată jovialitatea pusă în joc, nota lor de caricatură nu e defel neglijabilă. Mai curînd decît cu un grav "dosar de existențe" avem a face cu un album de crochiuri amuzate și amuzante. Persoanele devin personaje sub specia unei voioșii a condeiului ce înclină spre
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
să izbutească. Românii cunosc pe M. Sa ca un nobil și generos suveran. Asemenea cunosc guvernul rusesc ca guvernul unei puteri amice. Însă nimic mai mult. Ei n-au nimic a face nici cu o personalitate prea înaltă ca să fie pusă în joc și a[l] cărui nume în aceste cestiuni ne-a silit să-l pronunțăm numai fățărnicia care nu respectă nimic a d-lui C. A. Rosetti. Asemenea românii n-au nici o vorbă cu guvernul rusesc care este, credem, însărcinat cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cea mai nouă alianță dintre Rusia și noi a început a aduna nouri grei deasupra noastră. Basarabia, mănăstirile închinate, mii de oameni pierduți în bătălie, zeci de milioane de lei aruncate în Dunăre și în fine poate existența poporului românesc pusă în joc, iată binele de care ni se cere a ne bucura și a fi mulțămitori. Ce ni se opune? Interesul a 80 de milioane de oameni față cu slabele noastre cinci milioane. Dar Temis e cu ochii legați spre a nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
permite a arăta printr-acest raport sânt cuvintele care m-au autorizat să merg dimpreună cu onorabilul comitet al delegaților ceva mai departe în această privință decât proiectul guvernului. Toată lumea va conveni că în materia aceasta două mari principii sânt puse în joc: principiul libertăței conveniunilor și principiul libertăței omului; toată lumea asemenea va conveni cu cel dintâi este subordonat celui din urmă; fără oameni nu pot exista convențiuni. Guvernul recunoaște cu noi dimpreună acest adevăr când spune că o persoană care subscrie o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atât de elementar încît oricine o pricepe. Ei bine, ce s-a-ntîmplat la noi? Rugăm să se facă distingerile necesare. Două partizi con spiră în contra lui Vodă Cuza, contra D[omnu]lui ales, recunoscut, inviolabil al țării. Persoanele private cari conspirau puneau în joc persoana și libertatea lor, pentru că statul cu puterea lui fizică existentă putea să-i sfarăme în momentul în care ar fi încercat să-și realizeze scopul. Dar ce se întîmplă? Ofițeri roșii și numai roșii predau această putere fizică fără
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să fi trecut în sângele celui ce o profesează pentru ca el s-o exercite {EminescuOpX 329} bine, căci, oricât de mult talent ar avea, el se risipește și se aplatizează fără disciplinarea riguroasă a acelui talent, fără economia puterii intelectuale puse în joc. Dar a se obosi pe sine și Adunarea întreagă vorbind, vorbind și mereu vorbind, nu va să zică a fi bun orator. Nu tăgăduim că-n acest fluviu de vorbe răsărea strălucind din când în când talentul oratoric al d-lui ministru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
astfel, pe câmpul de bătălie, finalitățile naționale. "Scóla nu este un amfiteatru de esperiențe in anima vili", avertizează inspectorul. Și cum să fie pruncii creaturi lipsite de valoare pe care să se poate experimenta pedagogic la voie? Dimpotrivă, miza pedagogică pusă în joc în școală este însăși viitorul neamului, propășirea lui politică ori damnarea sa istorică. Tocmai din aceste rațiuni, școala trebuie să fie "un atelier de înălțare sufletéscă prin mijlóce sigure și probate deja" (Michailescu, 1888, p. 14). Și ce poate fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ce produce în serviciu, iar nu după alte considerații; să pună pe fiecare la locul său și singura considerație care să-l conducă să fie interesul serviciului. A se face astfel este supremul timp, deoarece la căile ferate nu se pune în joc numai averea ci și viața publicului. [28 iunie 1881] [""ROMANUL" MUSTRĂ OPOZIȚIUNEA... "] "Romînul" mustră opozițiunea și pe noi în parte fiindcă am luat în râs circulara d-lui ministru de interne relativă la legea de înaintare și admisibilitate în funcțiunile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și Rusia. Nația care și-a câștigat independența cu prețul sângelui copiilor săi trebuie să-și dea mari silințe pentru a scăpa de primejdia ce-o amenință. Ea cată să respingă cu energie toate cererile exorbitante cari ar putea să pună în joc interesele ei cele mai sfinte și să întîmpine cu neîncredere toate sugestiunile cari i-ar putea fi fatale. S-a zis adeseori că independența statelor țărmurene ale Dunării nu poate fi, în orice caz, decât relativă, adecă că sunt menite
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acum și anume o <<claritate a privirii>>"12. În ce grad s-ar putea spune că postmodernismul, nemulțumit de antropocentrismul creștin, e o întoarcere la antropocentrismul precreștin al lui Protagoras, cu al său homo mensura ? Într-o măsură care, iarăși, pune în joc transcendența, fiindcă omul măsură a tuturor lucrurilor era, totuși un partener al zeilor, de care depindea. Dacă ne raportăm la acest tip de antropocentrism, avem îndreptățirea parțială să vorbim de un "progres", deși noul antropocentrism înseamnă, de fapt, un regres
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]