1,146 matches
-
înregistrează destrămarea universului absurd și grotesc contrabalansează în parte imobilismul oamenilor incapabili de evoluție. Cele unsprezece proze scurte din Centrul schimbător al atenției (1990), mai degrabă descriptive decât narative, acumulează percepții și înregistrează febril detalii ale lumii exterioare, pentru a pune în lumină mecanismul esențial al producerii textului prin notarea ecoului interior al informațiilor despre realitate. Roman al așteptării, La inima fermecată (1995), apropiat întrucâtva de scrierile autorilor din Școala de la Târgoviște, în care tehnica narativă reprezintă chiar substanța operei, urmărește existența apăsătoare
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
va desfășura activitatea prin organizarea de ședințe ordinare, festive și publice. Adunările festive erau menite a omagia, în primul rând, personalitatea lui Samuil Vulcan. În 1877-1878 au loc douăzeci și șapte de ședințe ordinare, în 1878-1879 treizeci și două, ceea ce pune în lumină creșterea interesului locuitorilor orașului pentru manifestările culturale ale societății. La întruniri elevii și profesorii își prezentau scrierile (poezii, schițe, nuvele, fragmente de roman), multe inspirate din trecutul de luptă al românilor. Documentele societății vorbesc despre ecoul suscitat de o disertație
SOCIETATEA LITERARA „SAMUIL VULCAN”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289760_a_291089]
-
decorative, a făcut posibilă delimitarea a două spații cu funcții clar diferențiate: „în zona centrală, pronaosul propriu zis, iar pe trei laturi, necropola domnească”10. Locul de rugăciune era separat astfel de un „privat” sepulcral, un „loc al liniștii”, ce pune în lumină o concepție nouă asupra organizării „teritoriului” sacru prin integrarea necropolei între limitele unei biserici. în acest „spațiu al tăcerii”, în dreapta pronaosului, mormântul lui Neagoe Basarab (mort la 15 septembrie 1521) îi arată privitorului, pe placa de marmură bordată de o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
riguroasa argumentație filologică. El descoperă și valorifică, în 1974, un manuscris inedit al lui Gh. Asachi, La Leucaide d’Alviro Corintio-Dacico, cuprinzând sonete petrarchizante. Traducerea acestor texte constituie și un exercițiu pe care S. îl parcurge cu aplicație, reușind să pună în lumină valențe poetice ignorate, până în acel moment, ale autorului sonetelor pentru Bianca Milesi. Eseurile care au urmat monografiei despre Asachi sunt marcate, ca orientare tematică, de vocația lirică a lui S.: Structuri erotice în poezia română (1745-1870) (1982) și Neliniștea esențelor
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
cultura și literatura din epoca medievală (Matei Basarab, Rafail Monahul, Ion Neculce) sau din secolul al XIX-lea (Nicolae Bălcescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Mihail Strajanu). S. este și autor al unor scrieri cu caracter memorialistic sau numai evocator, care pun în lumină figuri din spațiul istoric ori cultural-literar românesc. SCRIERI: Mișcarea sămănătoristă, pref. Nicolae Iorga, București, 1933; Organizarea națiunii, f.l., 1940; Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (1864-1964. 100 ani) (în colaborare cu Ovidiu Varga, Octavian L. Cosma și Vasile Dinu), București, 1964; Fantastica aventură
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
două aspecte: 1. concentrarea conținuturilor în perspectiva interdisciplinară precum și 2. proiectarea și organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară. Conexiunea disciplinară cunoaște patru niveluri de concretizare: multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea. Multidisciplinaritatea vizează juxtapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune. Pluridisciplinaritatea este o integrare mai accentuată bazată pe comunicarea simetrică între diferitele paradigne explicative. Transdisciplinaritatea vizează o întrepătrundere a mai multor discipline, care duc la apariția unor discipline noi sau la alte domenii de cunoaștere. Interdisciplinaritatea implică stabilirea
FIZICA ŞI PERSPECTIVA INTERDISCIPLINARĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana-Elena State () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_903]
-
1928, ca „organ de presă al românilor din Transnistria”, sub conducerea unui comitet. Redactor: Nichita P. Smochină. Primul număr este distribuit la Congresul Presei Latine (București, 1-3 octombrie 1927). În articolul-program, semnat de Pan Halippa, se afirmă că va fi pus în lumină rolul românilor de peste Nistru la consolidarea României Mari. Publicația se editează la împlinirea unui deceniu de la ținerea, la Tiraspol, la 17-18 decembrie 1917, a Adunării Naționale a Românilor de peste Nistru, urmărind să aducă la cunoștința tuturor românilor năzuințele, starea economică
TRIBUNA ROMANILOR TRANSNISTRENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290261_a_291590]
-
studiile consacrate esteticii teatrului, el dă înțeles și interpretărilor sale anterioare. Patru studii asupra unor dramaturgi cu viziuni estetice și morale foarte diferite - Luigi Pirandello, Frank Wedekind, Paul Claudel, G. B. Shaw, reunite în volumul Aspecte din teatrul contemporan (1941), pun în lumină o trăsătură care îi unește: pentru toți, opera de artă „înseamnă conștiință, contopire definitivă și reală” a ideii și a vieții. Fără să fie formulată în termeni preciși, concluzia se referă la autonomia relativă a artei, la puterea adevăratei capodopere
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
și de formele de sociabilitate ori de instituțiile dominate de ei (curte, parlament, partide), această modalitate - precumpănitor ilustrativă - de examinare a vieții de altădată se reducea la înfățișarea cadrelor de existență ale unei epoci, în felul în care erau ele puse în lumină de sursele (preponderent) narative utilizate. După venerabilul model - nu întotdeauna divulgat - al Istoriilor lui Herodot sau al opurilor enciclopedice ale filosofilor francezi ai Luminilor (ca bine cunoscutul Secol al lui Ludovic al XIV-lea), cotidianul propriu istoriilor de acest tip
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1998, pp. 110-112). Ca și istoria germană a vieții cotidiene de mai târziu, microistoria italiană era expresia aceleiași voințe de a comuta examinarea socialului de la nivelurile superioare la indivizi, biografia acestora fiind considerată mai indicată decât marile structuri pentru a pune în lumină complexul sistem de relații dintr-o societate 8. Acest sens pozitiv al demersului nu a dispărut nici astăzi, în condițiile în care microistoria a ajuns să desemneze, practic, orice subiect particular de anchetă. „Micșorarea” obiectelor cercetării este apreciată ca deosebit de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
partid, a raporturilor acestuia, timp de aproximativ două decenii, cu un alt activist, un timp colaboratorul său cel mai apropiat, discursul romanesc devine o dezbatere pe tema exercitării puterii, „exemplificarea” fiind orientată tezist. Confruntări de opinii tensionate, care vor să pună în lumină două moduri de a concepe puterea și, implicit, două atitudini ideologice, reflectând, la scară redusă și cu un tezism deformant, o tensiune existentă la vârful piramidei. Potrivit unei mențiuni a scriitorului, din Am fost și cioplitor de himere (1994), personajele
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Mai mult „manual îndrumător” decât carte savantă, Introducerea... (cu absențe semnalate de recenzenți) propune un unghi de analiză a fenomenului literar și cultural ce nu și-a pierdut valabilitatea. Sub semnul prețuirii valorilor literare și culturale românești, autorul caută să pună în lumină faptele ce au realizat coerența sistemului, au definit rosturile și semnificațiile elementelor participante, relațiile dintre ele. Sunt definite comprehensiv contactele cu textele bizantine (cunoscute, cele mai multe, în „redacție slavonă”), stratul creștin și dezvoltarea instituției religioase. Teza fundamentală a cărții lui P.
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
își înscrie numele în bibliografia esențială a culturii române cu monografia Viața și opera lui Miron Costin (1975), debut editorial și totodată lucrare fundamentală într-un domeniu de strict profesionalism. Cartea impresionează prin seriozitate, competență și bogăție a informației, bine puse în lumină de un stil alert, cu certe calități literare. Aceeași rigoare filologică, aceeași minuție niciodată pedantă caracterizează și lucrarea Scriitori și reviste la Pontul Euxin (1997), scrisă cu o căldură bine temperată de obiectivitatea criticului, mereu blajin ca om, niciodată îngăduitor
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
cel mai realizat volum al lui R., continuă acest tip de viziune; atitudinea hieratică a poetului, oficiant al misiunii sale sacre - de martor al „trecerii zeului” -, este susținută de un limbaj intens metaforic, a cărui gravitate, asemănătoare sunetului unui violoncel, pune în lumină ritmul lent al clipei de grație, într-un montaj scenografic și regizoral unde se simte experiența actorului: „Cu rouă pe față / și ceața-n spinare; / prin ocheane de nori / din templul fără coloane / coboară / jefuitorii de nopți, / s-adune rămășițele
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
Acesta din urmă pleacă de la observația că personajul feminin joacă în istoria genului un rol preponderent ca ferment al diegezei și că, în ciuda trecerii timpului și a fluctuațiilor modei, concepția despre feminitate „s-a păstrat în aceleași limite, aproape intactă”. Punând în lumină rolul pe care eroinele l-au jucat în modernizarea genului la noi, autoarea se oprește asupra exemplarității acestora sub aspect sociologic. Analiza raporturilor dintre spațiul public și cel privat în romanele interbelice, realizată în spiritul orientărilor contemporane ale științei istorice
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
spre formele literaturii tradiționaliste, alte articole sunt consacrate dramaturgiei lui Octavian Goga și a lui Lucian Blaga, acestea fiind în epocă printre puținele studii despre opera teatrală a scriitorilor avuți în vedere. Admirația (nu o dată, cu accente encomiastice) față de Iorga pune în lumină o contradicție dramatică a biografiei lui P. Cel care a aderat la politica Legiunii „Arhanghelul Mihail” (a fost delegat de Corneliu Zelea Codreanu să conducă tratativele cu Iuliu Maniu pentru stabilirea unui pact electoral și a și candidat pentru un
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun în lumină o maturizare a expresiei poetice, într-o transcriere sugestivă a tablourilor de atmosferă: „Frunze galbene cad, bruma cade/ Peste umbrele toamnei mereu./ Florile-s risipite, nomade,/ Cuvintele, fermecat minereu”; „Prietene, vinul atunci era amar/ Și Ana, Maria, nu mai erau
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
ambiguizant, disimulator. Tâlcuitorul se păstrează în aceeași notă reținută, interiorizată, din ,,armura” căreia rareori se iese. Emoția e stăpânită, poezia respiră o liniște de suflet clasic, când ea nu e decât lectura bemolizată a semnelor lumii. O dispoziție contemplativă e pusă în lumină, în decupaje sugerând melancolii difuze, stări crepusculare: ,,Apa mă strigă pe nume deodată/ Și visez că-mi așez fruntea pe umărul ei, printre frunze”. Puck umple cu stângăcie paharul, carte a maturității de expresie, urmează în aceleași linii dominante, de
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Critique littéraire en France sous le Consulat et l’Empire (ulterior La Pensée française sous le Directoire, le Consulat et l’Empire), îi va oferi posibilitatea unui contact permanent cu valorile literaturii franceze, pe care va avea satisfacția să le pună în lumină în calitate de profesor la București, când va redacta cursuri universitare precum Clasicismul francez (1941-1942), Dix-huitième siècle (1943-1944), Le Drame et le roman au XVIII-e siècle (1944-1945), după ce în perioada de tinerețe publicase în revistele din Franța rezultatele preliminare ale unei cercetări
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
universalitate al lui Panait Istrati, dar înlocuind Bărăganul și ținutul pestriț-oriental al Brăilei cu acela al vieții oierilor transilvăneni, dominat de obiceiuri și tradiții coborând din străvechi. Așa cum alți scriitori americani ai momentului, precum Faulkner, Hemingway, Caldwell, Dos Passos, au pus în lumină o serie de „tărâmuri miraculoase”, cu o viață tumultuoasă și bogată, N. a oferit cititorului american șansa de a „vizita” pământul transilvănean, un ținut la fel de exotic, cu o umanitate vie și frapantă, cu legil specifice și cu realități etnice antagonice
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
și parazitare, în beneficiul alteia mai noi, mai tânără și evident mai abilă. Dar perspectiva sociologiei literare nu epuizează problematica privind viziunea lumii, cu toate că realismul programatic și viril al scriitoarei o legitimează. În stratul ei cel mai profund, această viziune pune în lumină caracterul tragic al condiției umane, marcată indelebil de agresiunea unui lent și neîndurător proces de degradare nu numai fizică, ci și morală, sub incidența infinitelor efecte ale urâtului existențial. P.-B. este un Goya feminin al literaturii române, este, altfel
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
ideologic din anii ’60 - în studiile despre George Bacovia, Adrian Maniu sau Ion Vinea -, la o înțelegere superioară a poeziei și a actului creator. Ultimele scrieri ale lui P. îmbină, în chip fericit, analiza psihologică și critica de text rafinată, punând în lumină, așa cum își dorea criticul, o „viziune despre lume”, al cărei orizont ontologic își datorează complexitatea frecventării asidue a unui mediu spiritual aflat în perpetuă efervescență și prefacere imaginară. Prefața la Pagini critice, partizană și deformantă, concentrează unele dintre cele mai
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
care ar fi exemplar ilustrată de Mihai Beniuc și de Aurel Gurghianu. În schimb, paginile privitoare la Bacovia reprezintă un prim pas către critica de mai târziu: combătând ideea de „artificialitate decadentă”, aruncată ca un stigmat asupra creației poetului, P. pune în lumină faptul că arta bacoviană, departe de a fi tributară unei rețete sterilizante, inaugurează una dintre cele mai profunde atitudini lirice din poezia românească a secolului al XX-lea. Studiul Tudor Arghezi, poetul (1961) își propune să identifice și să urmărească
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
la nivelul fiecărui volum elementele esențiale ale viziunii poetice, de la punctul de pornire simbolist până la renunțarea la artificiu din Stanțe burgheze, insistându-se asupra apropierii de Mihai Eminescu sau Al. Macedonski, de Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé și, în sfârșit, pune în lumină calitățile prozei bacoviene - apreciată de estet -, cum ar fi gustul pentru senzațiile rare și reverii, pentru armoniile muzicale și scenele plastice. De asemenea, cele patru serii epistolare, distincte tematic și ca tonalitate din Corespondență. Sinuciderea din Grădina Botanică (2000), adresate
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
actorilor (Lenin, 1969). A explica în fapt înseamnă a pune în evidență ce anume îi determină pe oameni să gândească și să acționeze într-un anumit fel. Subiectivul are el însuși logica sa, care nu stă la suprafață. Ea trebuie pusă în lumină printr-un efort de cercetare, depășind conștientizarea naturală a actorilor. Să luăm un exemplu. Istoricul poate constata că, în diferite comunități, deciziile importante sunt luate în modalități foarte diferite. De exemplu, în Grecia antică, ele erau adesea încredințate bobilor. Cum
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]