4,772 matches
-
este dator să-și cerceteze conștiința sa dacă și-a mărturisit toate păcatele la duhovnic, dacă nu a ascuns vreun păcat de moarte la spovedanie, dacă și-a făcut canonul rânduit, dacă este Împăcat cu toți oamenii, știind că fără Împăcare și dezlegare nu se poate Împărtăși nimeni cu cele Sfinte. Aceasta o spune cu autoritate și Sfîntul Apostol Pavel, zicând: „Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de Trupul și Sângele Domnului
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
aceasta (Euharistie) nu va muri În veci” (Ioan 6, 51). Deci trebuie să ne apropiem de Trupul și SÎngele lui Hristos cu foarte mare credință, cu smerenie și căință, cu multe lacrimi, cu post și curățenie și, mai ales, cu Împăcare și inimă curată. Prefacerea pâinii și a vinului În Trupul și Sângele lui Hristos la Cina cea de Taină și În orice Sfântă Liturghie este un mister de nepătruns În Înțelesul și În modul Înfăptuirii lui; căci mister este nu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
avea loc o contopire sau o organizare și odată cu asta, poate apărea un nou timbru în ce privește sentimentele individuale. Raportul dintre sentimentul însuși și corelația în care apare nu poate fi complet indiferent. Tot felul de raporturi de contradicție și de împăcare se vor afirma în acest caz. Faptul că nu recunoaște corect forma principală a sentimentului total, pe care am discutat-o mai sus, este cu siguranță legat de concepția lui Shand asupra acestui punct. Ceea ce el numește un "sistem" sentimental
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cancelarul von Muller: "Orice tragic se bazează pe o contradicție ce nu se poate aplana. Deîndată ce intervine sau este recunoscută ca posibilă o aplanare, tragicul dispare". "Numesc tragică o situație pentru care nu se poate imagina nici o ieșire, nici o împăcare" (Convorbiri cu cancelarul von Muller, 6 iunie 1824 și 2 iulie 1830). El critică concepția despre tragic a lui Hegel, aceea de a-l socoti ca fiind bazat pe un conflict între două forțe îndreptățite doar în ele însele. Exemplu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și de război, Chișinău, 1944; Poeme de dincoace, Brăila, 1947; Decastihuri, București, 1968; Vinovat pentru aceste cuvinte, București, 1972; Argumente împotriva nopții, București, 1976; Micul meu atlas, București, 1976; Echivalențe, București, 1978; Imn pentru flacăra fără sfârșit, București, 1982; Gestul împăcării, București, 1983; Toată țara-i școala mea, București, 1989; Memorii optimiste. Evocări și versuri din închisori, București, 1992; Poemele cumplitului canal, București, 1992; Lacrimi pentru Basarabia, București, 1995; Ceasuri fără minutare. Poeme din închisoare, București, 1996; N-aveți un surâs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
a ființei. Când creează forme, artistul visează Forma, principiu spiritual, iar lucrarea lui se situează în miezul și în prelungirea Creației. Într-o atare perspectivă, arta apare ca o mistică de tip special, fruct al lucidității intensificatoare până la extaz. Totuși, împăcarea contrariilor într-o viziune senină, echilibrul visat nu par posibile. Poetul nu află dreapta cumpănă între extreme, astfel că elogiul limitei, măsură și formă impusă „oarbelor energii”, alternează cu spaima de limitare. Definirea poetului, ca „un senzitiv al modului doric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în tocmelile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
în monografia G. Călinescu și „Jurnalul literar” (1989), analiză temeinic documentată a direcțiilor literare schițate de directorul revistei și a noutății în epocă a principalului periodic inițiat și condus de critic. Nu lipsit de interes se relevă prozatorul în romanul Împăcare (1985), continuat cu Ultimii ani (1999). G. Călinescu este prezent și aici ca model venerat de personajul principal, Grigore Vântu, care îl evocă în ambianța universitară ieșeană a anilor ’30, într-un roman cu caracter cvasidocumentar, Manuscrisul profesorului Grigore Vântu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
aici ca model venerat de personajul principal, Grigore Vântu, care îl evocă în ambianța universitară ieșeană a anilor ’30, într-un roman cu caracter cvasidocumentar, Manuscrisul profesorului Grigore Vântu. Romane de introspecție, confesiv-lirice, clădite pe structura unor povești de dragoste, Împăcare și Ultimii ani atrag prin fluența și, pe alocuri, chiar tensiunea narațiunii, prin ușurința portretizărilor și ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor caracterologico-biografice la câteva personaje de prim-plan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
chiar tensiunea narațiunii, prin ușurința portretizărilor și ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor caracterologico-biografice la câteva personaje de prim-plan. Un discret fior metafizic transpare din Ultimii ani: după împăcarea cu viața urmează liniștea împăcării cu firescul morții. SCRIERI: Curentele literare în literatura română, București, 1971; Opera literară a lui G. Călinescu, București, 1974; Studierea literaturii române în liceu, București, 1977; Împăcare, Iași, 1985; G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
portretizărilor și ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor caracterologico-biografice la câteva personaje de prim-plan. Un discret fior metafizic transpare din Ultimii ani: după împăcarea cu viața urmează liniștea împăcării cu firescul morții. SCRIERI: Curentele literare în literatura română, București, 1971; Opera literară a lui G. Călinescu, București, 1974; Studierea literaturii române în liceu, București, 1977; Împăcare, Iași, 1985; G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București, 1989; Ultimii ani, Bacău, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
discret fior metafizic transpare din Ultimii ani: după împăcarea cu viața urmează liniștea împăcării cu firescul morții. SCRIERI: Curentele literare în literatura română, București, 1971; Opera literară a lui G. Călinescu, București, 1974; Studierea literaturii române în liceu, București, 1977; Împăcare, Iași, 1985; G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București, 1989; Ultimii ani, Bacău, 1999. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, G. Călinescu analizat didactic, RL, 1974, 32; R. Șt. M., Viorel Alecu, „Opera literară a lui G. Călinescu”, CRC, 1974, 41; George Bădărău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București, 1989; Ultimii ani, Bacău, 1999. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, G. Călinescu analizat didactic, RL, 1974, 32; R. Șt. M., Viorel Alecu, „Opera literară a lui G. Călinescu”, CRC, 1974, 41; George Bădărău, Viorel Alecu, „Împăcare”, CL, 1986, 4; Nicolae Manolescu, Călinesciana, RL, 1989, 45. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
protecție, APARE sub forma inelului, brâului, amuletei, nu doar ca element de podoabă, ci cu valoare de simbol. Simbolul mâinilor pentru om rămâne o casă a existenței simbolice a omului, casa este un simbol esoteric (cu formă de tip pătrat (împăcarea cu el însuși, eliberat de orgolii și ambiții); cu formă de tip oval (aventura printre meandrele materiei universale); cu formă de tip rotund (legătura dintre spirit, conștient și subconștient); cu formă de tip dreptunghi (cu secțiunea de aur). Mâna este
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu cineva (în privința unei tranzacții); a face un târg, a se învoi (din preț), strângându-și mâna (în semn de pecetluire a tranzacției încheiate); - a(-și) da mâna (cu cineva): a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare; a se alia, a colabora. - a putea (sau a fi bun) să se ia de mână cu cineva: a se asemăna, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al acțiunilor rele; - a se ține cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
T.S. Eliot, mai mult gând (inclusiv etimologia, ca filozofie a cuvântului) la James Joyce. Evoluția eroilor nu mai aduce în prim plan un trup refuzat categoric de Woolf ci o inteligență în mișcare. Dacă nu e istorie, nu e nici împăcare finală. Lectorul care citește un roman din Fluxul conștiinței se trezește suspendat în spațiul deschis al sufletului. Lectura e amenințată și, de altfel, se și schimbă destul de curând. Pe scurt, în termenii Virginiei Woolf, intriga amoroasă e condamnată. E de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în șoapta de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de a fi înțeleasă". Pornim de la haosul emoției exacerbate și încheiem pe nota de împăcare, cu care poetul se îmblânzește și ne eliberează de disperare. Pe scurt, povestirea înaintează prin scurte episoade juxtapuse, fără o narațiune explicită, dar înecată adânc într-o stare de spirit de o intensitate inimitabilă. De la sentimentul de libertate ratată în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se îndoiesc de ea, trebuie să știe că fericirea există și că această stare de înseninare, de bucurie supremă este treaptă spre sfințenie, spre raiul armoniei din care omul a căzut și a cărui nostalgie o resimte. Dacă bucuriile oferă împăcare, satisfacție în această lume, în care ele rămân, cu fericirea trecem dincolo, căci ea e dragostea din triada Sf. Apostol Pavel (credința, speranța și dragostea - Corinteni I-13). La această fericire de aici și de dincolo, s-a gândit și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în coexistența, volens-nolens, cu răul. Cărțile sale „Cetatea lui Dumnezeu“, „Destăinuirile“ și „Tratatul despre grație“ circulă cu tulburătoarea și instructiva sa biografie spirituală. De efortul său ideatic vor beneficia, peste secole, și Avicena (n. 980 d.Chr.) în încercarea de împăcare a dogmei coranice cu raționalismul aristotelic, nuanțat de platonism, ca și Averroes (sec. XII) care căuta să concilieze Rațiunea cu Revelația și peste un secol, Sf. Toma d’Aquino prin armonizarea Rațiunii cu Credința, adică raționalismul aristotelic cu credința creștină
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Odhxe "Odh" stirpei uriașilor. Atunci Thorxe "Thor" s-a pornit, orbit de mânie, 26 - rar zăbovește când află asemenea fapte - nu au contat jurăminte, făgăduieli și cuvinte, toate legămintele sacre făcute-ntre ei (trad. după Mastrelli, 1951). Această luptă precum și Împăcarea prin care se Încheie totul sunt povestite pe larg În capitolul al IV-lea din Ynglingasaga. 8. ANALIZA DUMEZILIANĂ A RELIGIEI GERMANICE. ZEII PRIMEI FUNCȚIITC "8. ANALIZA DUMEZILIANĂ A RELIGIEI GERMANICE. ZEII PRIMEI FUNCȚII" În prima jumătate a secolului XX
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iuda în fața armatei asiriene, s-a supus lui Senaherib și i-a plătit un tribut destul de mare: trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. Conform acestui text, Ezechia ia inițiativa de a trimite un mesager de împăcare lui Senaherib, aflat la Lachiș, și însuși Ezechia își recunoaște „vina” față de regele Asiriei (2Rg 18,14). Aceasta înseamnă implicit că nu trebuia să se răzvrătească. Se subînțelege că Senaherib s-a retras după acest compromis. Partea a doua, mult
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
iubire adevărată și orice faptă a libertății începe ca iubire a limitei proprii. Trebuie mai întâi să „mă plac“ pentru a mă suporta ca personaj principal al propriei vieți și pentru a face din mine subiectul libertății mele. Fără această împăcare cu sine, fără această cunoaștere și acceptare de sine, orice preluare în proiect rămâne crispată. Cel care nu se simte bine între hotarele proprii nu și le poate deschide pentru a-l primi între ele pe altul și nici, primindu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dintre cadourile lui Străjescu și, fără să accepte explicațiile soției sale, s-a mutat în alt apartament, făcîndu-și rost de o locuință modestă. Și-a trimis copiii la Botoșani la doamna Zulnia și a respins cu încăpățînare orice tentativă de împăcare, începînd acțiunea de divorț, care a fost pronunțat în iunie 1900. Maria Tasu era o funcționară modestă la Ministerul Sănătății, iar Iorga a continuat să aibă relații impersonale, dar prietenești, cu mama copiilor lui. Petru a devenit ofițer și a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întrebat de multe ori dacă pătimirea și moartea legionară sunt fatalități; așa i-a fost dat, așa i-a fost scris, și am concluzionat că nimic fără Dumnezeu-Nihil Sine Deo. Pătimirea și moartea legionară sunt ultima etapă a împlinirii lui, „împăcarea” cu Dumnezeu, și nemuririi Legiunii. În confruntarea cu moartea, legionarul și tot omul creștin trăiește momentul cel mai sincer al faptelor sale și cere spovedanie și împărtășanie cu trupul și sângele Mântuitorului Iisus Hristos, Cel Răstignit. Cei ce nu se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la piept și cu o coaroană de lauri pe cap, zace abandonat. Alt tablou, Lira lui Orfeu (1898), se încadrează în tema decapitării poetului, capul său find așezat pe lira sa; de data aceasta, chipul poartă expresia serenă a unei împăcări în sfera artei sale, dar și a morții. Și Jean Delville pictează pe aceeași temă a lirei lui Orfeu, capul acestuia fiind prins între corzile lirei sale, asemeni unei măști mortuare. Jean Delville a utilizat chiar chipul soției sale, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]