6,663 matches
-
întoarce ea spre mine, ceva mai departe, aici nu găsești loc de parcare, a venit cu mașina, această informație lasă asupra mea o neînțeleasă tulburare, căutăm mașina, Nu mai știu exact unde am parcat-o, eram atât de emoționată venind încoace încât, ce culoare are? o întreb eu realizând dintr-o dată că mă uit după o mașină despre care, Roșie! La lumina udă a felinarelor toate mașinile apar negre, ca pisicile, numărul? Fiat? cer și alte detalii, deși sunt convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
energia ei casnică dispăruse. Îmi bag picioarele, se gândea ea tristă. Dylan poate să-și cumpere șosete noi. Aproape împotriva voinței ei, a fugit la loc pe hol, a apucat telefonul și a sunat din nou. Bună, spuse el. —Treci încoace acum, spuse ea cu o voce plânsă și furioasă. Copiii nu sunt, avem timp până la ora patru. Am plecat. Ashling a plecat de la birou la opt și jumătate. Amețită de oboseală, nu simțea că poate face față drumului de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ele. L-am văzut pe Lee Blanchard părăsind sala de ședințe pe o ieșire laterală. Tierney răsfoi niște hârtii de pe pupitru și spuse: — Iată o chestie despre care domnul comandant Green crede că ar trebui să știți. De trei săptămâni încoace cineva aruncă pisici moarte, ciopârțite, în cimitirele din Santa Monica și Gower. Secția Hollywood a întocmit vreo șase rapoarte despre caz. După părerea locotenentului Davis de pe 77th Street, este cartea de vizită a bandelor de puști negrotei. Majoritatea pisicilor au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a dat pe benzedrină și a-nceput s-o ia ușor razna. Ți-a povestit despre fată? Kay dădu din cap. — Puțin. — Ai citit ziarele? — Le-am evitat. — Ei bine, fata ucisă e cea mai fierbinte știre de la bomba atomică încoace. S-au alocat o sută de polițiști doar pentru o singură crimă, Ellis Loew urmărește să tragă spuza pe turta lui, iar Lee parcă a-nnebunit... Kay îmi tăie triada cu un zâmbet: — Iar tu erai știrea zilei luni, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai vesel. Cineva agățase de ușă o rochie neagră ieftină, tăiată în două. Harry Sears, pe jumătate abțiguit, valsa cu femeia de serviciu, o negresă, prezentând-o drept adevărata Dalie Neagră, cea mai bună pasăre cântătoare colorată de la Billie Holliday încoace. Trăgeau câte o dușcă din sticluța lui Harry, iar femeia de serviciu cânta gospel cât o ținea gura, așa că polițiștii care încercau să vorbească la telefon își acoperiseră urechea liberă cu mâna. Cei care totuși lucrau pe bune erau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vocea lui Morcoveață: — Vă rog! V-am spus deja de trei ori! — Robert, insistăm pentru că nu ai venit la noi de bunăvoie. De trei zile-ncoa Betty Short e pe prima pagină a fiecărui ziar din L.A. de trei zile-ncoace, iar tu știai foarte bine că vrem să stăm de vorbă cu tine. Dar te-ai ascuns. Cum crezi că sună chestia asta? Robert „Roșcatul“ Manley își aprinse o țigară, trase fumul în piept și tuși. Nu voiam ca nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lesbiene, iar când Lee opri brusc în mijlocul bulevardului, un val de panică mi-a tăiat răsuflarea și-am gândit: N-are cum să știe despre fata mea de bani gata, e imposibil... Filmul cu lesbienele trebuie să-l fi adus încoace. Apoi Lee coborî și împinse ușa de la La Verne’s Hideaway. Panicat, am apăsat frânele și mașina mi-a derapat pe alee. Gândul la Madeleine și la acuzația de tăinuire de probe mă făcu să intru rapid în tavernă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mișcare, mi-am luat ecusonul de pe birou și am pus în loc o fotografie de-a lui Lee. — Bărbatul ăsta este polițist în Los Angeles. E dat dispărut de la sfârșitul lunii ianuarie și ultima oară când a fost văzut, se îndrepta încoace. Vasquez examină fotografia. Colțurile gurii îi tresăriră. Încercă imediat să-și mascheze reacția involuntară, clătinând din cap. — Nu, nu l-am văzut pe omul ăsta. O să-i anunț pe oamenii mei și o să-i trimit să facă investigații în comunitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
somn luă sfârșit. Am continuat să merg cu mașina de la un bar la altul, cu radioul deschis, ca să nu ațipesc. Știrile zumzăiau ceva despre „reînnoirea istorică“ a semnului Hollywoodland - prezentând îndepărtarea lui L-A-N-D drept cel mai important lucru de la Iisus încoace. Mack Sennett și al său Hollywoodland ocupau mult din timpul de emisie, iar un cinematograf din Hollywood readucea în centrul atenției mai multe filme din seria Keystone Kops. La ora de închidere a barurilor mă simțeam eu însumi ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Chesterfieldurile. M-am hotărât să i le tai pe îndelete. Era încă înmărmurită, poate chiar șocată. I-am arătat bâta de baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de prostrație. I-am vârât-o în crăpătura ei mititică și aproape că și-a înghițit călușul. Mi-aș fi dorit să am niște cuie cu care să ghintuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
muște de fund. Polițistul de la volan porni motorul, iar geamurile se aburiră imediat. Logan deschise radiatorul, dar degeaba. În schimb, Își scoase cravata prinsă cu o agrafă și Încercă să șteargă parbrizul. Nu făcu decât să mute umezeala Încolo și-ncoace. Oftând, se lăsară pe spate și așteptară ca porțiune mici de sticlă curată să se Întindă pe tot parbrizul. Crezi că alibiul lui e real? Întrebă polițista din spate. Logan ridică din umeri. — Garajul e deschis 24 de ore din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întrebă polițistul de la volanul mașinii de patrulă. E-adevărat că era arestat și aseară i-am dat drumul? Logan simți un acces de greață În fundul stomacului. Se gândise la același lucru de când aflase. Își făcuse griji tot drumul dinspre Mastrick Încoace. Îl eliberaseră pe Hoitar fără să-l fi acuzat și alt copil murise. Ba chiar Îl dusese cu mașina pe tip! Lapovița se Întețea, transformându-se În rafale de zăpadă adevărată, pe măsură ce Logan se strecura cu mașina de serviciu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
decesul? Întrebă când acesta ajunse la final. O polițistă Îi spuse că nu fusese, obținând o salvă de Înjurături de la inspector. — E un spital! Locul ăsta colcăie de doctori nenorociți! Ia du-te și adu un leneș din ăla nenorocit Încoace să declare oficial decesul! În timp ce așteptau, Insch și Logan examinară cadavrul cât putură de bine, fără să-l atingă realmente. — Înjunghiat spuse Insch, privind cu atenție la urmele mici, dreptunghiulare, de pe bandaje. Ție ți se pare că ăsta e cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bună dispoziție când i se făcu legătura: vocea Îi suna de parcă Îi făcuse cineva masaj cu țepușe Încinse. — Unde naiba ați umblat? Întrebă el, Înainte ca Logan să apuce să strecoare vreun cuvânt. Încerc să te sun de-o oră-ncoace! — Tot la spital, domnule. Toate telefoanele mobile trebuie Închise. Numai că el și-l Închisese mai mult ca să nu-l mai sune Colin Miller. Lasă asta! A mai dispărut un puști! Logan Își simți inima prăbușindu-i-se. — Oh, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trebuie Închise. Numai că el și-l Închisese mai mult ca să nu-l mai sune Colin Miller. Lasă asta! A mai dispărut un puști! Logan Își simți inima prăbușindu-i-se. — Oh, nu... — Ba da. Vreau să vă mișcați fundurile-ncoace, la Duthie Park, la Grădinile de Iarnă. Chem toate echipele de căutare. Afurisita asta de vreme se-nrăutățește, iar zăpada va face să dispară orice urmă. Acum asta e prioritatea noastră numărul unu! — Domnule, tocmai sunt pe cale s-o arestez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o dicuție Înăbușită, câtă vreme Insch freca pe altcineva. Apoi inspectorul reveni. — Bine, spuse el, iar vocea Îi suna de parcă tocmai se pregătea să ia pe cineva la bătaie. Săltați-o, băgați-o Într-o celulă și mișcați-vă dosurile-ncoace. Hoitarul nu mai adună mortăciuni. Copilul acesta se poate să mai fie-n viață. Stăteau În zăpadă, pe treapta de sus, cât Logan sună din nou la sonerie. Greensleeves porni pentru a patra oară. Watson Îl Întrebă pe Logan dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
călătoare, cu aparatul de fotografiat, rămăsese rezemată de coloanele de marmură, printre florile colorate, și mesteca gumă în continuare, privindu-mă cu atenție și curiozitate. Nu vrei să păstrezi harta? am întrebat-o. Poate o să vrei să vii și tu încoace, mai târziu. Poate că da, încă nu știu, a zis ea ridicând din umeri. Mai aștept... Atunci o las aici, dacă o să vrei să vii, i-am propus și am lăsat harta acolo. Am decis să pornesc pe scări, să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nu scotea o vorbă. Tribunul Silius zise repede, provocându-l: — Și uite că și aici oamenii tac, pentru că și ei i se supun lui Tiberius. În ce anume i se supun? îl întrerupse glasul copilului, stercurându-se printre ecourile loviturilor. — Vino-ncoace, a sosit vremea să afli, îi spuse hotărât Silius, de parcă până atunci, necunoscând anumite lucruri, micuțul ar fi suferit o nedreptate. El așteptă cu răsuflarea tăiată, iar maestrul de arme puse sabia deoparte. Silius vorbi: — Știi cine era acea Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
total natura, viața, totul. Oricum, semnele realului, ca forme ale unui proces de integrare fictivă a existenței, nu te interesează; simți atracția monadelor, a miturilor inviolabile. Mitul cavalerismului este o imagine esențială pe care se bazează cultura europeană de la Dante Încoace; când Cervantes efectuează acea incizie lucidă, sângeroasă pentru setea mea de idealitate adolescentă, simt o traumă spirituală și refuz un text desacralizant. Acum, recitind romanul din altă perspectivă, constat că există două planuri convergente: unul al realului, ca anticipare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
i s-a Întâmplat acelui american care a venit de la New York să moară pe trotuarul din Piața Romană, ca și când n-ar fi putut să moară la el acasă; păi de, când e să fie, asta-i, ce mai Încolo și Încoace, hai să mergem, că Încurcăm circulația. (luni) Mă autobloclaustrez În cameră. Stau Întins În pat și citesc. N-am ieșit toată ziua, nu-mi este foame, nu-mi este sete, nu vreau să fiu deranjat de nimeni; trebuie să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
facultății: „Martin, ce-ar fi să le facem o figură“, zice A. „Ce figură?“ „Să ne batem joc de cretinii ăștia“ „Cum?“ „Să ne Însurăm!“ „Cum s-ar zice, mă ceri În căsătorie?“ „Păi te tot cer de doi ani Încoace și tu nu zici nici da, nici ba.“ „Și pe urmă?“ „Dacă nu ne convine, o să ne despărțim!“ „Bate palma Îi spun, dar să nu te pună naiba să te Înnădești la miere“ „Pe cât ne legăm?“, mai Întreabă A. ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sunt de la Abracadabra. - Ce-i aia Abracadabra? - Magazinul. Din spate de la Tropicana. Ți-am și spus despre asta... - Stai departe de „Strip”. - Mamă, e doar un magazin. Un magazin pentru magicieni. - Și ce-ai căutat tu acolo? Ai băut? Vino încoace să te miros. - Mamă, nu, spuse el, încercând să se ferească din calea femeii masive, cu șorțul de bucătărie pătat cu sos de spaghetti, care îi provoca repulsie, chiar prin felul în care ea însăși mirosea. - Dacă cineva te găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lângă victime, după ce acestea fuseseră împușcate. Iar cel mai ciudat era că ambilor bărbați le lipsea pantoful drept. Nu fuseseră găsiți nicăieri. - Ambilor, pantoful drept, Sachs, spuse Rhyme, analizând dovezile de pe masa în fața căreia el stătea, în timp ce ea se plimba încoace și încolo. - Ce înțelegem din asta? Numai că întrebarea fu amânată pe moment de sunetul celularului lui Sachs. Era secretara căpitanului Marlow, care voia să știe dacă poate veni la o întâlnire la birou. Trecuseră câteva zile de la închiderea cazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
făcut să ezit o clipă - fie pentru că mă gândeam serios să-i cert, fie pentru că făcea parte din efortul meu de a amâna plecarea, nu-mi dau seama exact. Sunt gata să cred orice despre subconștientul meu de ceva vreme încoace: m-a luat prin surprindere de multe ori în ultimul an, de câte ori a avut de-a face cu lucruri de negândit, astfel încât sunt gata să cred că e în stare să pună la cale cam orice. Ar fi simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
avea jacheta încheiată aiurea. I-am zâmbit din nou, resimțind ecoul familiar al unui sentiment pe care, pe moment, l-am considerat a fi un fel de afecțiune dulceagă. Acum îmi dau seama ce era de fapt - iubire, desigur. —Vino-ncoace, dragă, am zis eu. Te-ai încheiat greșit - stai, lasă-mă pe mine. Serios, ești mai rău decât un copil. Îmi amintesc cum am întins mâna spre fața lui și l-am mângâiat pe păr, încercând în zadar să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]