13,635 matches
-
proiectele. Poate că nu va fi totdeauna astfel. Colaborările aflate în curs între municipalitatea din Paris și autoritățile locale ale orașelor limitrofe nu vizează încă decît amenajarea acelui no man's land care constituie o ruptură brutală în structura urbană, îndeosebi odată cu introducerea tramvaiului pe bulevardele Mareșalilor și lucrările de reamenajare a Porților. Se va opri oare căutarea unei continuități între Paris și periferie la o reorganizare a circulației și a căilor de acces dintre capitală și periferie, sau se va
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de care încă mai avea nevoie. Își alese așadar cu grijă viitoarea victimă. Omul pe care îl omorâse fără să vrea îi îngăduise să constate că stomacul și intestinele sunt potrivite scopului său. De aceea, era hotărât să-i vâneze îndeosebi pe bipezii cu stomacul mare. Până să aibă oamenii răgazul de a-l prinde în raza unui proiector, Ixtl o și zbughi împreună cu unul dintre ei. Ajustându-și structura atomică, trecu rapid prin tavan spre etajul inferior, apoi traversă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe teren, în cazul Sciției Minor spre sfârșitul secolului XIX, s-a materializat prin săpăturile de mare amploare întreprinse de arheologul Grigore Tocilescu (1850-1909), după cum ne demonstrează studiile și preocupările sale arheologice. Toate aceste activități de cercetare s-au îndreptat îndeosebi spre vestigiile și monumentele romane din Sciția Minor și Oltenia, unde, în cazul celei dintâi, legat de tema noastră, amintim printre altele: monumentul triumfal de la Adamclisi, diferite castre, inscripții, sculpturi etc. Prin urmare, materialele și informațiile sale arheologice, de mare
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
arheologică, deși era cunoscută efectuarea unor sondaje de către Oreste Tafrali și, parțial, de către Th. Sauciuc-Săveanu în sectorul nord-estic al orașului Mangalia, încă de la sfârșitul perioadei interbelice. Ample săpături (în marea lor majoritate, de salvare) s-au efectuat și în afara cetății, îndeosebi în necropolele orașului, ducând la descoperirea unei necropole de epocă elenistică (secolele IV-I a.Chr.), în partea septentrională a zidurilor cetății, unde s-au făcut săpături repetate datorită necesității amplasării de construcții moderne (stadionul, parcul, spitalul orășenesc etc.). Au
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
este reflectată de materialele arheologice descoperite (aproape exclusiv din ceramică) în acest sit. Materialele ceramice identificate, și nu doar, atestă credința localnicilor în nemurire, nevoia de ocrotire și mântuire, realitate manifestată sincretist prin cultul eroilor (vechi tradiții locale păgâne) și îndeosebi prin cultul cavalerului trac (secolul IV). 12.2. Ibida (Slava Rusă, jud. Tulcea) Cetatea este descrisă pentru prima dată de geograful Pamfil Polonic în anul 1897 ca o centură de fortificații cu ziduri groase, cu 33 de turnuri și 3
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
a celor ce au efectuat ritul, evoluția ritului și a monumentelor funerare, a inscripțiilor și a inventarului. Riturile funerare cunoscute în cadrul necropolelor din Sciția Minor sunt două: incinerația și inhumația. 1.1. Ritul incinerației Această practică rituală a fost exercitată îndeosebi în perioada elenistică, cunoscând o anumită amploare în perioada precedentă răspândirii creștinismului. Afirmația este demonstrată prin prezența unor necropole de incinerație la Argamum, Callatis (circa 100 de morminte) etc. În perioada de afirmare a noii religii, s-a ajuns la
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
prin dezrădăcinarea religiilor anterioare celei dintâi în spațiul Sciției Minor. 4.2. Considerații finale Elementele principale ale prezenței paleocreștine din necropolele Sciției Minor din secolele IV-VI au constituit una din problemele esențiale ale analizei creștinismului de pe teritoriul românesc și, îndeosebi, dobrogean, chiar din primele secole. Prezenta expunere a diferitelor aspecte funerare prezente în necropolele creștine ale Sciției Minor a urmărit metodic trezirea interesului pentru mai bună percepție a evoluției creștinismului din spațiul românesc pontic din primele secole ale Bisericii, prin
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
mai slabe de exemplu voința, stăpânirea de sine și altele. Pe această linie de gândire s-a observat că nu toate aceste elemente psihice stau toate pe același plan și nu trebuie observate în mod izolat, ci pe ansamblu și, îndeosebi, în felul cum se grupează, că mai importantă este "constelația" lor, spre exemplu impulsuri puternice și voință slabă ; asemenea constelații și structurări au un anumit accent de durată și stabilitate, de exemplu, la recidiviști aceste elemente sunt mai vădite (J.
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
criminali. În felul acesta, criminalul este o persoană care se deosebește totuși de noncriminal, este o personalitate înclinată spre crimă, adică o personalitate criminală. Această problemă a trăsăturilor de bază și specifice criminalilor a fost sesizată de mult în criminologie, îndeosebi de criminologia clinică și în special în problema etiologiei crimei. Autori ca Pinatel, Di Tulio, Kinberg, De Greeff și alții au cercetat și au formulat, pe baza acestor trăsături, teoria personalității criminale. S-au menționat trăsături psihologice caracteristice la criminali
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
răspuns, criminalul este lipsit de prevedere, criminalul nu are stăpânire de sine, nu are putere de inhibiție a pornirilor sale antisociale etc. S-a dovedit că aceste trăsături sau capacități psihice nu sunt suficiente ca să oprească pornirea criminală. Criminologia modernă, îndeosebi criminologia clinică, au scos în evidență trăsături ale criminalului care sunt mai puternice decât lipsa de prevedere, inhibiția etc. și datorită cărora criminalul nu se oprește de la comiterea faptei criminale, trăsături cum sunt: agresivitatea, egoismul sau altele de natura acestora
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o au astăzi mijloacele de distrugere». (CBC - Compendiu, nr. 483). Și încă: «Trebuie să se facă tot ceea ce este posibil în mod rațional pentru a evita în orice mod războiul, date fiind relele și nedreptățile pe care el le provoacă. Îndeosebi, trebuie evitată acumularea și comerțul cu arme, care nu sunt reglementate cum se cuvine de puterile legitime; nedreptățile, mai ales economice și sociale; discriminările etnice și religioase; invidia, ne încrederea, orgoliul și spiritul de răzbunare. Ceea ce se face pentru a
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
acord. Se simțea încolțit de boală, nu-și putea îngădui să fie foarte pretențios. Aveam acum o situație cât de cât sigură. Treptat, meșterul m-a lăsat pe mine să-i cioplesc crucile. El se ocupa de procurarea marmurei, alergând îndeosebi după marmură neagră, mai solicitată de clienți, și finisa ceea ce lucram eu. Și ne înțelegeam destul de bine. El era mulțumit că scăpase în bună măsură de efortul care îi scurta viața, eu eram mulțumit că mă lăsa în pace. Vorbea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cuveni să fie, era avertismentul mut, permanent, al acelor stânci de marmură, singurul loc unde mi-a venit să plâng de evlavie. Căci era un spectacol în stare să amuțească pe oricine. Nu m-am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fusese înzestrată cu o broască solidă, iar Arhivarul avea ordine stricte, să nu permită nimănui accesul, acolo, în lipsa lui. Dacă la început arhivei nu i se dăduse, poate, prea mare importanță, cu vremea devenise o veritabilă magazie cu dinamită. Unii, îndeosebi Domnul Andrei și Siminel, pretindeau că și istoria Bătrânului se găsea în arhivă, într-un plic special, sigilat cu ceară roșie, dar cei mai mulți, auzind asta, zîmbeau: "Basme". În orice caz, pentru acest ipotetic secret fuseseră întreprinse, cu ani în urmă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
La început, chiar și ideea de a urmări tendințele pe internet părea atât de bizară, încât cei mai mulți oameni nu ar fi putut nici măcar accepta gândul că acest instrument ar avea vreo valoare. Dar am fost perseverenți și perseverența este răsplătită, îndeosebi dacă nu ești complexat că vei fi socotit ciudat. Instrumentul de trasare a tendințelor este un instrument de cercetare a cunoștințelor în timp real, pe care l-am dezvoltat împreună cu specialiștii de la Institute for Global Futures, pe care îl conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
7 februarie 1968, mi-am Început primul jurnal intim. Acest jurnal, foarte deprimant de recitit, se oprește din fericire În luna decembrie a aceluiași an. Am avut de altfel bunul gust de a nu scrie În fiecare zi. Îmi place Îndeosebi ultimul rînd: „22 decembrie. Delphine e gravidă“. Mi-e ciudă că am păstrat caietul ăsta! Am crezut că fac bine recitindu-l, m-am crezut obligat s-o fac, oarecum din conștiință profesională. Deoarece evoc anumite circumstanțe din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
i-ar fi plăcut să spun „hîrÎieli mărunte“, on est en bisbille În franceză, cuvînt care vine de la italienescul bisbiglio adică „murmur, șoaptă, zvon“ - nu-ți poți reveni prea ușor. M-am gîndit la ce mi-a transmis tatăl meu, Îndeosebi plăcerea de a fi nesupus de fiecare dată cînd acest lucru e cu putință, moștenire surprinzătoare din partea cuiva care a fost Îndelungă vreme supus dogmelor Bisericii, dar, pe de-o parte, oamenii sînt surprinzători, pe de altă parte, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acord. Se simțea încolțit de boală, nu-și putea îngădui să fie foarte pretențios. Aveam acum o situație cât de cât sigură. Treptat, meșterul m-a lăsat pe mine să-i cioplesc crucile. El se ocupa de procurarea marmurei, alergând îndeosebi după marmură neagră, mai solicitată de clienți, și finisa ceea ce lucram eu. Și ne înțelegeam destul de bine. El era mulțumit că scăpase în bună măsură de efortul care îi scurta viața, eu eram mulțumit că mă lăsa în pace. Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cuveni să fie, era avertismentul mut, permanent, al acelor stânci de marmură, singurul loc unde mi-a venit să plâng de evlavie. Căci era un spectacol în stare să amuțească pe oricine. Nu m-am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fusese înzestrată cu o broască solidă, iar Arhivarul avea ordine stricte, să nu permită nimănui accesul, acolo, în lipsa lui. Dacă la început arhivei nu i se dăduse, poate, prea mare importanță, cu vremea devenise o veritabilă magazie cu dinamită. Unii, îndeosebi Domnul Andrei și Siminel, pretindeau că și istoria Bătrânului se găsea în arhivă, într-un plic special, sigilat cu ceară roșie, dar cei mai mulți, auzind asta, zâmbeau: „Basme”. În orice caz, pentru acest ipotetic secret fuseseră întreprinse, cu ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dublată însă de „eclectismul” jocului pe mai multe fronturi. Personalități puternice, mai apropiați de spiritul popular și de „tradiția autohtonă”, atipicii, „neefeminații” Arghezi și Minulescu vor fi acceptați, către 1911-1912, de criticii antisimboliști cu o reală comprehensiune estetică (G. Ibrăileanu îndeosebi, dar și Ion Trivale, Mihail Dragomirescu sau Ilarie Chendi). Recuperarea lui Arghezi și de către linia ruralismului demofil al Vieții românești, situarea ambiguă a lui D. Anghel pe linia unui „moldovenism” nostalgic, articolele naționaliste ale lui Ștefan Petică (între acestea, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fostul frecventator al cenaclului macedonskian, poet simbolist mediocru, dar gazetar social-cultural activ, autor al unui volum-dicționar de Figuri contimporane din România (1909) și realizator al primului catalog de muzeu de la noi (în 1908, la invitația lui A. Simu), se remarcă îndeosebi printr-un text plasat în deschiderea catalogului Expoziției „Tinerimii Artistice“: „Cuvînt despre frumos“. Pe baza unei argumentații estetice idealiste, parțial influențată de „estetica urîtului” a germanului Karl Rosenkrantz, Cornel susține direcțiile moderne postimpresioniste și primitiviste ilustrate de lucrările „gauguinistei” Cecilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revistă al cărei format este, el însuși, „avangardist”), chiar dacă Arghezi se va ține la distanță de militantismul dogmatic al radicalilor care îl „curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire, „critic de direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism, orfism, futurism și, îndeosebi, cubism), pleda, la rîndul său, pentru „critica poeților”: „Critica poeților nu exista pe vremea cînd Gauguin a dus o viață de mizerie în Tahiti și cînd Van Gogh, ignorat, picta pînzele sale înflăcărate. Astăzi, poeții nu i-au lăsat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acceptase în principiu, fără însă a-l lua în serios) devine acum manifestă: „De la începutul Evului modern și pînă acum, strigătelor de uimire ale obișnuinței bruscate urmau sancțiunile. Tăcerea, arderea pe rug sau retractarea, temnița și batjocura, aceasta însă rezervată îndeosebi delictelor literare și artistice. În cele din urmă, inovatorii sucombau sau triumfau (...). Astăzi însă (...) îndrăznețul și bizarul e primit cu un relativ calm, mult mai puțin propice zarvei de odinioară, căci fenomenul e de acum cunoscut și clasat (...). Cei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația pentru autoritarism și colectivism sînt însă mărci ale deceniului patru. Dacă acțiunea modernismului lovinescian s-a impus îndeosebi prin Cenaclul „Sburătorul” și prin acțiunea magisterială a mentorului său (trecut, după război, de la faza impresionistă a foiletonisticii militante la impunătoarele sinteze despre istoria civilizației române moderne și a literaturii române contemporane), mai radicalul Contimporanul a avut o rază mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]