6,446 matches
-
nesociabilă, bănuitoare, poeta legând greu prietenii. Vocația prieteniei nu i-a lipsit, dar și-a gospodărit-o cu grijă, cu mari drămuiri. Îi displăceau afișările zgomotoase, exhibările, prețuia discreția și bu na cuviință, trăsături indisociabile, în cazul ei, de obârșia țărănească, un titlu de noblețe care i-a creat obligații morale. Fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda, Florența Albu a fost de la prima ei carte o evocatoare a acestui spațiu, reînviat însă nu prin descripții exterioare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a acestui spațiu, reînviat însă nu prin descripții exterioare, etnografice, ci prin încorporarea în viziunea poetică a unor mituri și simboluri specifice. Elegiacă, dar fără despletiri patetice, fără hohotiri, poezia ei transmite, ca sentiment fundamental, îndurerarea în fața distrugerii lumii vechi țărănești, proces care îi apare, ca și lui Marin Preda, drept fără întoarcere. De aici disperarea, revoltele, sfâșierile. Orașul, în schimb, va cons titui, în reprezentările sale apăsat maniheiste, o țintă a imprecațiilor, a sarcasmelor, văzut ca un sediu al răului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de rumoarea imediatului, cucerindu-și în lirica de azi nota proprie tocmai prin faptul că îndrăznește să fie altfel. Ion Horea își asumă vechimea, instalarea în tradiție, racordarea la un set de valori spirituale care sunt expresia ascendenței transilvane și țărănești. La început poetul „horațianiza“, cum a spus, remarcându-i debutul, G. Călinescu, dezvăluind afinități cu Alecsandri și Ion Pillat, evocatorii senini ai bucuriilor vieții câmpenești, ai muncilor agricole și ai fecundității pământului. Luminozitatea inițială a liricii lui Horea se diminuează
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un act de prelucrare culturală. Ceea ce la 1900 era o temă romantică reactivată după cel de-al Doilea Război Mondial răsfrânge o experiență, devine trăire în cuprinsul unui proces istoric și social care a dus, sub totalitarism, la distrugerea lumii țărănești și a formelor de civi lizație și cultură pe care le născuse. Un peisaj „lunar“ a rămas după prăbușire, un peisaj colbuit, deșertic: Noi ne vom duce mai departe Închipuind un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu este însă un contemplator abstras al acestui sfârșit de lume, ci un martor implicat. Mai mult încă: un martor care își asumă vinovății, apăsat de o grea conștiință a trădării. El a plecat întorcându-și fața de la prăbușirea lumii țărănești. Ar vrea acum să-și răscumpere vina, să facă penitențe, să plătească, fie și târziu, fie și simbolic, pentru evadarea vinovată. Va reveni pentru aceasta în satul „cu lacăte la uși“, decis să nu mai plece, să rămână pentru a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care cumula funcțiunea de intendent cu meseria de vânător, și împreună ne-am dus de cu sară la moșia Cristeștii din împrejurimile Iașului, pentru ac a doua zi să vânăm rățe pe lacul Vladnicului. Am petrecut noaptea într-o casă țărănească și a doua zi, pe când abia se re vărsau zorile, ne-am suit fiecare într-o luntre condusă de câte un sătean și am plecat pe cărările de stuh65 ale Vladnicului. În direcțiuni diferite. După câteva minute, mi-a sărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era un vânat de ghibăcie, ci un adevărat măcel. Sătul de atâtea rățe împușcate fără nici un merit, am plecat spre casă cu luntrea încarcată, dar când am ajuns la mal, ce să văd? Tovarășul meu Proca, îmbrăcat într-o cămașă țărănească lungă pănă la călcăi, ședea pe prispa casei fumând din lulea, iar hainele și albiturile lui toate erau înșirate la soare pe-o frânghie. Ce-ai pățit, Proca? îl întrebai eu. Ia, am făcut o baie în Vladnic, îmi răspunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
foarte nalt, de aproape doi metri, și putea cu înlesnire să vâneze prepelițile și potârnichile prin lanurile de popușoaie unde eu nu vedeam nimic. Nu pot uita nici astăzi o întâmplare nostimă ce am avut cu el în niște ogoare țărănești. Eu și câinele meu, osteniți, ne odihneam și ne uscam la soare pe un moșinoi. El intrase în niște popușoaie și trăgea la focuri, de se spărgea; când iată că un țăran, atras de împușcăturile lui, alergă furios înspre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
PEDAGOGIA ROMÂNEASCĂ LA ÎNCEPUT DE SECOL XX Două erau marile probleme în jurul cărora se concentra viața socială și națională a României din primii ani ai acestui secol, cu consecințe puternice asupra culturii, în general, și a școlii, în special: problema țărănească și unirea cu țara a teritoriilor aflate sub ocupație străină. Ponderea covîrșitoare a populației țărănești, precum și caracterul preponderent agrar al economiei românești din acea perioadă, oferea, unora din ideologii vremii, temei pentru a aprecia ca avînd un caracter artificial dezvoltarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
viața socială și națională a României din primii ani ai acestui secol, cu consecințe puternice asupra culturii, în general, și a școlii, în special: problema țărănească și unirea cu țara a teritoriilor aflate sub ocupație străină. Ponderea covîrșitoare a populației țărănești, precum și caracterul preponderent agrar al economiei românești din acea perioadă, oferea, unora din ideologii vremii, temei pentru a aprecia ca avînd un caracter artificial dezvoltarea capitalismului în România și pentru a promova, în consecință, o sociologie romantică agrariană și anticapitalistă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
substanțial era, fără îndoială, un adevăr. Așa încît, interesul manifestat pentru învățămîntul rural, ca și ideea valorificării în mai mare măsură a creației spirituale a poporului, era un fapt pozitiv. Încercarea de a închide satul, prin școală, în numele conservării tradițiilor țărănești, era nerealistă, împotriva direcției de dezvoltare a societății. În primii ani după desăvîrșirea unității de stat, în fața cercurilor guvernante ale României se aflau următoarele probleme referitoare la învățămînt: a) organizarea unui învățămînt unitar pe întregul teritoriu al țării; b) prelungirea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
exprima, cel mai adesea, insatisfacțiile unei anumite orientări a politicii școlare față de măsurile adoptate sau prepuse de cealaltă orientare. În fapt, întreaga perioadă dincolo de disputa dintre cele două orientări ale politicii școlare promovate de Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc s-a caracterizat printr-o continuă căutare a unei organizări școlare menite să țină în echilibru nevoile țării cu personalitățile ei materiale din acei ani. Afirmarea unei a treia orientări în politica școlară cea promovată de P.C.R. a fost nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au fost reluate, îndată după război, de mișcarea țărănistă. Preluarea a fost cu atît mai ușoară cu cît ideologul poporanismului, Constantin Stere, a fost unul din fondatorii țărănismului. Statul român, afirma el în 1921, nu poate fi decît un stat țărănesc, pentru că poporul român e un popor de țărani, iar munca țărănească condiționează întreaga viață economică și socială (27, p. 322). Criza economică din 1929-1933 a oferit un argument în plus pentru a se demonstra, pe de o parte, ineficienta economiei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fost cu atît mai ușoară cu cît ideologul poporanismului, Constantin Stere, a fost unul din fondatorii țărănismului. Statul român, afirma el în 1921, nu poate fi decît un stat țărănesc, pentru că poporul român e un popor de țărani, iar munca țărănească condiționează întreaga viață economică și socială (27, p. 322). Criza economică din 1929-1933 a oferit un argument în plus pentru a se demonstra, pe de o parte, ineficienta economiei capitaliste și, pe de altă parte, antinomia dintre structura social-economică agrară
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a se demonstra, pe de o parte, ineficienta economiei capitaliste și, pe de altă parte, antinomia dintre structura social-economică agrară și caracterul capitalist al suprastructurii societății românești În această perioadă s-a conturat doctrina "stătului țărănist" întemeiat pe micile gospodării țărănești, cu posibilitatea organizării lor pe baze cooperatiste, și în care se păstra totuși marea industrie; se aprecia că într-un astfel de stat, burghezia nu-și mai putea menține supremația pe plan politic. Lucrețiu Pătrășcanu considera această opinie ca lipsită
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
înființarea de burse speciale pentru ca cei mai capabili absolvenți ai școlilor primare rurale să poată intra în învățămîntul secundar. În concepția sociologului român, educația tinerilor din mediul rural trebuia continuată îndeosebi pentru formarea "elitei țărănimii" (33, p. 102) în școli țărănești (cursuri pentru tinerii dintr-un sat, școli țărănești pe mai multe sate, școli superioare țărănești pe regiuni). În ceea ce privește liceul și universitatea, acestea trebuiau să devină școli riguros selective, incluzînd în mai mare măsură lumea satelor în aria de recrutare a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
absolvenți ai școlilor primare rurale să poată intra în învățămîntul secundar. În concepția sociologului român, educația tinerilor din mediul rural trebuia continuată îndeosebi pentru formarea "elitei țărănimii" (33, p. 102) în școli țărănești (cursuri pentru tinerii dintr-un sat, școli țărănești pe mai multe sate, școli superioare țărănești pe regiuni). În ceea ce privește liceul și universitatea, acestea trebuiau să devină școli riguros selective, incluzînd în mai mare măsură lumea satelor în aria de recrutare a elevilor și studenților (29, p. 266). Om de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
intra în învățămîntul secundar. În concepția sociologului român, educația tinerilor din mediul rural trebuia continuată îndeosebi pentru formarea "elitei țărănimii" (33, p. 102) în școli țărănești (cursuri pentru tinerii dintr-un sat, școli țărănești pe mai multe sate, școli superioare țărănești pe regiuni). În ceea ce privește liceul și universitatea, acestea trebuiau să devină școli riguros selective, incluzînd în mai mare măsură lumea satelor în aria de recrutare a elevilor și studenților (29, p. 266). Om de știință realist, Gusti avea în vedere organizarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școlii românești. Propunerile lui Gusti privind învățămîntul primar rural cuprindeau o serie de elemente realiste, a căror legiferare s-a și încercat ulterior; a fost pozitiv faptul că se cerea o prelungire a școlarității tinerilor din mediul rural prin școlile țărănești, orientarea spre agricultură a școlilor rurale nu era realizabilă în primele patru clase, ci abia în clasele supraprimare și, mai ales, după vîrsta de 14 ani. Gusti însă supraevalua rolul atît al factorului cultural în îmbunătățirea vieții materiale a țăranului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
economice "viitoare". Această sarcină deci, de revenire la vechile tradiții, și-o asuma românismul, iar forța socială capabilă să impună "noua" ideologie nu putea fi decît țărănimea. Statul român aprecia el trebuia să se așeze pe adevărata lui temelie populația țărănească. În noile condiții, urma să se acorde prioritate ridicării satelor, dar nu imitîndu-se orașele, ci numai din inițiativă țărănească. Nu se poate spune că multe critici ale lui Motru la adresa capitalismului nu erau întemeiate; el idealiza însă relațiile de tip
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
impună "noua" ideologie nu putea fi decît țărănimea. Statul român aprecia el trebuia să se așeze pe adevărata lui temelie populația țărănească. În noile condiții, urma să se acorde prioritate ridicării satelor, dar nu imitîndu-se orașele, ci numai din inițiativă țărănească. Nu se poate spune că multe critici ale lui Motru la adresa capitalismului nu erau întemeiate; el idealiza însă relațiile de tip feudal și nesocotea direcția obiectivă de dezvoltare a societății. Făcînd constatarea întemeiată că țărănimea era "tratată vitreg", nu se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
comune. Astfel conceput, învățămîntul primar a distrus "țăranul", fără a putea crea ,,burghezul" omul de inițiativă, întreprinzător. Pentru ca școala să răspundă nevoilor satului preciza I. C. Petrescu, în spiritul sociologiei gustiene trebuia ca întreaga activitate instructiv-educativă să se întemeieze pe munca țărănească și valorile create în viața satelor. Acestea, dincolo de nota lor comună, se deosebesc între ele datorită unor diferite "determinări" istorice, geografice și sociale, ceea ce înseamnă că nici în mediul rural școala nu trebuie să fie uniformă. În viața satului, două
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
programele minimale etc. Acest sistem, aprecia I. C. Petrescu, urma să aibă mai multă eficiență în ridicarea satelor decît acela preconizat de Spiru Haret. Activitatea școlii era mai puternic ancorată în realitatea satului; materialul de cultură, fiind un produs al creației țărănești, găsea un răsunet puternic în sufletul țăranilor. În plus, învățătorii aveau în metoda monografică o cale științifică de cunoaștere a realităților satului. În aprecierea critică a regionalismului educativ trebuie să desprindem tendințele conservatoare de dorința de a oferi societății românești
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în aprecierea factorilor de care depindea progresul social în România ("România cea nouă de la sate va porni!" 38, p. 217), în credința că satul se poate ridica la un nivel superior de viață păstrîndu-se în limitele culturii tradiționale (o cultură țărănească, prin valori create de țărani) (38, p. 219). În același timp, regionalismul era expresia unei căutări pentru a da școlii rurale mai multă vigoare, pentru a face din ea ceva mai mult decît o instituție care să-i învețe alfabetul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pusă în aplicare mai mulți ani. Interesul pentru școala rurală al lui Stanciu Stoian s-a manifestat în tot cursul deceniului al patrulea și începutul deceniului următor. Experiența dobîndită în cursul "campaniei monografice" inițiată de D. Gusti, în conducerea școlii țărănești din Fierbinți Ilfov, precum și meditația pe care această experiență i-a impus-o, au întărit convingerea sa asupra relației dintre pedagogie și sociologie în problema aderării școlii la realitățile satului românesc. Pe baza experienței și reflecției de un deceniu, elaborează
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]