60,912 matches
-
organice; de aceea Înțelegerea (comprehensiunea) și interpretarea social-teleologică (hermeneutica) este forma necesară a explicației lor științifice. Pe deplin actuală În valoarea ei filosofică, concepția etică a lui Paulsen se edifică, se constituie ca deontologie În care conceptul a trebui se așează În față, În opoziție cu a vrea, fiind „derivat din relația individului cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se naște cînd Înclinațiile, de exemplu impulsurile naturale senzoriale, tind să determine acțiunea În contradicție cu normele morale obiective
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rămâne? - Olga mi-e prietenă; mi-a dat multe dovezi în acest sens. Dacă au fost cândva unele semne de derapaj, am înțeles-o, poate nici eu nu aș fi fost indiferentă... Acum însă, totul e cât se poate de așezat și Olga îmi poate fi de ajutor în clipe de mare cumpănă pentru mine. - Nu știu de ce te îngrijorezi tu atâta; au mai născut femei, și n-au murit. Au adus pe lume copii sănătoși, care le-a umplut viața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se conducă numai și numai după cum îi dicta propria ei convingere. Intensele sale trăiri, nimeni nu putea să i le înțeleagă. Unde aveau s-o ducă aceste gânduri negre, nu putea nimeni să bănuiască. Olga însă, cu o răbdare sisifică, așeza totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pătuc și alergă la Ina. Durerile greu de imaginat ale Inei aveau să se curme prin aducerea unui băiețel blonduț, destul de bine făcut, care cântărea aproape 3,950 kg fără scutece. Olga îl preluă de la moașă cu gândul să-l așeze într-un pătuc rezervat noilor născuți. În acest timp, nu se știe cum, soțul Rafirei împreună cu o șleahtă de rromi pătrunseră până în preajma sălii de nașteri, în ciuda tuturor măsurilor luate de oamenii de pază. Nu putură să meargă mai departe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
știi! În momentele următoare, Ina adormi. Olga reveni în salon, o înveli pe Ina cu o pătură ușoară și luând un scaun, îl trase mai aproape de patul acesteia, cu intenția să-i vegheze somnul. Dar nu apucă bine să se așeze, că-și aminti de mama Inei care se afla în sala de așteptare și căreia nu se găsise nimeni să-i spună cum se derulase evenimentul aducerii pe lume a nepotului său, să o liniștească pe biata mamă. Aceasta bănuia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
noului născut și, părăsind casa socrilor, se îndreptă spre apartamentul său. Tot drumul până acasă nu-l slăbi însă ideea: E posibil ca un copil să preia fizionomia strămoșilor lui? Precum se vede, e posibil! Își spuse tot el. Se așeză pe pat și adormi așa îmbrăcat, cum se afla. A doua zi dimineață, se trezi în zori și se privi în oglindă. Era neras, îngrijorat de unele probleme la care încă nu găsise răspuns, dar își zise cu un zâmbet
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
palmaresul unui timp improbabil. Olga însă simțea ca pe o greutate, aproape imposibil de suportat, până și faptul că respira același aer cu Ina. De aici îi venea rezerva, ocolișul din vorbe, distanțarea ce și-o impunea. Atunci când hazardul le așeza față în față, fie și pentru scurt timp, Olga simțea că acele clipe deveneau insuportabile. Dăduse la o parte multe pietre din drumul ei năzuind mereu să pășească dincolo de spaimele sale. În aceste condiții, își făcea loc tot mai mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Are grădină mare, este pe o stradă liniștită și, în spatele casei, pe o pantă ușoară, are o vie bine expusă la soare și câțiva pomi fructiferi. În plus, sus, în capătul viei, există un loc de refugiu, unde a fost așezată o buturugă mare cu altele mai mici în jur, un fel de masă a tăcerii. Noi însă o s-o numim masa sfaturilor de taină! Nu sună frumos!? - Alex, Alex, când ai devenit tu filozof, poet!? - Așa am fost mereu, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Olga merse în sufragerie, în camera destinată copiilor, în care tronau pe dulapuri fel de fel de jucării, în baie unde îi luă privirea cada bleu-ciel, chiuveta, totul, absolut totul, ca în cele din urmă să poposească în dormitor. Se așeză pe patul moale, rugându l pe Victor să ia loc lângă ea pentru că are de gând să-i facă o mărturisire importantă. Victor se conformă docil, așteptând ca Olga să i destăinuie marele ei secret. Cele câteva minute se scurseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ieși în întâmpinare celor doi soți, însoțindu și gestul ospitalier al mâinilor cu un zâmbet larg, deschis, primitor, ca o comerciantă de profesie ce era. - Vă rog să luați loc. Le oferi două fotolii în preajma unei mese de sticlă, ea așezându-se pe un al treilea. O cafea, o băutură răcoritoare?, Întrebă ea. Domnul are vreo preferință? Poate vrea o tărie...!? Victor prefiră un zâmbet În care se putea înțelege că nu e cazul și pentru a fi mai explicit, adăugă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în oraș și ne-am și făcut cu un magazin. Mare noroc am eu cu tine! - Victore, Victore, cred că mai ai pofte nemărturisite! Patroana asta apetisantă ne-a învârtejit cu poveștile ei. - Nicidecum... abia aștept să văd cum se așează noua ta rochie la prima probă! - Numai că, dragă Victore, zise Olga cu un ton imperativ, la probe vin singură. Mi-e teamă de cucoana asta, și rolul meu e să te apăr de ochii ei frumoși și alunecoși! Victor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
făgașul normalului viața lor de familie. Nefiind străină de mânuirea armelor iubirii, ea făcea fel de fel de încercări: iscodea artificii, îi dădea dovezi de dragoste, îi rememora trecutele scene de tandrețe; peste toate acestea însă se vădea că se așezase praful gros al uitării. Efectul scontat întârzia să se arate. Olga își spunea adesea: Am fost o proastă! Fetele din ziua de azi, cum se mărită iau în mâna lor hățurile și își asumă în mod serios rolul de conducătoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mahmur, obosit, nervos până peste poate că în seara aceea norocul îl părăsise, nu-i intrase cartea așteptată, faptul soldându-se cu pierderea unei însemnate sume de bani. După ce se frământă un timp negăsind ceva mai bun de făcut, se așeză pe pat și adormi. A doua zi dimineață era hotărât să se ducă la spital, să-și vadă soția, copilul, dar pe drum își adusese aminte că era imperios necesar să meargă mai întâi la birou. Era îngrijorat de unele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
încet, încet, mai facem câte un popas și până spre seară ajungem... - Alex, te ții tot timpul de glume... Vrând, nevrând, Ina urcă alături de soțul ei cele o sută douăzeci și două de trepte dar, o dată ajunsă în vârful dealului, așezându-se pe un buștean, conchise: - E minunat, dragule, de aici se vede aproape tot orașul! - Aceasta va fi masa sfaturilor de taină. Nu putem să-i răpim lui Brâncuși numele de Masa tăcerii dat operei lui. Ina se simți cuprinsă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și tresări speriată când atinse din întâmplare o farfurie din serviciu care, culmea, căzuse pe piciorul ei și, amortizată, nu se sparse. Luă farfuria în mână, o roti pe toate părțile, era întreagă. Ce noroc! În cele din urmă, se așeză pe pat, scoase din ascunzișurile sale jurnalul ei intim și notă lapidar: Se pare că Alex a rătăcit drumul spre casă. Asta înseamnă că am început să mă ofilesc! Trebuie să am mai multă grijă de mine. Nu voi mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Alex plecă în dimineața aceea la șantier mai devreme, așa cum o făcea des în ultima vreme. Ina rămase acasă, fiind în schimbul de după-amiază. După ce puse întreaga bucătărie la punct, mai având câteva ore bune până să ia drumul spitalului, se așeză pe pat, căutând să alunge cât mai departe de ea gândurile învolburate de care era năpădită. Acestea însă se țineau, precum căpușele, de sufletul ei. Era poate de vină singurătatea ce se instalase în întreaga cameră. Ina era bântuită de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fi nimeni altul decât Alex. Tresări speriată ca și cum ar fi fost surprinsă într-o situație compromițătoare. Mută caietul dintr-o mână în alta, neștiind ce să facă. Nu voia ca Alex să afle taina ei de suflet, să i-o așeze în față precum farfuria cu supă de la prânz. Într-un moment de iluminare, cu o repeziciune incredibilă, ascunse caietul voluminos sub pernă, trase bine cuvertura și sări în picioare în întâmpinarea soțului. - Nu mă așteptam să vii la ora asta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de taina cuprinsă într-o caligrafiere dictată de o furtunoasă stare de neliniște. Parcă și literele ieșiseră nefirești, neegale, făcând notă discordantă cu alte însemnări din jurnal, unde scrisul ei era lizibil, îngrijit, estetic. - N-ar fi mai bine să așez masa? - Cred că ar fi o idee bună! Mâncară împreună. Conversația din timpul mesei se reduse la un dialog marcat de convențional. Ina își privi din când în când ceasul, semn că e pe punctul de a pleca la slujbă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
igiena care lăsa de dorit în unele saloane, fu distrasă de la gândurile care o împresuraseră nu cu mult timp în urmă. Acasă, Alex se achită conștiincios de obligația asumată. Spălă vasele, le rostui pe un grătar la uscat, apoi se așeză pe pat cu gândul să fure o oră de somn. Ce bine i-ar fi prins puțină odihnă! Dar... când puse capul pe pernă și voi să o așeze pentru a se simți confortabil, dădu de un obiect dur. Căută
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Spălă vasele, le rostui pe un grătar la uscat, apoi se așeză pe pat cu gândul să fure o oră de somn. Ce bine i-ar fi prins puțină odihnă! Dar... când puse capul pe pernă și voi să o așeze pentru a se simți confortabil, dădu de un obiect dur. Căută. Scoase la lumină un caiet voluminos pe care tronau scrise cu majuscule cuvintele: JURNAL DE SUFLET. Avu pentru câteva momente o reținere ce ținea de decență. Să-l deschidă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Alex! Deși în însăilările gândurilor sale Ina afirma că nu vrea să plângă, Alex era convins că Ina plânsese și înainte și după ce își însăilase durerea în jurnal. Îi sfâșiau sufletul aceste însemnări, devenite acum, pentru el o piatră fierbinte așezată direct pe inimă, acestea spunând mai mult decât toate cuvintele la un loc. Mai erau câteva însemnări voalate, dar era limpede; Ina aflase de aventura lui cu Lili, ce mai!? Alex rămase câteva clipe bune cu jurnalul în mână neștiind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
garsoniera fetei, pretextul fiind o cafea, Lili și-a arătat grațiile care depășeau cu mult, prin scenele de tandrețe și dăruire, vârsta ei ce nu rotunjise cifra lui 20. De atunci, când venea dimineața în biroul lui Alex, i se așeza pe genunchi, îl săruta, se juca puțin cu părul lui inelat și apoi pleca spre locul ei de muncă voioasă, cu inima plină, spre o zi în care nici o umbră nu putea să-i întunece existența. Totul a culminat însă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
primească confirmarea, măcar printr-un semn oarecare, dacă el a ajuns sau nu să răsfoiască paginile acelea. Suspiciunea ei începea cu dacă... Dacă totuși găsise jurnalul, îl cercetase cu minuție și, abil cum i se arătase în diverse ocazii, se așeza acum în postura neștiutorului!? Era în stare să joace bine acest rol. Va vedea! Nerăbdarea ei era ca o vijelie stârnită de un vânt furtunatic înaintea unei ploi furioase. Când tocmai își făcea planul cum ar putea să-l descoase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îndelung, fusese luată ca autentică. Ina îl crezu. Era mulțumită în sinea ei că Alex ieșise cu bine dintr-o întâmplare petrecută la șantier, care putea avea costurile ei, dar se bucură și de faptul că nu apucase să se așeze pe pat pentru că era imposibil ca răsucindu-și perna, cum o făcea de obicei, să nu facă cunoștință cu jurnalul ei. - Îmi pare rău pentru tine, nu ți-ar fi stricat o oră de odihnă. În compătimirea ei era de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ar fi stricat o oră de odihnă. În compătimirea ei era de fapt un însemn al satisfacției sale de a nu fi fost deconspirată. Și, pentru a încheia capitolul, veni cu îndemnul: acum, hai să mâncăm ceva și să ne așezăm în pat mai devreme, poate recuperăm timpul sortit odihnei. Mâine și eu am o zi grea. Alex fu de acord că propunerea Inei era într adevăr salutară. Intră cu toată ființa sub comanda tandrei sale soții, binevoitoare și purtătoare a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]