13,876 matches
-
oarecum insolită, făcând loc mai ales ideilor și atitudinilor feministe. Celelalte două volume ale ciclului - Cuceritorul de inimi (1921), Vândută de propria-i mamă (1922) - sunt însăilări de peripeții ale unor personaje care de care mai ieșite din comun, autorul abandonând orice intenție documentară și păstrând din specificul mediilor și moravurilor americane doar imaginea unui teribilism infantil. „Romanul popular” Cuza-Vodă (1912, semnat C. Fulger) ori, mai târziu, Eroii lui Mihai Viteazul (1932) constituie perigeul involuției literare a autorului. Într-un surogat
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
permanent în afara legii, în afara lumii: „în afara legii/ te-am iubit/ în afara legilor/ am respirat/ în afara legii/ mă bușește plînsul”. Nici măcar suferința nu pare să asigure calea spre izbăvire, toate posibilitățile de ieșire din starea de naufragiu fiind de multă vreme abandonate: „și încă mă apropii prăbușindu-mă de-a valma/ în cele curgătoare/ o, demult am ucis, demult am ucis cea mai fragilă/ punte de salvare”. Versurile, citite ca un tot, dezvoltă o continuă interogație, dar eul liric rămâne fără răspuns
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
sprijinul fostului său profesor de română, Dumitru Mazilu, ca reporter la ziarul „Dacia” din București, unde și debutează în 1920, adoptând pseudonimul Al. Negură. În iarna lui 1921 se mută la Arad, e din nou funcționar la CFR, dar nu abandonează activitatea de gazetar, fiind corespondent la ziarele „Universul”, „Lupta” și mai târziu la „Adevărul”, „Dimineața” și „România”. În septembrie 1921, împreună cu Ioan Jivi-Bănățeanu și Aurel Cosma, scoate la Arad revista satirică „Urzica”, iar în primăvara lui 1922 participă, cu un
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
epocă și în posteritate. În litera lui, p. a fost ilustrat doar de autori periferici din ambianța publicației ieșene, precum Spiridon Popescu, I. I. Mironescu ș.a. După primul război mondial p. își pierde însă aproape total autonomia ca ideologie, fiind abandonat chiar de inițiatorii lui, care îl consideră, în noile condiții sociale, un fenomen istoric revolut. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 419-423, 447-450, 468-474, V, 114-123, 140-148, 182-185, 555-574; Duiliu Zamfirescu, Poporanismul în literatură, București, 1909; Victor Iamandi-Adrian, Poporanismul literar al
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
oameni simpli, hrăniți de speranțe și idealuri, dar survin acum o „melancolie optimistă” (Paul Georgescu) și o „litanie”, în manieră minoră, a domesticității feminine „umile”, panicată de semnele alterării tinereții. După „deschiderea” politică din 1965, scriind Întoarcerea din Cythera, P. abandonează „lirismul ideologic” și, potrivit unui loc comun din critica vremii, „își regăsește vocea proprie”, abordând acum versul liber. În realitate, îndatorată formulei lirice baconskiene, își caută un „teritoriu liric” prin interiorizare. Pentru prima oară tatonează înțelepciunea tăcerii, temă care va
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
vămilor între cele două principate (suprimat de cenzură) și cele de economie scrise de Ion Ghica. Studii de filologie, de istorie sau juridice au semnat A.T. Laurian și P. Balș. În ciuda cenzurării unora dintre prevederile programului, redacția nu a abandonat intențiile exprimate inițial și, inevitabil, a ajuns în conflict cu ocârmuirea. Unele pasaje din nuvela Toderică a lui C. Negruzzi, comentariul lui V. Alecsandri la o fabulă tradusă de Donici din Antioh Cantemir, precum și multe alte aluzii la stările de
PROPASIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]
-
pentru toți”, „Revista critică”, „Adevărul literar și artistic” și „Roma”. Probabil în aceeași perioadă propunea Teatrului Național din București traducerea piesei în trei acte Linda de Jay Mallory. Editorial, debutează în 1925 cu volumașul Studente. Luminițe. Flori presate. La Paris, abandonându-și proiectul inițial, s-a consacrat, împreună cu soția sa, Getta-Hélène Rally, studiului bibliografic, concretizat în lucrarea Bibliographie franco-roumaine (I-II, 1930). Întors în țară, a fost o vreme secretar al Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă. După cel de-al
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
vede din nou arestat, fiind eliberat însă la scurt timp. Între 1957 și 1963 funcționează ca medic de circumscripție în comuna Geoagiu din județul Hunedoara, iar apoi ca medic de policlinică în București. Îmbolnăvindu-se de tuberculoză, e nevoit să abandoneze medicina, dedicându-se în exclusivitate literaturii. După decembrie 1989 ia inițiativa înființării publicației „Memoria. Revista gândirii arestate”, al cărei redactor-șef devine în mai 1990, din noiembrie 1991 fiind desemnat și președinte al Fundației Culturale Memoria. Debutul publicistic s-a
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
venit pe lume la spitalul bucureștean Filantropia, ca fiu al Anei (n. Keller) și al lui Camil Petrescu, funcționar de poștă sau ofițer, originar, se pare, din Brăila. Tatăl a murit la numai douăzeci și opt de ani, chiar înaintea nașterii copilului. Abandonat în maternitate de mamă - moartă și ea la scurtă vreme și despre care nu va mai afla ulterior nimic, cu excepția unor scrisori expediate în vara anului nașterii sale -, viitorul scriitor este încredințat spre creștere unei doici din Obor, Maria, soție
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
ca artă. Personajul substanțial nu reprezintă pe nimeni, este el. Este un tip semnificativ - nu reprezentativ.” Transpunând dihotomia tradiție/inovație în forma antinomiei dintre ordinea reprezentării și ordinea semnificației, P. răstoarnă logica metafizică a raportului dintre esență și aparență și abandonează, în dimensiune politică, perspectiva democrată - deschisă, expansivă și tolerantă - pentru automorfismul, imuabilitatea și exclusivismul înălțimilor aristocrate. Nu e vorba însă de o aristocrație a sângelui - modelată biologic-darwinist -, ci de una a spiritului, care, respingând exercițiul democratic al dialecticii, își împlinește
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
din notații rapide și exacte, centrate asupra detaliilor semnificative, un spectacol vorbind despre eșec și dezumanizare într-o lume meschină și fără orizont, sufocată de mediocritate. E chiar lumea „socialistă”, scrutată cu o privire detașată și rece, adeseori ironică. Autorul abandonează la puțin timp ficțiunea în favoarea documentarului, precum în cărțile de interviuri cu oțelarii din Galați - Caractere (1973; Premiul pentru reportaj al UTC) - și cu țăranii din Caraș-Severin - Biografii comune (1974). Renunțând la formula obișnuită a reporterului care își pune în
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
cam în aceeași vreme, nuvelele Turla cu paianjeni, Foc la Moara Roșie și Minunea din moscheie rețin atenția prin exotismul peisajului dobrogean și prin încercarea de a surprinde derapajele în ireal trăite de copii sau de indivizi rudimentari. M. va abandona însă acest filon și se va mărgini să urmeze lecția lui Jules Verne, foarte obedient în Aventurile omului mecanic și În fundul oceanelor, ceva mai liber în „romanul” Polul intangibil (I-IV, 1958) și în povestirile Un erou julesvernean (1962) și
MOROIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
patetism și câteodată eterogenă („firul de iarbă crește, eu scriu”, „eternă arcă”, „izbucnește dintr-o statuie lumină”, „sumerianule, ridică-ți casa”, „muncă a timpului”). Pentru M. poezia este un fel de ceremonial plăsmuit inteligent, dar și cu fervoare. Treptat el abandonează compoziția digresivă, ca în Poeme europene (1980), volum inspirat de câteva călătorii, aici respirația fiind mai largă și meditația luminată natural, sau în Tratatul despre spini și alte poeme (1982), unde se produce o așezare în matcă a lirismului. Edenul
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
Renunțând să se mai erijeze în răzbunătorul lumii, să se considere purtătorul de cuvânt al unei generații, M. începe aventura căutării de sine, continuată, în alt plan, prin versurile din Până la Iov (1970). Acum el ambiționează sondarea universului mitic, ancestral, abandonând discursivitatea tumultuoasă și exaltată în favoarea unei concizii aproape ermetice. Autenticitatea liricii sale nu constă în muzicalitate, ci în neliniștile și incertitudinile ce îi cenzurează fiecare avânt. Respins de cuvânt („Cuvântul niciodată nu m-a iubit supus”), poetul are intuiția de
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
recenzii și un fel de reportaj din viața ocnașilor. În 1907 trimitea manuscrisul romanului Cântec barbar mai întâi lui G. Ibrăileanu, apoi lui C. Rădulescu-Motru și lui C. Mille, ultimul aratându-se dispus să i-l publice. Deconsiliat de tatăl său, abandonează, iscălind, în schimb, în periodice de specialitate, în „Arhiva” și în „Revista de filosofie” studii juridice, precum Fundamentul dreptului de a pedepsi. Între timp se apropiase de N. Filipescu și de tinerii din preajma acestuia, la a căror publicație, „Săptămâna politică
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
artificiu (bine stăpânit, de altfel). Sub alt raport, se poate admite că N. a dat într-adevăr ceea ce e exprimat prin titlul unui volum din 1970: Poeme rococo. Cu trecerea anilor tonul elegiac se accentuează, „crisparea” inițială, afectată doar, e abandonată în favoarea descoperirii propriei vocații, cea de artizan giumbușlucar al verbului, cu recurs la tehnici și procedee variate: prozodie tradițională, inclusiv ilustrarea formelor fixe, vers liber, artificii grafice, cascade asociative bizare și gratuit-ludice, apropiate de cele ale avangardismului etc. Unele înlănțuiri
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
capace de bere,/ Budila-Express, ruginind nevăzut/ Precum tinerețea, la încheieturi.” Aventura eului liric se configurează ca o expediție cinegetică de înlănțuire a realului. E drept că Strada Castelului 104 (1984) dezvoltă o anume figurație medievală, trubadurescă, galantă, iar poetul se abandonează adesea în voia unor convenții facile, însă recuzita lirică e mereu subminată prin ironie, prin telescoparea actualității sau prin destrămarea vrajei. De fapt, există o pronunțată componentă antivizionară, cum se întâmplă în această revelație ratată, ce readuce subiectul liric sub
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
narative ale unui concept. Copleșit de propriile-i „descoperiri” (tirania timpului, zbaterea ca principiu unic al vieții), autorul nu reușește să le transforme în structuri coerente, preceptul teoretic apărând doar vag ilustrat de povestirea în sine. Odată cu Frica (1976), N. abandonează spațiile mici, în favoarea construcției ample. Romanul, inconsistent epic, vrea să fie un eseu moral pe tema incapacității individului din societatea modernă de a-și înfrânge sentimentul copleșitor al fricii. Agresat de lucruri, de întâmplări ce-i depășesc puterea de opțiune
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
considerându-se că dacă se întrerupe vasodilatația sistemică, se va ameliora vasoconstricția renală. Analogii de vasopresină prezintă un efect vasoconstrictor intens prin acțiune asupra receptorilor V1 din celulele musculare netede ale peretelui vascular. Ornipresina, deși eficientă în SHR, a fost abandonată datorită efectelor ischemice sistemice severe la 30 % dintre pacienți. Terlipresina, un analog de vasopresină modern, în combinație cu administrarea de albumină umană, crește TA și ameliorează funcția renală la 2/3 până la trei sferturi din cazurile atât de SHR tip
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
al literaturii contemporane s-a văzut constrâns să se dedice istoriei literare și folcloristicii. Dintre noile lucrări ale lui P., cea mai importantă este Anton Pann, „Cântecele de lume” și folclorul Bucureștilor (1963), studiu în care lărgește conceptul de folclor, abandonând ideea că țăranul este singurul creator și păstrător de folclor și extinzând investigația în lumea citadină. Cartea contribuie la cunoașterea cântecului de lume din secolul al XVIII-lea și mai ales de la începutul secolului al XIX-lea, „produs” citadin definit
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
plătirea curentului”, „la salariu”, „la scumpirea benzinei”, în timp ce descântecele pot fi „de conjunctură”, „de intrare în NATO” (acesta „să zâce la răsăritul soarelui în fața Bruxellesului”) ș.a.m.d. În volumul următor, Rondeluri implementate (1999), P. părăsește stilul folcloric, dar nu abandonează filonul satirei sociale, politice ori de moravuri. Histrionismul funciar al autorului (primul poem amenință că „L. Perța” se va „implementa” în întreaga țară) înscrie întotdeauna o notă de autoironie, de umor bonom, care camuflează fibra moralistă în ludicul până la urmă
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
din plante” (Tinerii). Sentimentului reîntoarcerii în părinți, prezent la Blaga, i se răspunde prin unul al „smulgerii din părinți”. „Mieii primi” descind cu evidență din cei cărora Pan „le mângâie cornițele sub năstureii moi de lână”, și divinitatea nu îi abandonează nici după ce cresc: „Iar Dumnezeu strălucește greoi în berbeci...”. Dintre celelalte ecouri de dincolo de anul 1948, an care, asemenea Styxului, separă poezia întâiului deceniu republican de cea anterioară, două sunt distincte: unul arghezian, din Seceta mare, perceptibil în Halucinație de
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
precum „măgarul naiv al lui Dumnezeu”, care, purtându-și stăpânul în spinare, „e-n călduri și-și caută spasmodic femela” (Aripă zburând pălmuită), poetul își povățuiește contemporanii, cu o ironie crudă, să evite măcar naufragiul moral definitiv, să nu se abandoneze blazării absolute. Stilistic, principalul caracter particularizant al structurărilor de tip modern rămâne violența. Știind să vehiculeze și suavități (câteva dintre sonetele de dragoste au o fluiditate aproape simbolistă), predicatorul „iubirii pe tunuri” preferă discursul impetuos, formularea brutală, caustică, cuvântul strident
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
celor patru” (1928), la care colaborează cu proză, dar conducerea școlii interzice apariția publicației. Debutul propriu-zis se produce în timpul studenției la Facultatea de Drept din Cernăuți, când publică versuri în gazeta locală „Tribuna”. Se înscrie, concomitent, la Facultatea de Teologie, abandonând-o după un an. Își trece licența în drept în 1933 și practică avocatura la Hotin. După 1944 și-a continuat activitatea în București, ca avocat al Academiei Române, apoi ca liber profesionist. În 1933 îi apare prima plachetă de versuri
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
moșieri, foștilor bancheri, foștilor mari comercianți și celorlalte elemente ale marei burghezii. 2. Imobilele clădite care sînt deținute de exploatatorii de locuințe. 3. Hotelurile cu întreg inventarul lor. 4. Imobilele în construcție, clădite în scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum și materialele de construcție aferente oriunde s-ar afla depozitate. 5. Imobilele avariate sau distruse de pe urma cutremurului sau a războiului, clădite în scop de exploatare și ai căror proprietari nu s-au îngrijit de repararea sau reconstrucția
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]