KorAP: Find »[drukola/base=absurd & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...189 190 191 ...253 >

6,323 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

în timp ce-și reașeza ochelarii pe șaua nasului, Andrei Vlădescu continuând: eu ce fac? și celălalt: îmi pare rău, nu știu, nu e treaba noastră, exact ce vi s-a spus mai înainte, și Andrei Vlădescu: dar asta e absurd și nedrept! Iar celălalt brusc îmbățoșat, învârtindu-și din nou ochelarii în mână, ridicând de câteva ori nervos din sprâncenele stufoase, umplându-și fruntea de șănțulețe ondulate și uitându-se drept la Andrei Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
zicea, dintr-odată incapabil să se mai așeze la masa de lucru, uitându-se cu mirare la teancul de cărți încă necitite, a căror stivuire acolo, alături de el, n-o mai înțelegea, i se părea străină. Dacă gândurile lui sunt absurde și nu de partea lui, ci de a ei se află adevărul? Și mai întâi ce e adevărul? Nu-i nici religie, nici Dumnezeu, nici lumină, oricât ai putea spune că are din toate, doar o înșiruire de întâmplări care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
n-am de ce să mă leg. Își alege vorbele și gesturile care îmi fac bine, dar nu e ce vreau eu. Nu vreau mult. Dar nu înțeleg dacă nu e în stare, dacă nu vrea sau dacă nu sunt eu absurdă. Și atunci simt cum colcăie reproșurile în mine. Abia îndrăznesc să-i mai spun «iubitul meuă, pentru că imediat ce deschid gura îmi zice «știu ce gândeștiă și îmi spune aproape exact totul, nu știu cum de află, din privirile mele sau din gesturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
sau vei înțelege că nu merită sau, și mai rău, o cauză obiectivă și exterioară va frâna, va altera sau va distruge sentimentul și relația și vina nu va fi a nici unuia din cei doi. Dar vorbele despre eternitate sunt absurde, o nevolnicie de-a dreptul; poți să tinzi către asta, să speri în sufletul tău, dar să nu închizi speranța în vorbe care numai printr-o minune, atât de rară încât e de necrezut, se va împlini. Însă acum i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
noaptea în coșmaruri.“ „Am și coșmaruri.“ „Poate, dar nu cum ai avea altminteri. Și apoi e al doilea lucru care nu mai ține de noi și nici de memorie. Sufletul. Ceva există, nu știu ce, n-o să mă lansez acum în teorii absurde, dar până și oamenii de știință încep să admită că există ceva ce le scapă. E toată povestea asta cu parapsihologia, care nu mai e luată în derâdere astăzi. Adică există niște forțe bioelectrice sau magnetice sau dracu știe cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

lui din Cheapside noaptea târziu, după ce angajații lui au plecat de mult acasă. E mult mai curat, mult mai intim și mult mai puțin riscant decât plictiseala de a invita actrițele acasă la el și de a le face promisiuni absurde. Ce rost are să se agite atât și să-și facă obligații? Thomas este deci supărat pe Henry nu atât pentru că l-a trădat față de mama lui, cât pentru că a putut sugera că motivația lui ar fi atât de banală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
de pagini când, la începutul serii, a apărut Fiona. Căra cu ea două pungi mari de hârtie și dintr-una din ele se revărsa pe deasupra ceva frunziș. — Ei să fie! spuse ea. Arăți altfel. (Îmi amintesc acum aceste exclamații cam absurde ale ei. Una era „Ei să fie!“, alta era „Ce chestie!“) — Adevărat? -Te-am prins într-o dispoziție proastă, nu-i așa? Mă refer la seara trecută. — Poate. Mă simt mai... prezent astă-seară. Puse pungile jos, pe pardoseală, spunând: — Ți le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
sau patru) când am fost personal la birou, am întrebat întotdeauna de ea. Soarta a vrut ca Alice să fie mereu plecată, ba la masă, ba în concediu, ba era ocupată cu alt autor. Și totuși și acum, în mod absurd, la opt ani după ce am văzut-o ultima oară, am simțit un dulce fior de nostalgie sexuală când am intrat în această clădire și gândul că aș putea s-o zăresc din nou sau chiar să schimb câteva cuvinte cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
vin niciodată aici, de teamă că vreun membru al personalului m-ar putea recunoaște și ar face vreo aluzie stânjenitoare - pentru că ne dădusem în spectacol atunci - dar acum, descoperind că eram calmat și înveselit de prezența Fionei, această îngrijorare părea absurdă. În fond, era unul dintre cele mai populare restaurante din zonă și când mă gândeam câte mii de clienți or fi venit și or fi plecat de aici în ultimii doi, trei ani... Nu zău, chiar îmi făceam iluzii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
nu supraviețuise după aflarea acestei vești. A murit la o săptămână după aflarea ei și tatăl lui s-a recăsătorit peste un an și ceva. Așa că n-a avut tăria s-o facă, pentru că toată suferința aceea ar fi... părut absurdă. A păstrat adevărul pentru sine, s-a mutat în alt oraș, și-a luat numele de Farringdon și a început o lungă și singuratică existență, încercând să-și înfiripe o nouă viață pe aceste temelii șubrede. Într-un moment când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
grotescă... El spuse: Nu... numai o clipă, domnișoară. Kenneth coborî repede oglinda, prinsă de o balama. Shirley se întoarse spre el și spuse: — Ești un scump. Își scosese deja furoul și începea să-și desfacă sutienul. ...Aveau oare acei oameni absurzi aceleași îngrijorări pe care le aveam eu? Aveau oare sentimente pe care le-aș putea înțelege? Nu era de-ajuns să spui că proveneau dintr-o altă categorie socială. Era ceva mai grav, mai radical: aparțineau unui gen de de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
în plus în casă, care trebuia strecurat în treacăt într-un program aglomerat - în timp ce pentru mine era un adevărat eveniment cu perspective uriașe; o șansă de a redescoperi sinele tineresc și optimist pe care îl rătăcisem cumva în timpul acelei căsnicii absurde, al cărei unic martor în viață rămăsese de fapt Joan. Acestea erau gândurile mele în timp ce călătoream spre King’s Cross; sau oricum, unele din ele. Ca să fiu sincer, am petrecut o mare parte a călătoriei uitându-mă la femeile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
un scaun aflat în fața scaunului ei pe interval, luându-mi și bagajele cu mine. Mișcarea a fost suficientă pentru a o face să ridice capul și să mă privească surprinsă; poate chiar enervată. Am spus: „Mă deranja soarele“ - o remarcă absurdă, având în vedere că soarele bătea și în noul loc. N-a spus nimic; a zâmbit doar, fără prea mult interes, și s-a întors la cartea ei. Am observat că ajunsese pe la pagina cincizeci, cam la un sfert din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
vorba, parcă îmi amintesc că s-a promis ceva... Thomas se foi incomod pe scaun. — N-am uitat, Thomas, zău că n-am uitat. Mă văd cu ea mâine. O să aduc subiectul în discuție din nou. — Oricum, are teoria asta absurdă că Sikorsky are o imensă comandă de arme de la saudiți și singurul motiv pentru care ne-am cățărat în pat la ei a fost să căpătăm o felie cât mai mare de tort. — Scandalos! — Cât se poate de scandalos! — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
rol esențial în ajutarea uneia dintre cele mai mari firme ale noastre de a furniza Irakului Zyklon B. Procesul de purificare de care vorbesc depinde de circulația liberă a unor asemenea mărfuri, dar legile noastre, plasate sub niște constrângeri internaționale absurde, ne interzic să le exportăm. Și culmea ironiei, rămâne pe seama unor oameni ca dumneavoastră - vânători de comori - să mențină vii idealurile noastre. Așteptă reacția lui Mark, dar nu văzu nici una. Știți unde se fabrică Zyklon B, nu-i așa? — Desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
revistă veche, fiecare ziar îngălbenit, fiecare bilețel de care nu mai aveam nevoie și fiecare bucățică de hârtie. Nu m-am oprit decât când am dat peste un pachet nedesfăcut cu cărți de la Peacock Press: apoi cuprins de o curiozitate absurdă, aproape isterică, am smuls ambalajul și m-am uitat la cele trei volume. Voiam să văd ceva care să mă facă să râd. Era o broșură subțire intitulată Splendorile arhitecturale de la Craydon, care se lăuda, conform fluturașului, „cu trei ilustrații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
părea că sticla ei se va crăpa. În timp ce Michael își despacheta valiza și își aranja pieptenele, aparatul de ras și punga de burete pe măsuța de toaletă, un sentiment tot mai acut de neliniște începea să-l învăluie. Oricât de absurde ar fi fost cuvintele majordomoului, ele sădiseră în el semințele unei spaime fără formă, irațională și începu să tânjească după camera de zi de la parter, cu căminul în care ardeau buștenii și cu promisiunea companiei umane (dacă se putea spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

o săptămână - și nici măcar În carne și oase, ci numai prin telefon - pentru că aveam impresia că m-am Îndrăgostit de ea. Era exact opusul lui Emily În toate privințele: calmă, echilibrată și total indiferentă față de modă. Recunoștea că Miranda e absurdă, dar nu i-o lua În nume de rău; poseda acea rară și Încântătoare calitate de a face haz de ea Însăși și de toți ceilalți. — Nu, n-a fost ea, am mințit eu oarecum, cu un zâmbet triumfător. Suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

și el trebuia să se grăbească pentru a ține pasul. Brusc simți că-l cuprinde un fel de nervozitate. Ce naiba caut eu pe-aici? se gîndi el. Se uită la Fraser și nu văzu decît un străin. Îi veni ideea absurdă că s-ar putea ca Fraser să fie nebun, că-l ademenea probabil pe Duncan aici cu scopul de a-l omorî. Nu-și explica de ce-ar face-o, dar mintea continuă să brodezee excesiv În jurul ideii. Își imagină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
am gîndit c-o să-ți placă. Berea nu-i rea. Hai. Îl conduse pe Duncan prin ușa Îngustă și Înghesuită. Înăuntru, cîrciuma nu era la fel de Încîntătoare cum promitea fațada; era amenajată ca un bar obișnuit, iar pe pereți erau chestii absurde, clopoței de cal, Încălzitoare cu cărbuni și foale. Pentru ora șase și jumătate era deja aglomerată. Fraser Își făcu loc pînă la bar și cumpără o cană de doi litri de bere. Făcu semn spre ușile din spate, care dădeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe podea, se gîndi ea, În timp ce stătea acolo; apoi Își zise că, dacă nu venea, cel puțin Își va da seama de natura extremă a stării În care se afla Helen. Apoi văzu că nu va face decît o figură absurdă. Se ridică. Îi era frig și se simțea Încordată. Se duse la oglindă. Era absolut descurajant să te uiți la tine Într-o oglindă dintr-o cameră Întunecată; totuși, venea puțină lumină de la felinarul din stradă și observă că obrazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un tip de treabă. E mai bun decît domnul Garnish și alții, oricine o să-ți spună asta. Dar Fraser Își țuguiase buzele. — Îl prefer pe Garnish În comparație cu Mundy, oricînd. Prefer un sadic onest unuia ipocrit. Toată chestia asta nenorocit de absurdă de a da mîna cu un condamnat. — Își face meseria ca oricine altcineva. — Ca toți mardeiașii și criminalii plătiți de stat oriunde În lume! — Domnul Mundy nu-i așa, continuă Duncan cu Încăpățînare. — Evident, zise Watling uitîndu-se la Duncan, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fii amețit de unul singur. Mai băură, apoi stătură așa, fără să vorbească. În cele din urmă, Helen Începu să cînte Încet. Clopotul de la SÎn Clement bate lămîi și portocale strident SÎn Petru-l Îngînă, pandișpan și smîntînă. — Ce cuvinte absurde, nu-i așa, zise ea oprindu-se. PÎnă acum, nici nu știam că mi le voi aminti. La SÎnta Margareta el bate cleștele și spineta. SÎn Ion Îl Îngînă cu ochi de bou și o mînă. — CÎnți frumos, zise Julia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
i-ar putea atinge vîrful ieșindu-i pe-acolo, pentru că o pătrunsese adînc. Apoi Își veni În fire și-l văzu pe domnul Imrie, dar Încă simțea cornul. Se gîndi că, probabil, o țintuise de canapea. Se auzi rostind lucruri absurde și pe domnul Imrie chicotind. — Tauri? O, nu. Nu În Cricklewood, draga mea. El Îi puse un bol În față și i se făcu rău. Îi dădu o batistă să-și șteargă buzele și o ajută să stea În capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
eu nu merit. — Toanto, spuse Julia rîzÎnd. După asta, Închiseră ochii, și, probabil că Helen ațipi. Își dădu vag seama că Julia se ridicase din nou, se Îmbrăcase În capot și coborîse la baie, dar era În miezul unui vis absurd și se trezi de-a binelea cînd Julia Închise ușa la Întoarcere. — CÎt e ceasul? Întrebă ea. Ridică repede ceasul deștepător al Juliei. Dumnezeule, e unu fără un sfert! Trebuie să plec. Își frecă fața, apoi se Întinse la loc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]