6,732 matches
-
frumos firesc; îndrăznesc să afirm că vei fi mai tragică"." Voltaire, pentru care ea a creat în Electra rolul-titlu, a fost uluit de îndrăzneala ei. El a exclamat, după cum povestește puțin mai încolo Marmontel, scăldat în lacrimi și plin de admirație: Acest lucru nu-i creat de mine, ci de ea; ea și-a creat rolul." Un nou tip de joc se năștea datorită ei pe scenele franceze 33. În afara faptului că drama burgheză nu se putea mulțumi cu un joc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
intrigi, construite făcând abstracție de reguli, sunt mult mai complicate decât cele ale lui Corneille. Conștient, fără a dori să o mărturisească explicit, de contradicția în care s-a închis, el îi sfătuiește pe germani în cele din urmă, în ciuda admirației sale vii recunoscute față de Shakespeare, să imite mai curând teatrul lui Diderot. El este convins că estetica lui scenică corespunde mai bine gusturilor și preocupărilor germanilor timpului său decât opera lui Shakespeare, încă foarte ancorată în universul feudal. 3.2
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
păcii, germanii se confruntă cu problema crucială a demobilizării. Printre acești militari aflați deodată fără ocupație există și firi violente, dar și ofițeri merituoși ruinați, precum Comandantul Tellheim. Goethe, care nu-și precupețește elogiile pentru această piesă, îi subliniază cu admirație noutatea. "Piesa aceasta, scrie el, este produsul cel mai adevărat al Războiului de Șapte ani, ea are un conținut național perfect reprezentativ pentru Germania de Nord, este prima operă teatrală scoasă din viață, dintr-un eveniment important, specific timpului nostru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce este stoic este antiteatral, și mila noastră este totdeauna direct proporțională cu suferința pe care o manifestă personajul care ne interesează. Este adevărat că, văzându-l cum își suportă nefericirea plin de măreție, îi vom admira nobelețea sufletească, însă admirația este un sentiment rece și uimirea pasivă exclude orice pasiune mai caldă, ca și orice imagine distinctă a obiectului ei." (Capitolul 1) În ciuda acestei poziții afișate fără ambiguitate, Lessing aduce și el pe scenă două personaje stoice. În Emilia Galotti
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
contrasens. Artaud descifra drept "semne cosmice" și "gesturi evocând puteri superioare" elemente dintr-un spectacol care erau expresii concrete, litere teatrale specifice dintr-un alfabet de semne înțeles în mod universal de balinezi." Această critică nu alterează cu nimic imensa admirație a lui Grotowski față de Artaud, cu care împărtășește aceeași concepție sacră despre artă și despre actor. "Dar în descrierea sa, scrie el, atinge ceva esențial, despre care nu este instruit în întregime. Este lecția adevărată despre teatrul sacru, fie că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se arată deosebit de sever față de naturalism, ale cărui excese le-a putut măsura lucrând la Teatrul de Artă din Moscova 39, în calitate de colaborator al lui Stanislavski, mai mare decât el cu unsprezece ani, pentru care, de altfel, are o mare admirație. Realismul decorurilor, costumelor și machiajului slăbește, după părerea lui, drama, a cărei forță poetică rezidă mai ales în compoziția ritmică. Reprezentația realistă, captând atenția spectatorului asupra unor detalii neînsemnate, îl face să piardă din vedere esențialul și lungește inutil durata
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
domină scena engleză începând din 1741. Actor, director de teatru și autor, el se distinge în marile roluri din Shakespeare, al cărui text original îl dezvăluie parțial, grație adaptărilor. Cu ocazia celor doi ani petrecuți în Franța, suscită o vie admirație, în special pe cea a lui Diderot, care îl citează în nenumărate rânduri. 35 Evariste Gherardi, Le Théâtre italien, Paris, Société des Textes Français modernes, 1994. Această culegere de cincizeci și cinci de comedii într-un act sau în trei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de familist" a jupânului Dumitrache, Nae Girimea, din D'ale carnavalului va continua să-și iubească și să își înșele simultan ambele amante care, la rândul lor vor fi la fel de ,,fidele" amanților ,,oficiali", iar Conu Leonida va fi întotdeauna obiectul admirației consoartei sale, căreia îi va servi mereu drept ,,translator" avizat al evenimentelor pe care le va înțelege la fel de ,,bine". Toate aceste exemple, selectate oarecum aleatoriu dintr-o multitudine de posibilități exploatate, de altfel, în zecile de studii de caragialeologie, demonstrează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau spiritual de tipul: "cultură înseamnă pentru noi: istoria literaturilor, filosofiilor, științelor, problemelor etc... france, germane, italiene șmd.[...] tot ce se face în cultura noastră e 99% rizibil și 1% lizibil"44 etc. Pe dimensiunea comicului satiric, Arghezi, a cărui admirație pentru satira caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase 45, amintește de Caragiale mai întâi prin virulența pamfletară din tablete sau "bilete de papagal". Pe linia inaugurată de "Moftul român" și uzând de aproximativ aceleași dimensiuni care subliniază
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între admirație și dispreț, primul termen fiind revelat prin antifrază, cel de-al doilea prin fraza care trebuie subînțeleasă: Este absolut indispensabil să întemeiem un institut pentru domesticirea, prăsirea și educarea licuricilor, lampyris resplendes având misiunea de a studia un nou sistem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a sexualității, a morții și a revoluției, a opțiunii existențiale, pendulând între viețuirea în concretul cotidian sau izolarea necesară desăvârșirii utopice a creației absolute. Privit din exterior, cu vădită superioritate și cu un dispreț abia perceptibil sub pojghița străvezie a admirației proprie veșnicului aspirant, grupul intelectualilor din celebra schiță caragialiană își păstrează peste decenii notele definitorii: desconsiderarea oricărei ocupații de utilitate imediată, încrederea nezdruncinată în prețiosul rol social, în slujba căruia își închină zestrea lor "divină: gândirea", existența mimetică, redusă la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poetul cu seninătate, voiam să zic Rabelais! Odată controversa pusă la punct, mi-am luat respectuos rămas bun de la maeștri, luând-o repejor spre Piața Teatrului, să iau un vermut cu ignoranții, la Dragomir.64 La Tudor Arghezi, a cărui admirație pentru satira caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase, putem vorbi de o predilecție pentru cazurile de strident decalaj între pretenție și realitate. Preferăm să începem exemplificarea printr-un text inedit care vădește tocmai această preocupare constantă pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
printr-o tratare inedită, rebelă, a tipurilor sau a temelor debitoare îndeobște celebrului înaintaș. Astfel de "insubordonări", cum sunt cele ale lui George Mihail Zamfirescu și parțial, Mihail Sebastian, servesc, în mod aparent paradoxal, mai bine chiar decât "exercițiile de admirație" glorificării "marelui clasic" I. L. Caragiale care, așa cum devine evident la finalul investigației noastre, nu are nevoie să fie zeificat sau păstrat ca vestigiu într-un "muzeu" imaginar al literaturii noastre, pentru că își face permanent vizibilă prezența și viabilitatea. Nu ne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al vitezei sau al sportului). În fine, mai există mitul ca "istorioară, poveste sentimentală, relatare neverosimilă sau mincinoasă" (cum ar fi "bârfa" conform căreia Verlaine scria la beție). Pe scurt, Moirier operează cu mitul ca "o concepție colectivă bazată pe admirațiile și repulsiile unei societăți date".250 Miticul nu este neapărat mitologicul. Această afirmație le aparține lui Philippe Lacoue-Labarthe și lui Jean-Luc Nancy, cei care o introduc în analiza lor asupra mitului nazist, cu referire la scrierile lui Hitler și mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
durată și a reintegra un timp calitativ diferit de ce cel care creează, consumându-se, propria lor istorie".448 Nevoia de a adora este o constantă umană, afirmă Lucian Boia, dar dincolo de liderul carismatic, întotdeauna prezent, se diversifică și zonele de admirație (sport, muzică, film), eroul acționând ca un condensator și un amplificator al mesajului: "el oferă o figură unei mari diversități de proiecte și așteptări. Chiar și un copil poate deveni erou dacă situația o cere. Cine ar putea să simbolizeze
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ambiguu, într-o tranziție pe scară largă de la masculin la feminin, care s-a derulat de-a lungul a jumătate de secol). Corpul masculin a devenit și el obiect pasiv, precum cel feminin în rolul său tradițional, validat doar prin admirație.751 Realitate și continuitate În banda desenată există multe ecrane interpuse între obiect și subiectul care îl receptează și îl interpretează, lumea fiind inițial percepută și interpretată de către adulți, care o traduc ulterior tinerilor.752 Prin urmare, la fel ca
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cât sfredeleau în noapte depărtările. Urlau... urlau, urletele lor păreau rugăciuni la luna care-i încălzea cu razele ei reci. Pădurarul îi privea cu bucurie în ochi... nici un mușchi nu i se clintea pe față. Și moșierul îi urmărea cu admirație dar și cu teamă, cunoscându-le tactica de pregătire a atacului în haită. Siluetele, înșirate sus pe creastă, ca dăltuite pe seninul cerului, erau ținte clare, dar distanța era la limita de bătaie a puștii. Moșierul trase cu coada ochiului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
greșește niciodată. I-a recunoscut până și pata gălbuie de pe gâtlej... și curbura zveltă a spatelui. „Ce animal frumos!“, se minună Anton, și-și puse arma pe umăr și porni spre casă. Resimțea un fel de invidie, dar și o admirație... o admirație care nu poate fi decât lucrul cel mai pur care îi stă omului în putință. Înainta greu, picioarele i se afundau în zăpadă peste genunchi ...Astfel că, plutirea jderului îi apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
I-a recunoscut până și pata gălbuie de pe gâtlej... și curbura zveltă a spatelui. „Ce animal frumos!“, se minună Anton, și-și puse arma pe umăr și porni spre casă. Resimțea un fel de invidie, dar și o admirație... o admirație care nu poate fi decât lucrul cel mai pur care îi stă omului în putință. Înainta greu, picioarele i se afundau în zăpadă peste genunchi ...Astfel că, plutirea jderului îi apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII Odihniți-vă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mișcările, le cântărea intențiile. Privirea și-o fixă în ochii fetei, fără să ia în seamă mârâielile câinelui, ori sforăitul lui Sultan. În ochii lui fosforescenți se vedea o liniște desăvârșită. „Ce mare și frumos e !“, gândi Anuca, copleșită de admirație pentru frumosul animal. „Cât de puternic îi este capul, pieptul îndesat, spinarea lungă, părul lung... Cât îi de frumos!“, se minuna fata, uitând primejdia care o pândea. Ochii verzui îi ardeau strălucitori, căutand-o pe ea și numai pe ea... și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pur și simplu emanai un fel de energie, vibrații pozitive. —A fost la fel și cu mine, recunoscu ea. Dar trebuie să-ți spun că n-avea nici o legătură cu nici o energie pozitivă sau cu personalitatea ta fermecătoare sau cu admirația pentru abilitățile tale tehnologice. Pe mine m-a atras faptul că erai cel mai sexy bărbat pe care-l văzusem vreodată. Aidan râse. —Vorbesc serios, zise ea. Și, crede-mă, am văzut o mulțime la viața mea. Când eram cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tatăl tău are și el o mașină nouă și vrea să se laude cu ea. Aidan și Nieve îi urmară pe Gail și pe Stephen în parcare. Bărbatul îi conduse la un BMW 7 maro. —Mișto mașină, zise Aidan cu admirație. — Fir-ar să fie, tată, îți cam ia ochii! remarcă Nieve. Cum naiba ai reușit să ți-o cumperi? — N-ai băgat de seamă schimbările de pe-aici, nu-i așa? întrebă Stephen încărcând bagajele în spate. Câștig bine, scumpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
apărut eu. Dar tu n-ai acceptat niciodată asta. Întotdeauna m-ai privit de sus. Chiar din prima zi, când mi-ai spus că n-aș fi în stare să-ți citesc afurisita aia de carte franțuzească. Eram în culmea admirației, un copil care citea într-o limbă străină! Am crezut că merita să mă împrietenesc cu tine. Însă nimeni nu era îndeajuns de bun sau de deștept pentru tine, și să nu crezi că nu vedeam cum mă lăsai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la dispoziție o rezervă nelimitată de bețe de chibrit. În același timp, Îmi aducea În minte imaginea clădirii cu nume asemănător de lângă aeroportul Tempelhof - Columbia Haus, Închisoarea din Berlin a Gestapoului. Țara asta Își arată În cele mai ciudate moduri admirația față de descoperitorul Americii. Etajul opt adăpostea un adevărat country-club alcătuit din doctori, avocați și editori, care se descurcau, săracii de ei, cu doar vreo 30 000 de mărci pe an. Ușile duble de la intrarea În biroul lui Jeschonnek erau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-mi mișc capul din nou... ... O sută de mii de bocanci mărșăluind În pas de defilare În drum spre Unter den Linden, cu un bărbat care Îndreaptă spre ei un microfon ca să prindă sunetul care inspiră o copleșitoare uimire și admirație, făcut de o armată tropotind ca un cal enorm. O alarmă aeriană. Un baraj care e așezat peste șanțurile inamice, pentru a masca Înaintarea. Exact când mergem pe deasupra lor, chiar peste capetele noastre se dezlănțuie o mare explozie și suflul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]