79,378 matches
-
ca un bănuț pe mahon. Ivan dormea. Ivan dormea adânc. ...da. Uite-i cum își împachetează, din nou, lucrurile. Ca în vre murile cu bilete de avion luate pe ultima sută de metri și țigări fumate la patru dimineața. Numai aerul dintre ei pare să se fi subțiat, buricele degetelor s-au înstrăinat unele de altele, buzele sunt uscate, ochii nu se ating, genele nu se împle tesc. Își fac însă bagajele împreună. Tăcut și conștiin cios. Nu ca doi amanți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se ating, genele nu se împle tesc. Își fac însă bagajele împreună. Tăcut și conștiin cios. Nu ca doi amanți, ci ca doi exploratori. Bilete luate pe Internet și plătite separat. Stai tu la geam? Da, stă ea. Motoarele uruie, aerul se subțiază și mai și. Al treilea își ia locul între ei, atinge buze și gene, cât să adie în urma lui o căldură stranie, cât să nu lase somnul să se lipească de nici unul, cât să-i țină la o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prin ele cu greutate, conștiincios, posomorât, fără să încerce să le umple. Nu aveau, ca în filme, parte de hohote involuntare de râs, de zâmbete de odată complice sau de accidente benigne care să detensio neze atmosfera și să limpezească aerul care-i despărțea ca un zid. Minutele se scurgeau tărăgănat; o caravană fără rost într-un deșert fără nume. Făceau schimburi rituale de informații utilitare: noile date IT, nu, nici acolo nu l-a recunoscut nimeni, a, ai fost și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îți aduci aminte? ce altceva îți mai aduci aminte?, nici mie nu mi-e foame. Asta a mai rămas, am să fac rezervare pentru mâine și iau și o noapte de cazare acolo și vocea Adei, mică, mică, dar tăind aerul ascuțit cu un sunet metalic, fără culoare. — Eu nu mă urc pe vasul ăla. 48. eu Vezi tu, așa se întâmplă în toate poveștile. La un moment dat, acțiunea trenează. Suspans. Moment binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul. Sau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ăla. 48. eu Vezi tu, așa se întâmplă în toate poveștile. La un moment dat, acțiunea trenează. Suspans. Moment binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul. Sau să caște. Autorul își adună gândurile și o ia, pieptiș, prin vidul narativ. Aerul se umple de cuvinte noi. Se face pâclos sau umed. Sau se curăță de griuri și se deschide, senin, până la linia orizontului. Vezi? Nu? Nu încă? Stai. Așteaptă puțin. Așteaptă-mă. Acum câțiva ani, treceam zilnic pe lângă un zid pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se dezghețau. Când stalactita de la intrarea în holul mare a prins a le răspunde. Pic Pic pic Pic pic pic pic Atunci nasul lui Ivan-cel-adormit a adulmecat de dincolo de draperiile grele ale somnului polar o boare de miros nou în aerul primelor ceasuri ale zilei. Sigur, se simțea, ca de obicei, aroma sărată a mării, am prentată olfactiv de toate neamurile de pește. Nasul le cu noștea pe fiecare. Așa, din tainițele somnului, știuse când încărcaseră morunul și când fuseseră pescuiți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de pereți, urlând, înecându-se în propria vomă, strigându-l Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib din nou și din nou, până rămânea fără aer, un bătrân ca și el, un tată nemiluit cu un sfârșit mai vre melnic, Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib TayyibTayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zdrobească de pereții palatului său din Damasc. I-a oprit respirația și l-a trecut în neființa fiului, într-un mod poetic și perfect plauzibil. ...și ăsta e, de fapt, sfârșitul. După tine. Nu. Ăsta e începutul. În noaptea aceea, aerul s-a încălzit brusc, ca și cum ar fi trecut prin el o vâlvătaie nevăzută. Efluviile au început să se facă simțite în tot orașul. S-au ridicat încet, ca din mor minte. Trupuri străvezii de parfum în întuneric. S-au stre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
schimbase direcția de mers de cîteva ori, deși mărise sau micșorase viteza de deplasare, "zgomotul" părea că-l urmărise la distanță egală. "Imaginația îmi joacă feste", concluzionă Lupino, după ce se opri totuși pentru cîteva momente, să asculte și să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu se putu bizui: vîntul bătea dintr-o direcție total nefolositoare lui. Încetul cu încetul, se lumina de ziuă. Pădurea prindea viață, aprinzînd scînteia încrederii în sufletul puiandrului. Va răscoli
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
adevărat, pregătit pentru ce urma să facă. Dar unul a fost Lupino între lupi. Nu degeaba îl invidiau unii și-l iubeau alții; nu degeaba îl încurajase Arus, pe deplin încrezător în forța și în șansa lui. Inspirînd cu nesaț aerul dimineții, Lupino alungă ezitarea pînză de păianjen agățată vremelnic peste inima lui de viteaz și se concentră cu totul asupra lui Dakota; situația acestuia trebuia, pe moment, rezolvată. Scutură-ți bine blana, Dakota. Ai intrat cu totul în apă, și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la drum, la ce avea de făcut. Și, cu toată strîngerea de inimă, trebuia să mai ia în calcul o variantă: aceea ca părinții să nu mai fie în viață. Nimic nu-l îndreptățea să elimine această amară posibilitate. Trase aer în piept și se strădui să-și golească mintea. Se scutură, ca și cum ar fi aruncat de pe spate o greutate, apoi reluă înaintarea. "Va fi bine!", gîndi, amintindu-și spusele lui Arus și încurajările Hanei. Dacă i-ar fi fost alături
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
conștiințe, puiandrul oftă dezamăgit. Un scîncet subțirel îl repuse în gardă. Venea de undeva, de-aproape, căci se auzea cu claritatea propriilor gînduri. Era un plînset fără lacrimi, un semnal, o chemare. Lupino se-nvîrti o dată împrejur, curios să-l localizeze. Aerul mirosea a mic și a fraged, sunetul tînguitor se repeta iar și iar, dar de văzut nu izbuti să vadă nimic. Hei, care ești? Și unde? întrebă nedumerit puiandrul. Chemarea încetă. O mișcare scurtă, ca o fluturare de aripi îi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să spere nimic. Se grăbeau: trebuia să ajungă din urmă grupul; se străduiau să se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă un sacrificiu. Și ascultau cu încordare vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva. Înălță botul în aer și-și încordă auzul. Dădu cu disperare la o parte cîntecul păsărilor și zumzetul albinelor, foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o întrebă nimic. Știa că poate avea încredere în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de cînd plecase. Pornise la primele semne ale primăverii, și plăcuta climă a anotimpului îi facilitase înaintarea. Dar în scurt timp lucrurile se schimbaseră. O căldură copleșitoare se pogorîse peste pămînt și în căldura aceasta înainta Lupino. Zi și noapte, aerul era uscat și de nerespirat. Nici măcar o dată n-a plouat în tot acest răstimp; nici o zi de pauză, să fi putut respira în voie. Nici un singur minut... La început, alimentate de apa zăpezilor topite, plantele țîșniseră din pămînt și acoperiseră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tot cerul. Dac-ar fi tras-o cineva cu putere, și tot n-ar fi înaintat atît de repede. Era mijlocul zilei, dar acoperise soarele în întregime, lăsînd în locul luminii obositoare o ceață plumburie. La început, fulgere adînci au despicat aerul fierbinte. Apoi tunete înspăimîntă-toare, alergînd în toate direcțiile, făcură spațiul de nesuportat. Un vînt sălbatic, răsărit din senin, culcă la pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Ar fi fost
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că-i tremurau picioarele. Nu știa cum să abordeze un lup în delir și nu putea decît să aștepte să vadă ce avea să se mai întîmple. Glasul lui ajunsese, se pare, la urechile nefericitului, care păru descumpănit. Acesta măsură aerul. Era, într-adevăr, confuz. Tu cine ești? De unde vine vocea asta?... Draga mea, te rog, apropie-te. Și spune-mi, pentru sufletul meu!, cine vorbește acolo, lîngă tine? Lupino simți cum i se ridică blana pe spate. Ce vroia să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
culori cît mai sugestive, minunăția care-l fermecase, și se bucurau amîndoi de cadoul pe care li-l făcea natura... Încetul cu încetul, reînvățau să fie o familie. Într-una din zile, lupul înțelept se opri, ridicînd brusc nările în aer. Se opri și Lupino, intuind motivul. Erau la o aruncătură de băț de hotar. Ajunseseră acasă. Lupino fu primul care se apropie. Pentru el nu însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar, aici se născuse? Aici trăise primele luni din
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Asta le dădu curaj să se apropie mai mult. Da! Își vor găsi complici în preajma Omului. Lupii captivi, cu siguranță, vor fi fericiți să-i vadă și să-i ajute. Erau atît de aproape! Dar, cînd se așteptau mai puțin, aerul se umplu de glasuri dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
felul în care lupii captivi nu pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un ordin scurt. Lupii lui înaintau în același ritm, fără zgomot, impasibili. Nu i-ar fi ajutat cu nimic să-și deconspire efectivul. Localizară ținta. Încă un ordin. Se împărțiră în două cete și o înconjurară. Se apropiau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și calmul. Privirile li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact în fața lui, frumoasă și blîndă, așa cum o văzuse de atîtea ori în vis
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupii captivi de-afară refuză să ni se alăture. Îmi va lua ceva timp să le pot înțelege opțiunea. Dar asta e voința lor, și eu mă-nclin. Vei rămîne și tu lîngă Oameni? Lupoaica avu nevoie să tragă zdravăn aer în piept înainte de-a răspunde. Îi făcu să creadă că ezită, dar răspunsul avea să nu lase loc de interpretări: Eu am încetat să exist în clipa în care am rămas fără tine, dragostea vieții mele, și fără tine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mm la Podu Iloaiei (perioada 1981-2000) și 529 mm la Pașcani. Media plurianuală de la Târgu Frumos (502,3 mm) este mai redusă decât media precipitațiilor înregistrate la stațiile învecinate ca urmare a efectului de foehnizare produs prin circulația descendentă a aerului ce coboară dinspre dealurile din nord-vestul și vestul teritoriului spre Câmpia Moldovei. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice este de tip continental, cu un singur maxim în luna iunie (88,7 litri / m 2) și un singur minim, în luna februarie
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
și iunie, provocând distrugerea culturilor, arborilor și acoperișurilor. Bruma se produce circa 40 de zile pe an, iar dacă se formează în septembrie sau mai, poate dăuna culturilor. Orientarea formelor de relief și culoarele de vale influențează canalizarea curenților de aer. Vânturile dominante bat din vest - nord-vest și au caracter neregulat. Iarna bate crivățul dinspre nord-est, un vânt geros și uscat. În arealele cu precipitații mai reduse deficitul anual de umiditate este de 150-180 mm și de aceea se impune compensarea
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
3. iulie 5p. 4. Crivăț 5p III. a. 502,3 6p. b. - iunie 4p. c. - februarie 4p. d. - iarna 4p. IV. a. - iarna își pierde frunza; 2p. b. - fag, stejar, carpen 6p. c. - mistreț, căprioară, vulpe 6p. d. - oferă un aer mai curat; 6poferă adăpost și hrană animalelor sălbaticeoferă omului materie lemnoasă V. a. 4p. b. 4p. c. - Marea Neagră 4p. 10 p. din oficiu Numele: Prenumele: Clasa a VIII-a Test 10 puncte din oficiu . I. Citiți afirmațiile de mai jos
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]