5,249 matches
-
prudență), iar alții, din epoca postconstantiniană, și-au perceput concepțiile ca o replică la cele ilustrate de autorii creștini; analiza detaliată a istoriografiei păgâne reprezentative despre creștinism contribuie la evaluarea pertinentă a problematicii. 4.1. Creștinii și evreii acuzați de «agitație» la Suetonius Este prima informație a unui istoric roman cu privire la răspândirea creștinismului și la tulburările iscate la Roma între creștinii iudaici și iudeii mozaici. Vorbind despre domnia împăratului Claudiu (41-45 p.Chr.) în Viețile celor doisprezece Cezari, Suetonius (69-130 p.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinismului și la tulburările iscate la Roma între creștinii iudaici și iudeii mozaici. Vorbind despre domnia împăratului Claudiu (41-45 p.Chr.) în Viețile celor doisprezece Cezari, Suetonius (69-130 p.Chr.) amintește grupul iudeilor care, instigați de Chrestus (n.n. Christus), cauzau agitații continue, determinând expulzarea lor din Roma. O dată presupusă identificarea dintre Chrestus și Cristos, înțelegem că acesta a fost și momentul controverselor din interiorul grupului etnic iudaic la Roma, numită de Suetonius agitație. Necunoscând și nedescriind profunzimea religioasă a iudeilor sau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iudeilor care, instigați de Chrestus (n.n. Christus), cauzau agitații continue, determinând expulzarea lor din Roma. O dată presupusă identificarea dintre Chrestus și Cristos, înțelegem că acesta a fost și momentul controverselor din interiorul grupului etnic iudaic la Roma, numită de Suetonius agitație. Necunoscând și nedescriind profunzimea religioasă a iudeilor sau a creștinilor, autorul constată pur și simplu tulburarea ivită între dânșii și provocarea unei reacției decisive a autorității imperiale. Expresia autorului despre evrei care se agitau, nu se referă la un mod
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sau a creștinilor, autorul constată pur și simplu tulburarea ivită între dânșii și provocarea unei reacției decisive a autorității imperiale. Expresia autorului despre evrei care se agitau, nu se referă la un mod generic de a vorbi. Conceptul de tumultus (agitație) - căruia îi corespunde cel de turba și seditio, posedă mai degrabă un cumul de semnificație juridico-penală care determină intervenția deținătorului puterii imperiale. Suetonius nu ne spune de ce natură ar fi fost acele agitații din sânul populației iudaice, însă din expulzarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
generic de a vorbi. Conceptul de tumultus (agitație) - căruia îi corespunde cel de turba și seditio, posedă mai degrabă un cumul de semnificație juridico-penală care determină intervenția deținătorului puterii imperiale. Suetonius nu ne spune de ce natură ar fi fost acele agitații din sânul populației iudaice, însă din expulzarea decisă de împărat se poate deduce că acestea au atins anumite dimensiuni, care îndreptățea luarea unor măsuri penale precise. Pentru legislația romană starea de agitație putea constitui un delict chiar și în mediul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ne spune de ce natură ar fi fost acele agitații din sânul populației iudaice, însă din expulzarea decisă de împărat se poate deduce că acestea au atins anumite dimensiuni, care îndreptățea luarea unor măsuri penale precise. Pentru legislația romană starea de agitație putea constitui un delict chiar și în mediul religios. Suetonius ne dă de înțeles că asupra creștinilor născuți din iudaism, plana acuzația răufăcători și înclinația spre rebeliuni; ideea este susținută și de Scrisoarea lui Clement, adresată comunității romane din Corint
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu care căutau să-și împlinească credința, pe care au îmbrățișat-o, distingându-se prin corectitudinea și ireproșabilitatea conduitei lor. Erau diferiți de cei din Corint și din Galatia care creau multe preocupări sfântului Paul cauzând-i multe neplăceri prin agitațiile și sciziunile lor. Erau înzestrați de o credință vie și operantă (Rom 1, 8); corespundeau integral harului divin (Rom 6, 17); erau supuși capilor Bisericii prin ascultare și disciplină edificatoare, fiind lăudați și în celelalte comunități (Rom 16, 19); aveau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legii ius gladii. Declarându-i dușmanii săi personali și ai guvernării sale, a trecut la aplicarea pedepselor care pentru dezertorii, răsculații și dușmanii statului erau asemănătoare celor pentru incendiatori: mutilarea corpului, răstignirea și expunerea ad bestias: Autorii revoltei și ai agitației sau incitatorii poporului, în numele demnității, sunt înălțați pe cruce, sunt aruncați la fiare ori sunt deportați pe o insulă. Primele manifestări ostile ale Imperiului roman față de creștinism au avut loc între anii 54-55, în Palestina, sub procuratura lui Felix, prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a incendiului, nu atât pentru că era preocupat să complacă mulțimea, cât pentru că descoperise ori a presupus că a identificat în comunitatea creștină din Roma centrul tulburării despre care vorbește Tacitus, în cartea sa. Dacă într-adevăr comunitățile creștine erau centrele agitațiilor antiguvernamentale, aceasta o putem deduce dintr-un fragment din Scrisoarea lui Iuda, în care unii creștini sunt numiți de către Apostol cârtitori, nemulțumiți de starea lor (Iuda 1, 16), lume care se jeluiește de toate, de Dumnezeu și de providența sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
număr dedicat "achiziționării de teren"43 în ce privește identitatea domeniului Științelor comunicării. Cele treizeci și cinci de articole dezbat "starea de sănătate" a domeniului, estimând-o din variatele perspective pe care le exprimă, a căror unitate, totuși, reflectă "amestecul de energie creativă și agitație obositoare"44 ce caracterizează momentul, prin intermediul termenului inedit, care țâșnește din toate părțile, în încercarea de a articula tensiunile pe care specialiștii în comunicare le trăiesc și le resimt fără deosebire: este vorba de termenul "ferment". Ce înseamnă, însă, acest
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
exordium: Jay Chapman pare să nu dea atenție acelei porțiuni "obligatorii" a oricărui discurs, cea care "face totul" pentru a capta bunăvoința publicului. Iată de ce. Scopul ceremoniei nu este acela de a "condamna"74 evenimentul, nici acela de a "stârni agitație în ce privește acea crimă particulară"75. Articulându-și crezul la persoana întâi plural, Chapman mărturisește că a organizat întrunirea comemorativă cu scopul unic de a crea o ocazie pentru cei de față de a se căi pentru propria contribuție la nefericitul eveniment
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
95), dacă "există dovada unui consens în societatea internațională ca întreg în favoarea unei schimbări considerate a fi corectă, în special dacă acest consens este împărtășit de toate marile puteri, [atunci] schimbarea poate avea loc fără a cauza altceva decât o agitație temporară și locală, după care ordinea internațională ca întreg va apărea nevătămată sau chiar va avea o poziție mai puternică decât înainte". Este neclar dacă Bull credea că un consens moral global poate apărea și în alte zone, cu toate că Watson
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fiecare an Școala de Vară și Ziua Porților Deschise, scrie, dar o bună parte din timp scrie mai ales scrisori, ținând de relațiile internaționale și de imaginea Memorialului în lume, scrie, dar, mai ales, visează ca, în locul tuturor acestor ocupații, agitații, obligații, să fie lăsată singură și să scrie... În tot acest timp, Doina mai face curățenie, face cumpărături, face mâncare, își ceartă soțul că este dezordonat, spală, coase, își face ordine în hârtii, visează să meargă mai des la concerte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cartea Românească, 1980. Negoițescu, Ion, Scriitori contemporani, Cluj, Editura Dacia, 1994. Negrici, Eugen, Introducere în poezia contemporană, București, Editura Cartea Românească, 1985. Negrici, Eugen, Sistematica poeziei, București, Editura Cartea Românească, 1988. Negrici, Eugen, Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă, o antologie a poeziei proletcultiste cu prefață de Eugen Negrici, București, Editura Pro, 1995. Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Proza, București, Editura Fundației PRO, 2002. Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Poezia, Editura Fundației PRO, 2003. Negrici
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și pe cititor deopotrivă) că lucrurile nu stau de fapt așa cum par. Cîte o încordare subită și fără justificare imediată, încruntările tot mai dese te pun pe gînduri. Dacă le treci cu vederea, nu ai decît să iei de bună agitația cu iz festiv. Nimeni, din cei ai casei, nu se îndoiește că profesorul va fi ales rector și asta, bineînțeles, se cere sărbătorit cum se cuvine. Dar, neplăcuta surpriză, socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele de la Universitate. Sărbătorirea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la masa din sufragerie, își toarnă din cînd în cînd în pahar și se pare că e amuzat; Maria, tot la masă, cu bărbia în palme și-atît; Mihai, înregistrează pe rînd fiecare din aceste puncte ale încăperii; ascunzîndu-și starea de agitație, se îndreaptă de cîteva ori spre ușa de la intrare, o dată vrînd chiar să pună mîna pe clanță; renunță și se întoarce cu un plus de nervozitate și neputință; spre sfîrșitul acestui moment, vine bunica și udă florile) Bunica: (vorbindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se reaprinde și prin draperia transparentă se văd siluetele celor patru vecini așezați în jurul mesei rotunde; în sufragerie, Mihai află așezat pe un scaun situat undeva pe lîngă ușa principală; Alex exersează acorduri rusești(!); Maria și Irina se mișcă, între agitație, oboseală și îngrijorare, prin fața unei ferestre prin care ar putea să vadă cînd se întoarce Val) Maria: (lui Mihai) Sper că nu dormi? Mihai: (cu gîndurile lui) Nu, nu dorm. Maria: Nu m-ar mira. Trebuia să te duci tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ovidiu, așa-i că mă înclin? Așa-i că mă clatin? Crezi că n-o să cad... că o să mă împotrivesc? Oh, Ovidiu..., îți spun numai ție... Mi-e teamă că toată zbaterea asta a mea e doar un soi de agitație..., să nu bag de seamă că, de fapt, nu lupt... Mă tem că fac numai puțină gălăgie... Lasă, nu mă încuraja... Hm! Noapte bună..." PARTEA A DOUA (Pe banca din preajma cortului, stau Costache și Marieta; vorbesc cu grijă..., pentru nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu introduceți file în dosar; 5. Întrebați Supraveghetorul în legătură cu orice nelămurire (dă fiecăruia cîte un exemplar din regulament și se retrage la postul lui de observație; imediat se aude pe bandă regulamentul; personajele reacționează la presiunea benzii sonore fie prin agitație pe scaune, fie trîntind dosarele pe masă, fie schimbînd în tăcere priviri între ele) Obiectiv nr.: (după ce se oprește banda) Dom'le, țiuie ceva..., parcă țiuie ceva pe aici... pe undeva... Dosar nr.: (după o pauză) Îți țiuie ție în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
crăpăturile, fără să se dărâme totuși. Din recunoașterea acestei situații se hrănesc, de pe poziții opuse, drama - care pune în lumină zbuciumul și frământările unui cuplu conflictual - și comedia - care, deși ajunge la aceleași concluzii, dă la iveală mai ales încurcăturile, agitația, aranjamentele partenerilor. În dramă, totul se prăbușește sub greutatea unor mărturisiri eliberate, în sfârșit, de minciuna de până atunci și a unor acte ce trădează refuzul soților de a se mai iluziona, în vreme ce în comedie este vorba, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lor entuziaste, comportamentele atipice... Așa cum o arată Visconti în Senso, sala poate deveni uneori un spațiu social al răzvrătirii. De ce să uităm că procesul prin care s-a ajuns la constituirea unei țări independente, Belgia, a fost declanșat tocmai de agitația produsă de spectacolul cu Femeia mută de Portici? Sau că, un secol mai târziu, interzicerea spectacolului Străbunii de Adam Mickiewicz, în regia lui Kazimir Dejmek, s-a aflat la originea revoltei poloneze din 1968? O dată sau de două ori, Puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
trup să se răsucească. Totuși, figura în ansamblu este bine ancorată în centrul tabloului. Acest fapt ridică evenimentul deasupra nivelului unui episod trecător. Deși amestecat cu mulțimea din templu, Hristos este axa stabilă în jurul căreia se petrece acțiunea plină de agitație zgomotoasă. Un efect similar este obținut de Giotto în tabloul său Așezarea în mormânt (figura 64). Aici din nou agitația bocitorilor trebuia contracarată de factorii de echilibru pentru a face larg cunoscute demnitatea și semnificația copleșitoare a scenei. Gestul amplu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unui episod trecător. Deși amestecat cu mulțimea din templu, Hristos este axa stabilă în jurul căreia se petrece acțiunea plină de agitație zgomotoasă. Un efect similar este obținut de Giotto în tabloul său Așezarea în mormânt (figura 64). Aici din nou agitația bocitorilor trebuia contracarată de factorii de echilibru pentru a face larg cunoscute demnitatea și semnificația copleșitoare a scenei. Gestul amplu al discipolului ce se apleacă este închis de poziția capului său față de centrul de echilibru al compoziției. Stabilitatea compensează caracterul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
marile evenimente sociale, afirmă idealuri general omenești, definește sensul actului poetic și condiția poetului și a poeziei, realizează dialogul cu absolutul în sensul căutării perfecțiunii în artă și încearcă o vastă mitologie a cotidianului. O neliniște creatoare străbate poezia, o agitație a spiritului bântuit de dorința de a transforma în act poetic totul: lumea fenomenală, sensul material al lumii, triumful umanității, sentimentul timpului, sufletul veacului și transformările lui produse în conștiința oamenilor. Intuim în lirica unor poeți o problematică gravă, legată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
între viață și moarte. Nașterea semnifică permanența vieții, aceasta este minunea: "Nașterea a putut avea loc, minunea putea să se înfăptuiască/ În afară de dobitoace erau ochii cunoașterii" ("Mărturie"). Se invocă zonele aflate în stare de proliferare, în stare de neliniște, de agitație, în care sângeră sămânța în asfalt zădărnicită de forțele obscure: În pași se adună fuiaguri sure împleticindu-mă/ ugere virile în căutarea cuplului femel/ deschis interior, dar cine știe unde!/ Inflație de forță bărbătească, de mii de ori mai multă/ clocind de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]