10,371 matches
-
a altarului cu patru coarne (Gitin, 2002; cf. Fig. 7), adică având patru ridicături concave spre centrul celor patru unghiuri ale altarului, a căror funcțiune, deși nu este foarte clară, pare să fi fost aceea de a simboliza puterea divină. Altare de acest fel, foarte cunoscute și din datele biblice (1Rg 1,50 ș.u.; Am 3,14), au fost găsite în cetatea israelită, Dan, și în cea iudaică, Beerșeba. În alte situri israelite s-au descoperit altare având coarnele abia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
simboliza puterea divină. Altare de acest fel, foarte cunoscute și din datele biblice (1Rg 1,50 ș.u.; Am 3,14), au fost găsite în cetatea israelită, Dan, și în cea iudaică, Beerșeba. În alte situri israelite s-au descoperit altare având coarnele abia conturate (Dan, Ghezer, Sichem) sau fără coarne. Unele altare, precum cele de la Tel Arad și Beerșeba, au foarte mari dimensiuni și cu siguranță erau fixe, în timp ce alte altare sunt de mici dimensiuni (Meghido) și, probabil, erau folosite
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
biblice (1Rg 1,50 ș.u.; Am 3,14), au fost găsite în cetatea israelită, Dan, și în cea iudaică, Beerșeba. În alte situri israelite s-au descoperit altare având coarnele abia conturate (Dan, Ghezer, Sichem) sau fără coarne. Unele altare, precum cele de la Tel Arad și Beerșeba, au foarte mari dimensiuni și cu siguranță erau fixe, în timp ce alte altare sunt de mici dimensiuni (Meghido) și, probabil, erau folosite în cultul local sau familial și, la nevoie, puteau fi duse în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
iudaică, Beerșeba. În alte situri israelite s-au descoperit altare având coarnele abia conturate (Dan, Ghezer, Sichem) sau fără coarne. Unele altare, precum cele de la Tel Arad și Beerșeba, au foarte mari dimensiuni și cu siguranță erau fixe, în timp ce alte altare sunt de mici dimensiuni (Meghido) și, probabil, erau folosite în cultul local sau familial și, la nevoie, puteau fi duse în locuri mai adecvate pentru a oferi jertfe zeilor, ca de exemplu, pe acoperișul locuințelor (Sof 1,5; Ier 19
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
folosite în cultul local sau familial și, la nevoie, puteau fi duse în locuri mai adecvate pentru a oferi jertfe zeilor, ca de exemplu, pe acoperișul locuințelor (Sof 1,5; Ier 19,13). E bine să subliniem că, în general, altarele nu serveau doar pentru a oferi sacrificii animale, ci mai degrabă ca loc pe care se ardea ofranda adusă divinității, care putea consta și în daruri vegetale, precum o demonstrează denumirea de „altar pentru arderea incensului” (Ex 30,1). În
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
E bine să subliniem că, în general, altarele nu serveau doar pentru a oferi sacrificii animale, ci mai degrabă ca loc pe care se ardea ofranda adusă divinității, care putea consta și în daruri vegetale, precum o demonstrează denumirea de „altar pentru arderea incensului” (Ex 30,1). În discuția despre religia Regatului de Nord un loc deosebit îl ocupă așa-numitele „figurine în pilastru” (Kletter, 1996). Sute de figurine de lut, uneori doar fragmente, au fost descoperite în spații private, domestice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Pentru a avea mai mult succes în această încercare, voi căuta să contextualizez informațiile textului biblic în cadrul arheologic al locurilor de cult conturat în paragraful precedent. În primul rând putem considera o certitudine faptul că preotul oficia cultul sacrificial pe altarul templelor și înainte de exil (2Rg 16,15; Lev 9), perioadă în care, probabil, oficierea sacrificiului de către preot a fost o sarcină vicarială regelui, fie pentru că multe texte extrabiblice îl confirmă pe rege ca oficiant al cultului prin excelență (cf. KAI
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ne informează despre responsabilitatea suveranului cu privire la chestiunile de cult, fie, în sfârșit, deoarece conform 1Rg 4,1-4 preoții erau incluși între funcționarii regești. În 1Rg 12,30 ș.u., de exemplu, se povestește că regele Ieroboam I a ridicat un altar, a rânduit preoți, a instituit o sărbătoare religioasă și a oferit sacrificii pe altar. Probabil, regele oficia acțiuni sacrificiale doar în circumstanțe speciale (1Rg 9,25: „De trei ori pe an Solomon aducea arderi de tot și jertfe de împăcare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
1Rg 4,1-4 preoții erau incluși între funcționarii regești. În 1Rg 12,30 ș.u., de exemplu, se povestește că regele Ieroboam I a ridicat un altar, a rânduit preoți, a instituit o sărbătoare religioasă și a oferit sacrificii pe altar. Probabil, regele oficia acțiuni sacrificiale doar în circumstanțe speciale (1Rg 9,25: „De trei ori pe an Solomon aducea arderi de tot și jertfe de împăcare pe altarul pe care îl zidise lui Yhwh și ardea tămâie pe cel care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
rânduit preoți, a instituit o sărbătoare religioasă și a oferit sacrificii pe altar. Probabil, regele oficia acțiuni sacrificiale doar în circumstanțe speciale (1Rg 9,25: „De trei ori pe an Solomon aducea arderi de tot și jertfe de împăcare pe altarul pe care îl zidise lui Yhwh și ardea tămâie pe cel care era înaintea lui Yhwh”), în timp ce preoții erau responsabili în restul anului (cf. și 2Rg 16,15). Printre celelalte acțiuni de cult care fac parte din atribuțiile cultuale obișnuite
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
holocaustul (‘ōlâ) care indică, și etimologic, a face „să ridice” spre cer oferta sacrificială prin ardere completă. Ca ardere de tot erau jertfiți, în special, vițelul, berbecul sau mielul, iar locul în care se desfășura ritul holocaustului era, mai ales, altarul, dar uneori sunt indicate și alte locuri (cf. 2Rg 3,27). Chiar dacă textele care descriu practica arderii de tot sunt atribuite tradiției sacerdotale, datând, așadar, din epoca postexilică (Lev 1; 4; 9), practica și numele acestui tip de sacrificiu pot
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
probe arheologice care dovedesc practica ofrandelor de tip minḥâ și în perioada preexilică, precum deja menționatul „unghi de cult”, locus 2081, de la Meghido (cf. Cap. 4, p. 54) unde a fost găsită o cantitate mică de grâu ars în fața unui altar. Uzanța de a arde tămâie în onoarea divinității are, de asemenea, o relevanță deosebită. În câteva situri israelite și iudaice din epoca monarhică s-au descoperit casolete de ars mirodenii de diferite tipuri (Zwickel, 1990; Nielsen, 1986) precum suporturi pentru
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
16,15 (cf. și Ps 27,4). Dacă, într-adevăr, acest verb, în conformitate cu Lev 13,36, ar trebui tradus cu „a inspecta”, versetul biblic citat ar trebui înțeles astfel: „Regele Ahaz i-a zis lui Uria, preotul: «Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineață și ofranda de seară, arderea de tot a regelui și ofranda lui [...]. Dar altarul de bronz să fie pentru mine pentru inspecție»”, adică pentru a împlini extispicii. Situațiile în care regele putea recurge
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
inspecta”, versetul biblic citat ar trebui înțeles astfel: „Regele Ahaz i-a zis lui Uria, preotul: «Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineață și ofranda de seară, arderea de tot a regelui și ofranda lui [...]. Dar altarul de bronz să fie pentru mine pentru inspecție»”, adică pentru a împlini extispicii. Situațiile în care regele putea recurge la divinație erau multe și adesea identice cu cele pentru care se adresa unui profet. Înainte de a da curs unei bătălii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vom consacra, un vot, o, Baal, noi vom împlini»”), fie într-un mediu privat, înainte de a începe o călătorie primejdioasă, în cazul imposibilității de a avea copii și în caz de boală. Prin vot se promiteau divinității sacrificii, ridicarea unor altare sau sanctuare, oferirea unor obiecte prețioase spre a fi depozitate „în fața” divinității sau schimbarea temporară a propriului comportament, dedicând lui Dumnezeu o perioadă de abstinență de la plăceri sau un timp de laudă publică. Toate aceste promisiuni puteau fi însoțite de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
asiriană, s-au răspândit destul de mult pe tot teritoriul palestinian (de exemplu, în Samaria, în câmpia Șaron, în Filisteea și Fenicia), dar mai ales în Iuda și în Idumeea (Stern, 2001, p. 513). Uzanța de a arde tămâie pe aceste altare este confirmată, fie de urmele de combustie relevate pe unele dintre ele, fie de o inscripție aramaică trasată pe una din laturile unuia dintre aceste altărașe provenite din Lachiș în care se vorbește de „tămâie” (lbnt; cf. Degen, 1972). Vasta
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
iar ulterior intră și în liturghiile in die natali a martirilor și apoi în liturghiile solemne ale anului liturgic (secolul al VI-lea). La început, imnul Gloria era intonat numai de papa și era continuat de grupul clericilor care înconjurau altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII, va fi executat de schola cantorum, în alternanță cu adunarea de credincioși
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
comunitatea participând în mod activ la celebrare cu refrene și aclamații responsoriale simple. În mod progresiv însă, rolul muzical al adunării de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile au fost primele cărora le-a fost interzis accesul în jurul altarului, acestea neputând să aibă nicio funcție directivă în muzică. „Corurilor formate din laici și din fete nu le este
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile au fost primele cărora le-a fost interzis accesul în jurul altarului, acestea neputând să aibă nicio funcție directivă în muzică. „Corurilor formate din laici și din fete nu le este permis să cânte în biserică” afirmă canonul 9 al Sinodului din Auxerre. Cântăreții încep să se diferențieze profesional deja din secolul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
este atestată prezența a două coruri, unul format din adulți și unul din copii, cu partiturile existente. Cantorii, al căror număr era variabil în funcție de disponibilitatea financiară a comitenților, se dispuneau în cerc înaintea unui enorm pupitru de lemn așezat între altar și nava centrală; în jurul lor, se aflau eventualele instrumente de suflat. Existau și elemente laice, dar cu obligația de a îmbrăca haina corală, astfel încât să rezulte, evident, natura clericală a serviciului muzical. Se consolidează și se definește tot mai mult
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
bazilicile cele mai semnificative, în bisericile-catedrale, în seminarii și celelalte institute ecleziastice, unde mijloacele necesare, de obicei, nu lipsesc”. Documentul ia în considerație orice moment al celebrării: „Nu este permis, din cauza cântecului sau a sunetului, ca preotul să aștepte la altar mai mult decât necesită ceremonia liturgică (...). În general, este de condamnat, ca un abuz grav, dacă în funcțiunile religioase liturgia apare ca secundară și în serviciul muzicii; muzica este doar o parte din liturgie, în serviciul căreia ea se află
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Neptun. În limba lor ei dau Vestei numele de Tabiti și lui Jupiter, poate cu drept după părerea mea, acel de Papaeus; Pământul se cheamă Apia; Apollon Eutosirus; Afrodita Artimpasa; Poseidon Thamimasadas. Ei nu sfințesc zeilor lor nici temple, nici altare, afară decât lui Mars» (IV,59). Asupra jertfelor ne spune Herodot că «victima este înfățișată în picioare cu membrele dinainte lățuite într-o frânghie; că nu este nici foc aprins, nici auspicii, nici libațiuni. Animalul gâtuit este jupuit si apoi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
în ele, se poate înțelege din natura cultului acestui zeu. Analogia religiunei lor cu acea a Perșilor și înrudirea lor apropiată cu popoarele eranice ne îndreptățesc a admite că, nici la ei nu era permis de a ridica temple sau altare nici statui ale zeilor, ceea ce Herodot se încearcă să explice că ar fi, «pentru a nu se atribui zeilor o formă omenească ca la Greci». Ca toate religiunile ce pun centrul greutății lor în viața viitoare și impun condițiuni de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
litere mari de piatră: PREFECTURA POLIȚIEI CAPITALEI. 5 Femeia era către sfârșitul rugăciunii de vineri, cea mai lungă din toate rugăciunile zilelor săptămânii. Epiharia era o enoriașă model, deși n-avea decât 25 de ani, venea în toate zilele în fața altarului, părintele o lăuda și o dădea pildă celor leneși sau delăsători. În taină, voia să devină călugăriță. Rugăciunea o știa aproape pe de rost, o murmura cu glas încet și se mai uita în cărticică numai așa, ca să se verifice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu mă vei întări; fricos, de nu mă vei face îndrăzneț; orb, adică oarbă, de nu ... Iată că-l vedea și, în loc să se roage, ea se lăsa atrasă de vicleniile lumii și se uita la el, cum a ajuns în fața altarului. Fără să-și facă cruce! Rău, de nu mă vei schimba în bun, adică de nu mă vei schimba în bună, pierdut, adică pierdută, de nu mă vei căuta. Pierdut arăta și omul ăsta, frumos la chip ca un înger
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]