7,971 matches
-
abisală. Un alt fior îi trecu pe spate și o amorți, nesimțind decât frigul din suflet. Apoi corpul ei se prăbuși brutal pe podeaua plina cu cioburi. Niciun cuvânt nu mai putea scoate... doar o lacrimă neagră ca tăciunea îi aluneca din nou pe chip lăsând în urma ei o dâră neagră. Pe computer ultimele cuvinte pe care le-a scris erau: "te iubesc și te voi iubi mereu, adio acum din mine doar trupul va rămâne...". Și așa s-a stins
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
care își asumă o chemare luminată ce irumpe trezitor din adâncuri depărtate. Asumarea acestei chemări îl oprește în perplexitatea unei străfulgerări înnoitoare, a unei redescoperiri ce relevă sinele și amplele sale deschideri abisale. Privind spre profunzimea din propria interioritate, conștiința alunecă în verticalitatea deșteptărilor primordiale. Un somn ancestral se risipește iar negura bahică a eșecurilor și împlinirilor sociale este destrămată de suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
privirea ateului o întoarcere la animalitatea devorării spectrului celuilalt transfigurată metafizic în dorința arzătoare a distrugerii semenului. Un astfel de chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o planetă deșertică ce alunecă într-un spațiu mort. Încrisparea sa sunt dunele unui fond sterp, unui sol arid ce și-a uitat de ancestrala vegetație a pasiunii. Iar surâsul său cadaveric este doar semnul prădării ce-și urmează planul. Pentru ateu, ne-omenescul de pe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tentat trebuie să sfideze și apoi să ignore Divinitatea. Odată alegerea negativă împlinită, eul se demonizează în sensul unei intrări în deplin acord cu rezonanțele ce au escaladat infernul spre a se picura în rosturile omului. Voluptatea veninoasă a tentației alunecă cuceritor în pulsiunea conștiinței corupte care își disipează urmele cometice ale binelui deja abandonat. Acest eu întunecat este ecou al sunetului de triumf demonic peste câmpiile sumbre ale unui spirit înfrânt și adoptat întru negativitate. Farmecul porții care își așteaptă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
potențialități copleșitoare corupe și atrage magnetic mai intens decât secretul însuși. Important nu este aici ce se descoperă ci descoperirea în sine, actul săvârșit în opoziție cu axiomele Divinului. Curajul rătăcitor al respingerii acestora reprezintă narcoticul spiritual prin care eul alunecă în demonizare. A nu accepta un astfel de curaj echivalează, aici, cu lașitatea unei resemnări ascetice, cu lansarea propriei firi în fluxul deciziilor primordiale impuse de Creatorul ancestral. Pentru conștiința demonizată, cel care nu se opune Divinității și nu își
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deja evocat, demersul unei introspecții autentice. Mai mult, el pierde în tulburarea crescândă a răutății și evidențele dobândite prin începutul unei analize asupra interiorității, început survenit din tensiunea suferințelor impusă de asaltul negativității celuilalt. Temelia introductivă a unei lucidități ce alunecă iscoditor în adâncurile eului se sparge de întunericul și duritatea maleficului expansiv. Nu rămâne aici decât templul sumbru al părerii eronate de sine, turnul babilonian al orgoliului orbit de propria-i beznă, matca-adăpost a răutății individuale ce-și înalță veninul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
constant îndurerați efervescența prefacerilor interioare este și ea neîntrerupt activă. Aici profunzimea, deschiderea spre transcendența întemeietoare nu este doar o calitate interioară cumulată ci una ce se dobândește perpetuu asemeni fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în propria concentrație incandescentă a celui îndurerat. Valența revelatorie, profetică a suferinței ca oracol ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în eflorescența acesteia, în erupția resurecționară a energiilor apollonice și dionysiace deopotrivă. Către acest vulcan ce-și oferă incandescent lava energiilor înalte se îndreaptă spre a zăbovi, spre a întârzia afectiv și contemplativ iubitorul operei de artă, admiratorul ce-și alunecă ființa indusă în extazul izbăvitor al frumuseții care-i surâde precum o taină înălțătoare. Reculegerea în fața operei de artă presupune, așadar, o astfel de pauză, de sincopă existențială în care pulsația conștiinței este răpită spre și întru sublimările unui absolut
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rost, și-acum, într-o oră cel mult, colegul care-i lăsase camera putea să se întoarcă. Ceva, poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc și încercă să-și amâne febrilitatea, lăsându-și mâna să-i alunece de-a lungul creștetului lucios, cu părul strâns la ceafă cu un șiret negru. Dar ea se smuci și-l privi pe furiș, bănuitor și rău, nu, n-avea rost să încerce s-o mai și ducă. Pe furiș, așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
smuci și-l privi pe furiș, bănuitor și rău, nu, n-avea rost să încerce s-o mai și ducă. Pe furiș, așa îl privise tot drumul până aici, în timp ce-și lăsa degetele umede și moi să-i alunece în trecere printre stinghiile prăfuite ale gardurilor, de-a lungul zidului gălbui și în timp ce urcaseră scările până în fața ușii scorojite, unde el bâjbâise îndelung, învârtind, din ce în ce mai neliniștit, cheia în broasca înnegrită. Studioul scârțâia necontenit și el își ferise fruntea de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vezi să ai grijă de voi... îi strigă de jos. Și pune mâna și mănâncă, nu mai sta așa, că d aia ești nervos și fără putere... Cartierul Domeniilor Regale Merge încet, cu ochii-n jos, cu grijă să n alunece sau să se împiedice în vreuna dintre sârmele pe care afurisiții le-au lăsat vraiște din toamnă. Merge gheboșată, cu țoașca de piele într-o mână, n-avea la ce să mai stea, gogoșarii i-a lăsat, nițică țuică a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care stă la bloc și strânge bani de mașină, ca nespălata de Oița, vară de-al doilea cu Delcă ; așa-i acu, așa a ajuns vremurile. Merge printre scaune, clătinându-se, greoaie. E plin de noroi cauciucu ăsta, să nu alunece, Doamne ferește, să nu-și rupă ceva, uite-un scaun gol lângă fereastră ! Se duce repede-repede și se așază. A pornit-o cu stângu azi, măcar de-ar fi Ivona acasă... La ora asta n-ar prea avea un’ să fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de piele și se uită pe geam. Și deodată recunoaște casele pe lângă care trece tramvaiul. Sare iute de pe scaun, bâjbâie cu mâna împrejur, înșfacă țoașca de piele și-o ia repejor spre ușă. Merge repede, dar cu grijă, să nu alunece, să nu-și rupă, Doamne ferește, vreun picior ; pe podeaua asta de cauciuc mergi printr-un noroi subțire. S-a stricat și vremile, s-a stricat și oamenii, s-a stricat toate și nici măcar iarna nu mai e iarnă. — Mai stai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doar că acu e boierii noi, că boierii vechi, care-a murit, care s-a scăpătat, care-a fugit în străinătate, care mai fuge și-acuma... Boieri vechi, boieri noi - ce are ea grija lor ! Ea are grijă să nu alunece, să nu-și rupă vreun picior, Doamne ferește. Uite, tot a mai rămas lângă trotuar niște gheață spartă și mormane de zăpadă, neagră de funingine. A ajuns în stație, tramvaiul nu se vede, mai bine să-și potrivească ea dinainte banii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se poată așeza în dreptul grilajului, să vadă cum se joacă toți copiii de pe maidan, care au voie să își pună la urechi cercei de cireșe și să bată țurca. — Mais, voyons, spune mademoiselle Lisette. Soyez attentive... Cauciucurile roților de la trăsură alunecă mai departe de poarta casei. Aceeași, lumea - Muti în chioșcul acoperit de iederă amestecată cu caprifoi, o floare cu degete albe, cuminți, lipite rușinos unul de altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mișcarea bruscă, tinerească o mulțumește. Penumbra dulce și mirosul vechi, răcoros de levănțică, de mult intrat în lemnul de trandafir al șifonierului. O rază venită de-afară scânteiază dintr-odată orbitor pe sideful prins în rama neagră a oglinzii ; raza alunecă și se stinge. Pe Ivona un singur gând o mai neliniștește. Iese din dormitor și caută în hall, din ochi, pendula. Cam acum spunea Niki că are să se întoarcă, cam pe la ora aceasta. Plus încă o jumătate de oră, întârzierea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dau vieții necesara stabilitate, care eliberează spiritul, lăsându-l să se dedice lucrurilor mai înalte ! Apărându-l... Păstrându-și ochelarii pe nas și șnurul lor tras după ureche, Profesorul își destinde în scaun trupul uscățiv, lăsând privirea îmblânzită să îi alunece prin ferestrele limpezi și mari ce dau spre terasa cu clematite. Un cer prea curat, prea intens albastru ca să fie al toamnei, o lumină mierie și moale în care, din când în când, scânteiază metalic coroanele aurii ale pomilor din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
regele la Sinaia și cum guvernul a început și el să facă preparativele pentru vacanță... Doar ne aflam cu toții aici, chiar în salonul acesta. Atunci când a telefonat unchiul și ați vorbit... Vă reamintiți, nu ? se adresează Sophiei. Privirea lui albastră alunecă temătoare spre colțul salonului, acolo unde, mai absentă, mai disprețuitoare ca de obicei, Sophie își înfășoară șalul în jurul trupului plin. O maliție ambiguă pare să fie în spatele politeței lui excesive : un amestec de admirație, neîncredere, teamă și (mai presus de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îl bucură mult mai mult. Ușorul scârțâit familiar al măsuței de servit ceaiul, zăngănitul lingurițelor și al cleștișorului de zahăr, un țârâit fin, ca de nisip - glaselele, fursecurile, five o’clock-urile care, la o mișcare mai nedibace a madamei Ana, alunecă pe platouri. Tânărului îi este foame, dar tocmai de aceea se ferește ca de foc să întoarcă înapoi capul. — Neutralitatea definitivă nu vi se pare o soluție ? îngână eroic Titi Ialomițeanu. — Ștefan ! se aude glasul metalic al Sophiei. Probabil vrea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o emoție neplăcută. Iarăși o hurducătură, iarăși gustul acru al mâncării de birt - a face un drum special, într-o zi cu aferuri peste aferuri, în această culme a zvonurilor de intrare !... O hurducătură, un gol amețitor în care îți alunecă inima : s-ar putea ca aceasta să fie ultima, da, da, fără nicio exagerare, ultima ta săptămână !... O săptămână numai, și poate vei alerga bezmetic, cu pușca strânsă la piept - tu să fii acela pe care gloanțele au să-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mâinile reci, lipicioase de sânge, măruntaiele, palpitând însângerate ; cu ochii înnegurați și tot neștiind ce s-a întâmplat, și tot nesimțind durerea, încerci grăbit să le vâri înapoi, împreună cu grunji uscați de pământ și fire ude de iarbă. Și ele alunecând afară, mereu... oh, blestematele discuții de la popotă ! Un efort ca să-ți dezlipești genele, închizi grijuliu caietul cu note secrete de pe genunchi, în care, în dimineața aceasta, ți-ai însemnat, prescurtat și cu inițiale, treburile zilei. Urgența întâia, deci : soluțiunile pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și alergături, prin grădină ! Mergi, gâfâind ușor, în urma ei, ca să o somezi într-un fel să se oprească. Oh, de n-ai fi întors capul ca să te asiguri că nimeni nu a înregistrat prea timpuria ta sosire, acum n-ai aluneca pe pământul ud, mânjindu-ți, fir-ar să fie !, pantalonul écru ! Să gonești până te va aduce într-o asemenea stare încât să fii gata să o lași baltă aici, cu trandafirii și cu misterul ei ! Să ți iei inima
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și trebuiește, știut este că simțurile te înșală. De altminterea, ca și rațiunea. Important este numai peronul gol. Nici urmă de Marie Liliane, dar nici (îmi spun ca să mă consolez) vreun mosafir care să mă inoportuneze. De la peron, privirea îmi alunecă firesc spre grădină și deodată fac ochii mari, apoi mă strâmb, nemulțumit. Cum ? ! Da, este chiar ea, chiar Sophie, cu toate că abia am recunoscut-o ! Parcă s-ar fi travestit în grădinăreasă ! Nu s-ar putea spune că o asemenea ținută
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
greu boala mea, o obosește și gospodăria, de aici probabil impresia că soțului ei îi datorează inconveniente de tot felul... Las-o deci, îmi spun, cu furtunul și cu trandafirii ei, ca și când n-ai văzut-o... Lasă-ți privirea să alunece înapoi peste coroana nucului, sub care stau risipite măsuța și fotoliile de răchită, apoi de-a lungul straturilor de trandafiri. Lumina încă tot orbitoare a zilei, căzând peste un jet de apă, irizează un mic curcubeu deasupra. Sophie a uitat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totuși aduce unui general rus insulta că nu ar ști să citească o hartă ! Dar de când Sophie, care, înfășurată într-o pelerină tenebroasă, lăcrăma pe un romanț sau pleca spre livadă încărcată de pânze, șevalet, șasiuri, cu pitoreasca ei pălărie alunecând neglijent pe spate, a ajuns să se priceapă în politică atât de bine ? Auzi-o vorbind, cu obișnuita ei siguranță de sine... O plăcere a vanității îi animă chipul tânăr sau doar o încă dulce, o încă grațioasă-mică gușă ? Fruntea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]