15,888 matches
-
limpede, la cheremul celor două manechine palide. La cheremul lor, pentru că, treptat, și el avea să devină obsedat, iar ele urmau să fie obiectele obsesiei sale. Nu mai avea nimic altceva de făcut. Trebuia să-l vadă pe Virgil azi. Amâna deja de prea mult timp și trebuia s-o facă. Poate că familiarizarea sa treptată cu felul de viață din K nu-i permitea să o vadă decât rareori pe călăuza lui de până atunci, dar asta nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care o luase Marcus Samson. Așa că pot spune că vorbește cum și când are chef. Tony Muldoon termină în sfârșit, își atârnă din nou diversele piese de echipament pe corpul lui respingător și se târî greoi pe ușă afară. Am amânat mersul la sală și am făcut în schimb câte o cană cu ceai pentru mine și Joe. A urmat o bârfă pe cinste despre domnul Muldoon, alunecând subtil către generalități răutăcioase despre așa-zișii artiști cu pretenții (Joe a folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încât se ducea la o cofetărie și bea gândindu-se la ea. Alteori se așeza lângă ea pe bancă în parc și se bucura că este atât de aproape de ea. Ar fi putut să-i vorbească de multe ori, dar amâna mereu pentru ziua următoare, mereu pentru ziua despre care știa că va veni. Dar ea nu știa nimic. Și atunci băiatul acela s-a gândit să fure fata aceea și să plece cu ea într-o țară îndepărtată, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ăla câmpii și blestema și ceasul în care se născuse. Sau mă cunoscuse, acolo, la subsolu’ cu tivitoare. Nu le-avea deloc cu morala de societate Riki. Am plecat împreună. Am mers mult prin ploaie, ocolind pe străduțele din spatele Muzeului, amânând parcă să ajung la stația tramvaiului de pe chei. Cât am așteptat, s-a răzgândit. Nu mai avea chef să vină la mine. Mi-a promis că ne vom vedea altă dată. A plecat, lăsându-mi un număr de telefon. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mereu mă opream în câte o crâșmă, ivită ademenitor în calea mea, anume parcă spre a-mi încerca tăria hotărârii de a mă spovedi. Eram slab, nevolnic și rămâneam în crâșmă până se făcea târziu și toate bisericile se închideau. Amânam pentru o altă zi dusul la biserică, mersul la duhovnic, întâlnirea izbăvitoare cu el și cu binecuvântata taină a spovedaniei. Nu ajunsesem niciodată la acea biserică din viziunea mea. Dintre toate celelalte la care mergeam, din când în când, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sfatul. Am încercat să-l și urmez. Știu cât este de greu. Câtă tărie de caracter îți trebuie să nu intri în primele trei-patru cârciumi, când ai salariul în buzunar. Câtă luptă trebuie să duci, gândindu-te care datorii să amâni, pentru a bea cu răsfăț în zi de leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
publicat câteva cărți, că am fost premiat. „Și eu“, zâmbește, „am tipărit cursul de managementul relațiilor publice. Se reeditează în fiecare an. Am șase sute de studenți pe serie. Cumpără cartea, că altfel nu-i trec“. Alunecăm spre morți. Încerc să amân inerentul schimb de informații: „Știi că s-a dus și...“. Îi sună celularul. Se uită la aparat, se joacă cu niște butoane. Zâmbește înduioșat: „E nepotu’. E în campanie la Slobozia cu șefu’. Inaugurează o porcărie. De plictiseală îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor prin text, se retrage, amânându-și pentru altă dată clipa izbânzii depline. Știe că tot mă va lua, dar mă mai lasă să-mi savurez această amăgitoare victorie asupra ei prin povestire, prin text. Povestindu-i acelui bătrân, din spaimă de Moarte, textul m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Indiferent, încotro te îndrepți. Indiferent dacă urci sau cobori. La Biblioteca Facultății de Medicină îl aștept pe Gh.Gh. Nu se va ține de cuvânt, să vină la oră fixă. Meteahna lui de a promite și a uita sau de a amâna. Sala de lectură mare, impunătoare, cu mese comode, scaune bătrânești. Rafturile de cărți, pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În clipa aceea sau să mai aștepte. Se Întreba dacă nu cumva acesta era atît de slăbit, Încît lama cuțitului abia dacă ar fi produs o agonie căldicică În carnea lui puturoasă și Înmuiată de indolență. S-a hotărît să amîne vivisecția. Povestea Îl făcea tare curios, mai ales În privința lui Julián Carax. Știa, din cîte putuse afla de la editura Cabestany, că Julián trăia la Paris, Însă Parisul era un oraș foarte mare și nimeni din editură nu părea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sau alta, fiecare dintre cele patru cărți ale Călătoriilor au de-a face cu un proiect utopic. Însă opiniile lui Swift referitoare la utopie sunt complet diferite de cele ale contemporanilor săi, în sensul în care autorul englez ezită sau amână să confere lumilor vizitate atributele utopiei, pe care în final o realizează în ultima țară, cu observația că nu specia umană este protagonista acestei utopii, fapt ce anulează orice speranță de mai bine. Swift nu își poate reprezenta o lume
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Încă mai și speră, pentru simplul fapt că două sate presupuse a fi locurile lor natale se află unul lângă celălalt În descurajanta câmpie, că datele culese de Meșteru vor fi utile amândurora. Îl va pedepsi pentru asta. Își va amâna Într-atât povestirea, o va fragmenta și o va pune În dubiu, până când celălalt va pleca și el pe teren să-i dezlege firele. Până atunci Însă, mai tace câteva secunde, iar Grințu, Încercând să-l provoace va povesti el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
contra unei slujbe În care Îți câștigi traiul mergând la petreceri. Am Încredere că vei lua decizia corectă. Închise telefonul Înainte să mai pot spune ceva. M-am culcat târziu În noaptea aia și mi-am petrecut toată ziua următoare amânând decizia. M-am jucat cu cățelușii de la magazinul de animale de la colț, am făcut o haltă la Dylan’s Candy Bar și am aranjat În ordine alfabetică romanele aflate la vedere În apartamentul meu. Desigur, eram curioasă ce presupunea slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de măreția faptelor părinților noștri și de Învățătura Domnului Iisus Hristos Cel răstignit pe Cruce pentru păcatele și pentru izbăvirea noastră. Jertfa lor trebuie continuată prin fapte și smerite îngenunchieri întru cinstirea sacrificiului lor, cu gândul la Dumnezeu. Să nu amânăm rugăciunea. Numai astfel vom merita și noi sacrificiul celor căzuți și ne vom putea numi legionari. Altfel, nu mai ești tu cel dorit. Dacă viața insului nu-i așezată pe baze puternice credința, nădejdea, dragostea atunci vom avea și o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
din ce în ce mai mari în umărul rănit și că are fierbințeli. Nu știa ce să facă. A rămas în bordei. Nu se bizuia să iasă afară, mai ales pe ninsoarea care nu mai contenea. Durerile și fierbințeala îl chinuiau, dar a tot amânat întâlnirea cu hangița. A zăcut o săptămână încheiată. Mergând din rău în mai rău... Cu mare greu a ajuns în curtea hanului. Totul i se părea neschimbat. S-a oprit în umbra fântânii și a privit la fereastra bucătăriei, pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îi atrase atenția Omului Cameră că ar trebui să-i vadă și pe trecători, ei îi apărură ca niște siluete grotești. Nu era în regulă. Îi trebuiră multe secunde ca să se calmeze, să revină la normal. Nu mâncase de ieri. Amânase să-și ia rația de bourbon pentru a putea străbate zona cu mintea clară. Pentru a-și păstra judecata limpede, ar fi trebuit să facă ce face orice polițist normal: să bată cluburile de noapte și restaurantele, întrebând dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sugrumat ca s-o iei? Buzz râse. — Ce mai face fosta, locotenente? Mai poartă chiloți cu găurice? Considine îl fixă intens, cu buzele tremurându-i. Buzz nu clipi. Avea gura uscată. Duel mexican. Jumate-jumate: Considine sau Dragna. Poate că mai amâna puțin să semneze acordul împotriva Pericolului Roșu. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL ZECE Două nopți de coșmaruri și o zi plină de fundături. În cele din urmă a trebuit să se deplaseze în Malibu Canyon. În timp ce mergea spre nord pe autostrada Pacific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Winchell, care îi urăsc pe comuniști, și probabil că tipii din AUFT le citesc comentariile. Ceva de genul „Echipa marelui juriu din L.A., care plănuia să conducă o anchetă despre influența comunistă în Hollywood, s-a văzut nevoită să-și amâne acțiunea din cauza lipsei de fonduri și a luptelor politice interne”. Fiecare stacojiu din AUFT știe ce s-a întâmplat deunăzi la Variety International, așa că ar fi mai bine să facem o pauză și să-i lăsăm să doarmă. Toți ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și ea locul ei. — Ar trebui să fii mult mai ferm pe poziție, ținând cont prin ce treci ca să-ți iei băiatul înapoi. Te descurci cu avocatul? Mal se gândi la întâlnirea de după-amiază cu Jake Kellerman. Va încerca să amâne înfățișarea de la tribunal până când marele juriu își va începe deliberările cu mare vâlvă. Trebuie să ne prezentăm la o înfățișare preliminară și atunci vom încerca să obținem amânarea. Dudley își aprinse o țigară și roti volanul doar cu degetul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
corect? Lux nu spuse nimic. Buzz reluă: — Răspunde-mi sau mă apuc să-ți lucrez rinichii. Când o să-i spun lui Howard ce-ai făcut, o să ai necazuri. Am terminat-o cu Howard. Lux încercă o variantă pe care o amânase cam mult: — Bani, Buzz. Despre asta-i vorba, nu? Ai un pont, vrei să te bagi într-o afacere și ai nevoie de ajutor. Am dreptate? Buzz lansă bastonul, ținându-l de capătul corzii. Vârful bastonului îl lovi pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sticlă de amoniac - am crezut că mor, dar „publicul“ râdea! — Nu prea vă asemănați! — Suzanne era simpatică, aș zice încântătoare, dar, fiind mai mare, mă privea de la înălțimea vârstei sale. Era mai așezată, mai ascultătoare, eu eram mai nebună, însă amân două aveam o admirație enormă pentru mama care era de o frumusețe fascinantă. Nu o vedeam prea des. În tr-o zi am primit chiar o palmă de la ea. Tocmai se întorsese 35 CELE MAI VECHI AMINTIRI dintr-o călătorie și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cât mai sus... Fără comentarii! — Manuela mi-a povestit că tu și Suzanne v-ați căsă torit în aceeași zi, la biserica Sfântul Silvestru. Fusese și ea de față, mi-a descris cum a venit tatăl vostru la braț cu amân două miresele, una la dreapta și alta la stânga, fiecare cu nașii ei. Suzanne arăta minunat, iar tu erai absolut superbă, ca mama ta. — A fost o nuntă mare, cu 370 de invitați, ne-a cântat la vioară Grigoraș Dinicu, dar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de astă dată împreună cu soțul meu, care era nerăbdător s-o cunoască. Când am pășit din nou în salonul de culoarea porum bului copt, m-a copleșit bucuria întoarcerii acasă. Era un sentiment de o ciudată reciprocitate: ni se părea amân durora că descopeream în aceeași clipă, una prin cealaltă, România iubită a unor vremuri de demult. Privirile noastre 111 se scormoneau în căutarea nostalgică a familiei dispărute, a țării noastre de altădată. — Deși am părăsit totul când eram atât de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu un scop bine determinat și mai ales binecuvîntat! Când prima oră de curs aveam o materie grea, ca de exemplu: Germana, Matematicile, sau o materie la care știam că nu știu și că trebuia să m-asculte, "întîrziam", ca să amân catastrofalul deznodământ pe altă dată, când mă socoteam mai bine pregătit. Ce bine că s-a nimerit o zi frumoasă! Ciudat de mult seamănă unele zile de toamnă târzie cu zilele de primăvară timpurie! Întocmai cum uneori" râsul se aseamănă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]