9,933 matches
-
miniștri. S-a precizat, totodată, încetarea valabilității tratatelor, convențiilor și acordurilor româno-japoneze, încheiate înainte de sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial 42. În anul 1960, cele două țări au convenit acreditarea de reprezentanți diplomatici cu reședința în alte țări. Prin intermediul ambasadei de la Varșovia s-a solicitat agrementul pentru ambasadorul japonez la Moscova, Shemitsu Kadowaki, în calitate de ministru al Japoniei în România. La 25 ianuarie 1960 a fost acordat agrementul. Prin ambasada română la Varșovia a fost solicitat agrementul pentru Pavel Silard, în calitate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
convenit acreditarea de reprezentanți diplomatici cu reședința în alte țări. Prin intermediul ambasadei de la Varșovia s-a solicitat agrementul pentru ambasadorul japonez la Moscova, Shemitsu Kadowaki, în calitate de ministru al Japoniei în România. La 25 ianuarie 1960 a fost acordat agrementul. Prin ambasada română la Varșovia a fost solicitat agrementul pentru Pavel Silard, în calitate de ministru al Republicii Populare Române în Japonia; la sfârșitul lunii februarie 1960 s-a primit agrementul. La 8 septembrie 1960, ministrul român și-a prezentat scrisorile de acreditare împăratului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
social japonez. În anul 1940, sub auspiciile Asociației Japonia-România, a apărut Dicționarul româno-japonez, întocmit de Radu Flondor, împreună cu scriitorul și profesorul Kenxo Vexu. Între cele două războaie mondiale, în domeniul cultural au avut loc evenimente semnificative, realizate de membri ai Ambasadei României la Tokio; astfel, atașatul militar român, colonelul Gheorghe Bădulescu, un bun cunoscător al limbii japoneze, a scris cartea intitulată semnificativ Suflet japonez (Iamato Dahashi), care l-a inspirat pe scriitorul James Clavel în elaborarea binecunoscutului roman Shogun. Cartea colonelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
prilej, cele două guverne au hotărât să stabilească relații diplomatice "în scopul colaborării între cele două state", eveniment consemnat în Comunicatul comun dat publicității, în care se consemna stabilirea relațiilor diplomatice la data de 15 octombrie 1965, la nivel de ambasadă. În anul 1965, a avut loc vizita în România a ministrului de externe pakistanez Zulfikar Ali Bhutto, constatându-se, cu prilejul discuțiilor, apropierea punctelor de vedere ale celor două guverne în majoritatea problemelor abordate. Primul ambasador al Pakistanului, M. Shafquat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
un alt stat; regretatul Cornel Pacoste, fost adjunct al ministrului afacerilor externe, a apreciat, în această problemă, că cel în cauză de la Islamabad a reușit să realizeze în 2-3 luni cât "alții nu au reușit în doi ani". La Islamabad, Ambasada U.R.S.S., prin ambasadorul Azimov, monitoriza activitatea ambasadei române și a întrebat pe ambasadorul român ce acțiune importantă pregătește Partea română într-un domeniu "foarte sensibil". Întrebarea fusese adresată cu prilejul unei acțiuni la reședința lui Zulfikar Ali Bhutto, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
al ministrului afacerilor externe, a apreciat, în această problemă, că cel în cauză de la Islamabad a reușit să realizeze în 2-3 luni cât "alții nu au reușit în doi ani". La Islamabad, Ambasada U.R.S.S., prin ambasadorul Azimov, monitoriza activitatea ambasadei române și a întrebat pe ambasadorul român ce acțiune importantă pregătește Partea română într-un domeniu "foarte sensibil". Întrebarea fusese adresată cu prilejul unei acțiuni la reședința lui Zulfikar Ali Bhutto, din localitatea natală, referindu-se la o discuție cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
curs de dezvoltare și mișcarea țărilor nealiniate. Președintele a acceptat textul de comunicat comun prezentat de ambasadorul român și comunicatul a fost dat publicității la 29 iunie 1972, referitor la stabilirea relațiilor diplomatice între România și Bangladesh la nivel de ambasadă, România recunoscând Republica Populară Bangladesh ca stat independent și suveran (Pakistanul nu a văzut cu ochi buni această recunoaștere de către România). Primul contact între instituții din cele două țări a avut loc la nivelul Ministerelor Afacerilor Externe, prin vizita la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
universală ale respectării independenței și suveranității naționale, neamestecului în treburile interne, egalității în drepturi și avantajului reciproc. În domeniul relațiilor economice și comerciale, în anul 1972, la scurt timp după recunoașterea de către România și stabilirea relațiilor diplomatice la rang de ambasadă, între cele două țări a fost negociat și încheiat un Protocol de barter pentru perioada 1972-1975, care prevedea exportul românesc de echipament electric, transformatori, pompe, mașini-unelte etc., iar la import: fuior de iută, saci și produse din iută, ceai ș.a.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
luna mai 1973, continuându-și activitatea până în luna octombrie 1982, când a fost rechemat de la post. În anul 1975, Mujibur Rahman, președintele republicii, a fost asasinat. La 22 martie 1982, puterea este preluată de generalul Ershad (1988-1990). Până în anul 1990, Ambasada României de la Dhaka a fost condusă de însărcinați cu afaceri a.i., apoi, în perioada 1990-1993, de ambasadorul Dumitru Mocioiu; ulterior, ambasada de la Dhaka a fost condusă de un însărcinat cu afaceri a.i., apoi a fost închisă, reprezentarea diplomatică în acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
președintele republicii, a fost asasinat. La 22 martie 1982, puterea este preluată de generalul Ershad (1988-1990). Până în anul 1990, Ambasada României de la Dhaka a fost condusă de însărcinați cu afaceri a.i., apoi, în perioada 1990-1993, de ambasadorul Dumitru Mocioiu; ulterior, ambasada de la Dhaka a fost condusă de un însărcinat cu afaceri a.i., apoi a fost închisă, reprezentarea diplomatică în acea țară fiind asigurată prin acreditarea ambasadorului din India. Politica externă a României, după evenimentele din 1989, a avut un impact negativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la nivel de legație, România fiind reprezentată în Ceylon de ministrul român în India (New Delhi) Nicolae Cioroiu, în timp ce ministrul Sri Lanka era acreditat la 15 iulie 1959, cu reședința la Moscova. Nivelul de reprezentare a fost ridicat la nivel de ambasadă la 23 martie 1966. Ambasadorul României în India, Aurel Ardelean, a fost acreditat ca ambasador nerezident în Sri Lanka, în anul 1966, iar ambasadorul B. F. Pereira, acreditat la Moscova, a fost acreditat ca ambasador al Sri Lanka nerezident la București, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
2005, volumul comerțului româno-sri lankez a atins cifra de 13,6 milioane dolari (export 7,5 milioane dolari și 6 milioane dolari import), structura schimburilor constând în condimente la import și fibre sintetice la export, relațiile comerciale fiind asigurate prin Ambasada română de la New Delhi. Balanța comercială a Sri Lanka este deficitară, acoperind 77% din valoarea importurilor (2005), iar în balanța de plăți un rol important îl au cei 800.000 de sri lankezi care lucrează peste hotare în țările petroliere din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în România a regelui Mahendra Bir Bikram Shah Deva, au fost apreciate posibilitățile stabilirii relațiilor diplomatice; au urmat schimburi de vederi și discuții la New York, între ministrul de externe român și regele Mahendra; discuțiile avute la Moscova și New York între ambasadele celor două țări s-au soldat cu decizia comună de a stabili relații diplomatice la rang de ambasadă. În lunile martie și aprilie 1968, ambasadorul Nepalului la Moscova și al României la New Delhi au informat asupra acordului de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
schimburi de vederi și discuții la New York, între ministrul de externe român și regele Mahendra; discuțiile avute la Moscova și New York între ambasadele celor două țări s-au soldat cu decizia comună de a stabili relații diplomatice la rang de ambasadă. În lunile martie și aprilie 1968, ambasadorul Nepalului la Moscova și al României la New Delhi au informat asupra acordului de a stabili relații diplomatice. Cei doi ambasadori au fost acreditați în Nepal și, respectiv, în România, cu reședința în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
au continuat discuțiile între cele două delegații pentru stabilirea de relații diplomatice, ajungându-se la un acord. La 10 ianuarie 1963, presa română și cea cambodgiană au publicat hotărârea celor două state de a stabili relații diplomatice la rang de ambasadă "în dorința dezvoltării și întăririi relațiilor de prietenie între cele două țări și să facă schimb de reprezentanți diplomatici"46. X) Reprezentanțele diplomatice ale României, Editura Politică, 1973, vol.III, pag.101-103, autor Simion Deac. La 19 iunie 1963, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Afganistan în timpul secetei din anii 1970 și 1971, constând din medicamente, alimente și produse manufacturate. În anul 1968, la inițiativa guvernului român, au început la New Delhi tratative între reprezentanții diplomatici ai celor două state în vederea ridicării la rang de ambasadă a reprezentării diplomatice dintre România și Afganistan. Hotărârea celor două guverne de a ridica nivelul reprezentării diplomatice la rang de ambasadă a fost dată publicității în ambele țări în Comunicatul comun privind decizia la care se ajunsese în cursul negocierilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
român, au început la New Delhi tratative între reprezentanții diplomatici ai celor două state în vederea ridicării la rang de ambasadă a reprezentării diplomatice dintre România și Afganistan. Hotărârea celor două guverne de a ridica nivelul reprezentării diplomatice la rang de ambasadă a fost dată publicității în ambele țări în Comunicatul comun privind decizia la care se ajunsese în cursul negocierilor 53. Acțiunea care demonstra dorința guvernelor celor două țări a contribuit la dezvoltarea pe parcursul anilor a relațiilor politice, economice și cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la Sydney, în Noua Galie de Sud, iar dl. Allan Jay Way e numit consul onorar". La 22 februarie 1927, A. J. Way a depus jurământul. La 18 martie 1968, România și Australia au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă (reședință la Belgrad și ambasadă la Canberra). În perioada 1968-1983, Ambasada Română la Canberra a fost condusă de un însărcinat cu afaceri. În perioada 1969-1972, întâiul consul general al României la Sydney a fost consilierul Romulus Budura, ca prim reprezentant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de Sud, iar dl. Allan Jay Way e numit consul onorar". La 22 februarie 1927, A. J. Way a depus jurământul. La 18 martie 1968, România și Australia au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă (reședință la Belgrad și ambasadă la Canberra). În perioada 1968-1983, Ambasada Română la Canberra a fost condusă de un însărcinat cu afaceri. În perioada 1969-1972, întâiul consul general al României la Sydney a fost consilierul Romulus Budura, ca prim reprezentant diplomatic român în Australia (Sydney
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Way e numit consul onorar". La 22 februarie 1927, A. J. Way a depus jurământul. La 18 martie 1968, România și Australia au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă (reședință la Belgrad și ambasadă la Canberra). În perioada 1968-1983, Ambasada Română la Canberra a fost condusă de un însărcinat cu afaceri. În perioada 1969-1972, întâiul consul general al României la Sydney a fost consilierul Romulus Budura, ca prim reprezentant diplomatic român în Australia (Sydney, 18 martie 1968, la Belgrad). Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
un însărcinat cu afaceri. În perioada 1969-1972, întâiul consul general al României la Sydney a fost consilierul Romulus Budura, ca prim reprezentant diplomatic român în Australia (Sydney, 18 martie 1968, la Belgrad). Prin schimb de note verbale, între cele două ambasade s-a confirmat reciproc existența relațiilor diplomatice între România și Australia. La 25 septembrie 1968, Ion Datcu a prezentat scrisorile de acreditare ca ambasador al României, cu reședința la Tokio. În perioada iunie 1990-august 1994, la Sydney a funcționat Consulatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
România și Australia. La 25 septembrie 1968, Ion Datcu a prezentat scrisorile de acreditare ca ambasador al României, cu reședința la Tokio. În perioada iunie 1990-august 1994, la Sydney a funcționat Consulatul general al României. În 1994, a fost redeschisă Ambasada României la Canberra și a fost acreditat un ambasador rezident. La 22 februarie 2002, a fost înființat Consulatul General al României la Sydney. Din 2011, consul general al României la Sydney este dl. Floricel Mocanu. În luna ianuarie 2003, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de securitate și antiteroriste irakiene. Președinte al Irakului este Jalal Talabani, fost veteran al trupelor de guerilă; este primul președinte al Irakului aparținând unui grup etnic. Relațiile diplomatice dintre România și Republica Irak au fost stabilite la 14 august 1958. Ambasada României la Bagdad a fost deschisă în 1959, iar Ambasada Irakului la București, în 1968. În perioada martie 2003-mai 2004, în contextul începerii acțiunilor forțelor militare ale S.U.A. și Marii Britanii împotriva regimului lui Saddam Hussein, Ambasada României în Irak și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Talabani, fost veteran al trupelor de guerilă; este primul președinte al Irakului aparținând unui grup etnic. Relațiile diplomatice dintre România și Republica Irak au fost stabilite la 14 august 1958. Ambasada României la Bagdad a fost deschisă în 1959, iar Ambasada Irakului la București, în 1968. În perioada martie 2003-mai 2004, în contextul începerii acțiunilor forțelor militare ale S.U.A. și Marii Britanii împotriva regimului lui Saddam Hussein, Ambasada României în Irak și-a suspendat activitatea. Ulterior, s-a redeschis la 7 iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la 14 august 1958. Ambasada României la Bagdad a fost deschisă în 1959, iar Ambasada Irakului la București, în 1968. În perioada martie 2003-mai 2004, în contextul începerii acțiunilor forțelor militare ale S.U.A. și Marii Britanii împotriva regimului lui Saddam Hussein, Ambasada României în Irak și-a suspendat activitatea. Ulterior, s-a redeschis la 7 iulie 2004, când ambasadorul României, Mihai Stuparu, și-a depus scrisorile de acreditare la Bagdad, iar ambasadorul irakian și-a depus scrisorile de acreditare la București, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]