67,494 matches
-
linia melodică plutind, ca o doină fără sfârșit. Se mai simte mireasma nostalgică a cântului tradițional din Armenia și din Azerbadjan (care circulă azi datorită pianiștilor Armen Donelian și Aziza Mustafa Zadeh). Curgerea neântreruptă a improvizației într-o atmosferă extatică amintește de stilul pianistului Keith Jarrett, unul dintre modernii pe care Körössy mi-a mărturisit că îl aprecia mult. Cele patru preludii care urmează se înscriu în același stil - ultimul amintind de cântecele tradiționale rămase în colecțiile lui Béla Bartòk. The
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Mustafa Zadeh). Curgerea neântreruptă a improvizației într-o atmosferă extatică amintește de stilul pianistului Keith Jarrett, unul dintre modernii pe care Körössy mi-a mărturisit că îl aprecia mult. Cele patru preludii care urmează se înscriu în același stil - ultimul amintind de cântecele tradiționale rămase în colecțiile lui Béla Bartòk. The Story II este împărțită în trei secțiuni, să le numesc așa, 3 D: Dusk, Down, Dance. În același balans ritmic subtil, neântrerupt, variațiunile își păstrează cântul polifonic. Fără a operá
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
rolul critic, fie și în formele cele mai voalate, ea trebuie să fie publicată, deci să depășească barierele cenzurii. Rafinarea limbajului aluziv devine o ne--ce-sitate... estetică. Printre primele texte publicate, în care poate fi ghicit dublul înțeles, ar putea fi amintit poemul arghezian Fabula fabulelor, publicat inițial în "Viața românească" din ianuarie 1955 și reluat de autor chiar în fruntea volumului Stihuri noi (1946-1955), apărut în 1957. Că poemul trebuie citit printre rânduri o dovedește republicarea lui de către Virgil Ierunca în
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Ilie Constantin Acum patruzeci și doi de ani am participat, ca interpret al unui scriitor italian invitat al Uniunii Scriitorilor, la manifestările prilejuite de centenarul lui George Coșbuc (1866-1918). Îmi amintesc de autocarele și automobilele înaintând în caravană spre satul natal al poetului. Iar aici, peisajul l-ar fi înflăcărat și pe cel mai blazat activist de partid. Mari mulțimi de locuitori ai regiunii și de mai departe fuseseră dispuse pe
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
teatrul" de localizare a poveștii la întreaga românitate. În "Nunta Zamfirei", nuntașii "dansează-n drum după tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrăngăneii la opinci, Ca-n port de sat. Nu am multe cunoștințe asupra dansurilor populare, dar îmi amintesc că, în copilăria și în adolescența mea nu am văzut feciori cu clopoței la opinci decât prin Mehedinți și prin județul Olt: erau faimoșii, coborâții din mituri, călușarii. Nici gând de vreo fată în misteriosul, neliniștitorul lor dans - cu aspect
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
erudite la memorialistică, poartă marca acestui talent care te face să-l citești cu participare, să comunici firesc cu autorul, care-ți vorbește parcă ție anume. Neputînd fi prezent la ceremonie, Matei Călinescu a trimis un text confesiv, în care amintește vechile lui legături cu universitatea clujeană (aici a obținut în urmă cu 36 de ani titlul de doctor în literatură comparată, cu o teză condusă de prof. Liviu Rusu), de marea prietenie cu Adrian Marino și soția acestuia, Lidia Bote
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
textului pe care-l parcurg." l Autor virtual al textului pe care-l traduce e și profesorul italian Marco Cugno, românist pasionat care a transpus în limba lui maternă 36 de cărți din literatura română, din toate genurile, după cum ne amintește Marta Petreu în Laudatio: poezie cultă și populară, proză, teatru, eseuri, teorie literară, filosofie - "cu voluptăți de estet și realizări de virtuoz". Toate volumele traduse de el sînt însoțite de un amplu aparat critic. Dar, ține să precizeze Marta Petreu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
Încercînd să compun, pentru uz propriu, un dicționar al acestor figuri de neuitat, cu o scurtă caracterizare, am umplut zece foi, după care am renunțat, din lipsa necesarei aplicații științifice. Mă pîndește, după cum s-a observat, obsesia dicționarelor. Mi-am amintit că Teodor Mazilu, autorul Proștilor sub clar de lună, spunea prietenilor la Mogoșoaia că lucrează la un Dicționar al nopților de insomnie, pe care, vai, n-a mai apucat să-l scrie, iar un poet notoriu i s-a interesat
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
apocaliptică, cu presentimentul difuz al unei existențe de scurtă durată ce se cuvine a fi parcursă cu ardoare, factori care să-l fi insuflat și pe Cioran în "convertirea" sa temporară. Nu cumva toate radicalismele posedă acest numitor comun? Ne amintim și de alte personalități notorii, oprimate de-o similară năzuință de-a părăsi spațiul abstras al scrisului și meditației, de-a evada în cel tumultuos, înșelător adesea, al istoriei. Simptomatic, revoluțiile, mișcările naționale și-au aflat relevante puncte de sprijin
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
de revistă culturală care să nu fi auzit de Françoise Sagan. E genul de scriitor despre care nu știi exact când l-ai citit și dacă ți-a plăcut sau nu, dar ți-a rămas cu siguranță în memorie. Îți amintești, mai întâi, cel puțin două din titlurile cărților ei, Bonjour tristesse și Aimez-vous Brahms? Titluri, într-adevăr, percutante. Apoi, nu se știe cum, în pliurile memoriei s-au cuibărit și câteva scene picante: problemele (și triumfurile) în amor, marile prietenii
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
deconstruim, așadar, povestea, fără a știrbi cu vreo fărâmă certa importanță a cărții purtând un asemenea titlu, deopotrivă neobișnuit și captivant. În chestiunea - destul de mal-formată, ce e drept, de calapodul exigențelor sportive - pe care-o reprezintă întâietatea, e suficient să amintim, dintr-un condei, măcar de câteva din studiile lui Ștefan Cazimir (Nu numai Caragiale, Caragiale față cu Kitschul sau Alfabetul de tranziție). Nu se citesc ele și acum, așa erudite cum sunt, cu explozii de încântare? Nu sunt ele în
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
dată cu DDT literele din care se compun numele unor filosofi, numai pentru a le vedea). Tocmai de aceea, autoportretul său, lipsit de un frison existențial, ni se înfățișează ca un produs exclusiv livresc. Este un autoportret construit din cărți, amintind de acele tablouri ale lui Arcimboldo în care figura umană rezultă din combinarea ingenioasă a unor obiecte. Un mod luminos de asumare a suferinței Tânărul Nicolae Balotă ne devine uneori antipatic, din cauza unui fel de voluptate amorală cu care se
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Cu modestie, recunosc..." O perioadă, pe vremea celor doi președinți ai regimului Iliescu, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, s-a pedalat puternic pe ideea "diplomaților de carieră", pretinzându-se ca funcțiile și rangurile să fie atribuite supraviețuitorilor lui Ceaușescu. Vă amintiți cum arătau oamenii trimiși de Pingelică să cucerească planeta: jumătate gorilă, un sfert mardeiași și înc-un sfert rânjet slugarnic. Parcă-i adunase Muma Pădurii de prin cele mai ascunse cotloane, numai buni să sperie lumea și să semnalizeze din prima
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
planeta: jumătate gorilă, un sfert mardeiași și înc-un sfert rânjet slugarnic. Parcă-i adunase Muma Pădurii de prin cele mai ascunse cotloane, numai buni să sperie lumea și să semnalizeze din prima clipă că reprezintă o țară de troglodiți. Îmi amintesc de oroarea resimțită, la începutul anilor '90, când a trebuit să pășesc în câteva instituții diplomatice ale României. Dacă eu eram îngrozit de felul cum arătau, cum se comportau și cum vorbeau reprezentanții României, îmi închipui ce-o fi fost
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
comic ori între monodie pe de o parte și eterofonie sau polifonie pe de altă parte, asistăm la translarea si combinarea în trepte a unui material sonor care, la un moment dat rămâne parcă uluit de sonoritățile beethoveniene ce ne amintesc flagrant de Simfonia a IX-a. Printr-o asemenea abordare a metabolismului componistic, Tiberiu Olah bagă de seamă că postmodernismul trimite la o întreagă tradiție europeană, ce-i drept actualizată în fața prezentului, astfel încât tiparele ei mentale și expresive să exercite
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
asimilat în colectiv, mergeam la toate petrecerile colegilor mei, făceam parte din echipa de fotbal a școlii, ieșeam împreună la iarbă verde. Pentru că nu am vrut să renunț la buletinul de Timișoara nu am primit niciodată o locuință și îmi amintesc și astăzi camera de la căminul de nefamiliști a Fabricii de Matrițe din Odorhei, mai ales că până atunci nu locuisem în viața mea într-un cămin. Dar aveam 20 de ani și confortul era ultimul lucru care mă interesa. Cum
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
prin tratatele de pace. Stăpânirea românească a lichidat până și autonomiile culturale stipulate în tratatele de pace" (p. 190). Sau că "Gărzile teroriste ale lui Maniu (care ar fi acționat după 23 august 1944 și despre care istoriile noastre nu amintesc) varsă sângele populației civile maghiare. Marile puteri anexează din nou Transilvania României" (p. 391). Cine are puterea să accepte astfel de afirmații fără să arunce volumul cât colo va avea numai de câștigat. Pentru că autorul este cel puțin la fel de dur
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
reviste din acea vreme. O primă tentativă a fost făcută de începutul anului 1904, dar nu a avut sorți de izbândă. în articolul Societatea Scriitorilor Români, publicat în revista Boabe de grâu, nr. 10, din 1934, Victor Ion Popa își amintea de "truda lui N. Petrașcu" de a întemeia o astfel de societate, dar care n-a avut rezultatul scontat "din pricini asupra cărora nu știe nimeni spune prea lămurit de a cui parte a fost vina." în primul deceniu al
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
Gane, "cu rugămintea de a primi să fie membrii activi ai Societății." De la 2 septembrie 1909 și până la 25 noiembrie 1911, când s-a ales un nou comitet de conducere, Societatea Scriitorilor Români a înregistrat câteva realizări importante, dintre care amintim cu deosebire șezătorile literare din Transilvania și Bucovina, unde români se aflau sub stăpânire străină. Unul dintre obiectivele fundamentale ale Societății Scriitorilor Rimâni a fost acela de a impune dreptul de proprietate literară, onorarea drepturilor de autor. Nu era un
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
arhitectură, pe care le-a abandonat, făcând apoi cursuri de jurnalism. (...) a fost susținut puternic de tatăl său ca să devină scriitor. Tatăl era o fire mai boemă, a și risipit mare parte din avere, cu tentative de scriitor. Să ne amintim faimosul discurs ținut de Pamuk la decernarea Premiului Nobel, când vorbește despre valiza cu scrieri ale tatălui său, pe care o lasă moștenire fiului. (...) - Nu i-a fost frică să revină în Turcia, după ce a început procesul intentat împotriva sa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
semnal de alarmă pe care îl aud acut și mă tulbură. Este o muncă imensă pentru acest proiect, pentru pregătirea acestui eveniment. Din toate punctele de vedere. O sală plină sau arhiplină, cum a fost de atîtea ori - să ne amintim Galele de la Sala Palatului! - o sală care să-ți bucure orgoliul văzînd greii breslei este, din capul locului, un pariu cîștigat. O recunoaștere a mizei, a importanței premiilor, a nominalizărilor, un impact serios printre făcătorii de teatru, precum și printre iubitorii
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
firesc, de la seria nominalizărilor. De la faptul că trebuie să judeci mere cu pere, un decor cu niște costume, puneri în scenă grandioase cu discursuri regizorale miniaturale, bijuterii șlefuite pînă la cel mai delicat detaliu, pînă la mari ciudățenii despre care aminteam și într-un număr recent, absențe inexplicabile, cum ar fi cea a lui Purcărete de la categoria "cel mai bun regizor", a spectacolului Capra din nominalizarea pentru regie a lui Dabija, a lui Bogdan Zsolt de la categoria "cel mai bun actor
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
un lucru secundar: substratul trăirii e același, doar cauzele exterioare care o declanșează sunt altele. Rugăciunea e înlocuită cu citatul celebru, iar tainele bisericești lasă locul paradoxurilor pe care filozofii le cultivă ca scop în sine, după un protocol ce amintește de sobrietatea hieratică a preotului din altar. Filozoful slujește la propriu, atîta doar că n-o recunoaște. Jean-Luc Marion este un preot nehirotonisit care se achită de oficiul divin sub forma incantării unor aporii speculative. Urmarea este că francezul creează
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
a lui Ion Luca și acalmia uniform estetizantă a lui Mateiu. Multe dintre paginile volumului depun mărturie în favoarea acestei încadrări, multe dintre numele actanților au o rezonanță cel puțin levantină, de nu grecizantă de-a dreptul, multe dintre secvențe ne amintesc de răsfățul întotdeauna tensionat al câte unui Pașadia Măgureanu și al câte unui Mitică, al câte unui Aubrey de Vere și al câte unui Lache. Firește, asumate cu precauție și nu urmate cu ochii închiși, cele două modele nu explicitează
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
să se viseze președinte al unui comitet al intelectualilor din oraș, pe care-l falimentează - moralmente - în doi timpi. De fapt, ne putem întreba, e comitet sau comiție întreaga afacere provincială pe care întreprinzătorul o pune la cale? Toate acestea amintesc izbitor de atmosfera poemelor lui Vișniec. Iată o evidență care, din nefericire, nu ne duce prea departe. O puteam bănui direct din context sau din tradiția instituită de poeții care, fără a viza o schimbare majoră de traiectorie, comit câte
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]