8,321 matches
-
distruge materialitatea percepțiilor, a experiențelor corporale și a acțiunilor sociale și politice. Corporealitatea este marca virtualității. Astfel, o experiență a realității virtuale depinde de mișcarea și de senzorialitatea corporale, iar aplicațiile și constructele acesteia, oricât de abstracte sau numerice în aparență, se bazează pe necesitatea întrepătrunderii zonei tehnologicului cu teritoriile perceptive și actanțiale ale corporalității fizice și societale. Aspectele corporealității și ale identității în cadrul virtualității vor fi privite însă în mod critic moderat, mai degrabă decât cu entuziasm (cel mai adesea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
două atitudini: una care protejează prevalența naturalului, ca amprentă a esenței sau a adevărului, iar alta care părtinește artificialul, ca glorificare a activității umane. Dacă filosofia în descendență tradițională atribuie naturalului un statut de necontestat, în timp ce artificialul este depreciat ca aparență a unei imitări a naturii „adevărate”, filosofia virtualității tehnologice desfide orice privilegiere. De pildă, acest recent tip de mintal respinge vechea preferință pentru natural (original, autentic, real, referențial etc.Ă în dauna artificialului (copie, fals, ireal, autoreferențial etc.Ă, în timp ce
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mod literal-material: mașinii i se atribuie funcții organice, în protezarea cibernetică, sau chiar o viziune vitalistă, în viața artificială, în timp ce perspectiva asupra ființei umane este reconstruită în funcție de noile tehnologii ale corporealității virtuale. În această direcție, o serie de constructe, în aparență paradoxale, emerg în modelele actuale ale tehnoculturii, precum sintagma „natură asistată de calculator”. Natura reconstruită în mod digital este definită prin topologii specifice de prezență, acțiune și intervenție, de la experiențe conective la evenimente translocale sau globale, de la încorporări repoziționate în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
online (vezi Hamman, 1996Ă. Metafora tehnică a trecerii prin ferestrele calculatorului s-a transformat în literalitatea psihologică a traversării prin numeroasele aspecte ale eului. Așadar, identitatea real-fizică și-a pierdut statutul ontologic singular și coerent în favoarea construirii identităților virtuale în aparență fără substanțialitate existențială. Această metaforă a ferestrei computerului utilizată în reconfigurarea identității umane la interfață derivă din concepția postmodernistă a explorării lucrurilor la suprafață, în absența unei adâncimi fundamentale. Deschiderea simultană a ferestrelor computerului este un proces care permite ființei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
stare în alta sau ca o degradare a identicului, fie în sensul de alternare, ca o schimbare succesivă între planuri, lumi și dimensiuni. Totuși, raportul identitate-alteritate nu trebuie privit drept unul opozițional, întrucât alteritatea nu se opune identității decât în aparență: alteritatea conține în sine identitatea, în același timp în care o transgresează sau o modifică, în funcție de circumstanță. Alteritatea manifestată în spațiul virtual nu dorește să revoluționeze identitatea, ci să o redirecționeze și să o prezerve în noi dimensiuni. Ceea ce produce
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de body art șterg granițele dintre artă și viață, dintre identitate și alteritate, dintre public și privat sau dintre subiect și obiect. Joncțiunea dintre artă și tehnoștiință permite, pe de o parte, construirea de păpuși având piele de sinteză cu aparență umană de către artiștii grupului australian SymbioticA (Oron Catts, Ionat Zurr, Guy Ben Aryă, în colaborare cu un laborator de cercetare a țesuturilor organice. Astfel de entități semivii ale proiectului SymbioticA/Tissue Culture și Art, inițiat în 1996, sunt obiecte/subiecte
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologice vitale și urgente ale momentului, în timp ce sunt orientate în sprijinul menținerii semnificației vieții umane, al dezrobirii umanului din chingile morții, ale bolii și ale suferinței. Adesea însă, toate aceste orientări sunt învinuite de interese ideologice și politice ascunse sub aparența bunelor intenții, de naivitate tehnoștiințifică sau de optimism nerealist, sunt atacate de pe poziții opoziționale pe motiv că sfârșesc să reafirme țelurile și obiectivele tehnocraticilor, ale albilor, ale bărbaților, ale speciei umane sau sunt incriminate de perpetuarea ideilor tehnomistice (pshihedeliceă ale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Acest tip de discurs critic cade el însuși în capcana propagandei, în speculații extreme, adesea fără fundament realist. În genere însă, criticii transumaniștilor, aflați pe poziții umaniste, nu țin seama de înrădăcinarea teoriilor acestora în cadrul umanismului însuși (înrâurire evidentă în ciuda aparenței afirmațiilor lor futuristeă, de faptul că modul de gândire umanist a contribuit la formularea concepțiilor progresiste transumaniste. Împotriva acestor critici, transumaniștii admit echivocitatea intervenției tehnologice asupra umanului și a feței duble a progresului, propunându-și să lupte nu doar împotriva
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
drepturilor animalelor. În acest stadiu biodigital, al ființei intermediare și hibride, corporalitatea și natura se conjugă cu artificialitatea și tehnologia, până în pragul mutațiilor profunde în statutul artei și în domeniile vieții. În momentul în care știința operează nu doar asupra aparenței corpului, la suprafața acestuia, prin chirurgie plastică sau modelări media, ci și în adâncimea trupului, în straturile genetice, rolul artistului este să scoată la iveală nu doar schimbările estetice, ci și pe cele existențiale sau sociale. În legătură cu conținutul și ideologia
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o întoarcere a conștiinței la ea însăși, nu ca la o substanță eternă, ci ca la o intenționalitate care atribuie sens lucrurilor. Constituirea fenomenelor de către conștiința intențională este descrisă în legătură cu percepția sau cu lucrul perceput ca un sistem complex de aparențe și unghiuri de vedere ale experienței imediate. Reducția fenomenologică permite accesul la esențele imanente ale conștiinței în experiență, neafectând caracterul absolut al conștiinței. Astfel se poate obține esența lucrurilor existențiale în conștiință. Ne interesează în schimb, perspectiva lui Merleau-Ponty care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Dacă se admite o astfel de modificare concluzia silogismul se deduce doar din propoziții particulare, evitându-se obiecția cu referire la condiția de verificabilitate a enunțului afirmativ general (nu mai trebuie verificat dacă toți oamenii sunt muritori). Dar numai În aparență noua premisă este diferită de cea veche, căci prin trecerea subiectului gramatical al premisei majore la singular nu s-a obținut și reducerea sferei subiectului judecății. (Se poate pune, pe bună dreptate, Întrebarea „ce este desemnat prin cuvintele cel ce
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
externă, ci a căutat temeiul acesteia și al cunoașterii adevărate a ei. În dubla traversare a câmpului cunoașterilor noastre, spiritul se convinge că ele ni se pot prezenta ambivalent: atât imperfecte și confuze, cât și clare și distincte. Jocul de aparențe - Între Îndoială și certitudine - ce se petrece În fața spiritului nostru solicită multă atenție În ceea ce privește folosirea cuvintelor și judecăților noastre, deoarece se pare că deducerea adevărului pe una din căi, neagă deducerea aceluiași adevăr urmând calea cealaltă: „Totuși mă mir cât
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
face parte din gândirea mea. În sfârșit, eu sunt acela care simt, adică cel care primește și cunoaște lucrurile prin organele de simț, pentru că, până la urmă, eu văd lumina, aud zgomotul și simt căldura. Cineva Îmi va spune că aceste aparențe sunt false și că dorm. Fie și așa; totuși, cel puțin este foarte clar că-mi pare că eu văd, aud, că mă Încălzesc; și tocmai aceasta e ceea ce se numește În mine a simți, e asta, considerat tocmai așa
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
principal pe cele care se referă la statutul central al Sichemului și al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unei comunități în realizarea studiului, datorită efectelor pe care le are acel proces pentru comunitate în ceea ce privește dezvoltarea angajamentului, a capacității și a talentelor, ca și îmbunătățirea utilizării acestora. Rezumattc "Rezumat" Focus grupurile sunt niște creaturi exemplare în regnul grupurilor. În ceea ce privește aparențele, focus grupurile se aseamănă foarte mult cu alte tipuri de experiențe de grup. La o analiză mai atentă totuși, putem spune că focus grupurile au o serie de caracteristici distinctive: 1. Implică persoane care se aseamănă, aflate într-o interacțiune
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
moment, nu ne referim la nume de persoane, ci la caracteristicile pe care ar trebui să le aibă acele persoane. De exemplu, să presupunem că o instituție de învățământ este interesată de modul în care percep clienții programele actuale. În aparență, acest lucru presupune o abordare directă; nu este necesară decât o discuție cu studenții. Dar s-ar putea să fie o chestiune mai complexă. Ce anume îi interesează pe cei cu putere de decizie: studenții actuali, studenții care au încercat
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
anumit mesaj celorlalți. Faceți în așa fel ca raportul dumneavoastră să fie ușor de înțeles pentru ei. Realizați rapoarte atractive din punct de vedere vizualtc " Realizați rapoarte atractive din punct de vedere vizual" Fie că vă place sau nu, uneori aparențele contează. Felul în care este scris și aranjat raportul scris este important. Arată profesionist? Dă impresia că documentul a fost realizat cu grijă și atenție? Este conceput în așa fel încât să mențină trează atenția cititorului? Le atrage privirea spre
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
abilitatea unui luptător și atacă neobosit sub centură... Nu putem trata în mod exhaustiv subiectul capcanelor, însă voi menționa câteva exemple reprezentative, urmând ca fiecare să înțeleagă ceea ce este de înțeles. Important e să rețineți că bucătăria e plină de aparențe înșelătoare, denumiri-capcană și probleme de perspicacitate. Ne salvează cartea de bucate și aliatul permanent al gospodinei, vigilența mereu trează: - dacă, de exemplu, vă trece prin minte să gătiți ciorbă de perișoare, trebuie să cumpărați carne, altfel vă iese un compot
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în analiză. Ca urmare, în funcție de necesitățile analizei, se poate opta pentru o analiză la diferite momente ale anului. 2. Unele companii pot utiliza tehnici de „cosmetizare” a situației prezentate în bilanț. Spre exemplu, o societate comercială care dorește să păstreze aparențe legate de o stare de lichiditate accentuată poate apela pe 27 decembrie la un credit pe termen lung (în situația în care există o bancă dispusă să îl acorde), care îi va crește nivelul disponibilităților și va crea o stare
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
184), citim într-un loc. Oricum, pe Cioran nu ceilalți îl interesează înainte de toate, ci el însuși. Creează ruine pentru a se salva. Să fie, pe alt plan, teama de ideologia și de trecutul lui? Dar ideologia e numai o aparență, mască fiind. Figură emblematică, poate, a secolului XX, Cioran e, în fond, omul problematic, care se caută și deopotrivă se neagă cu disperare pe sine, știind că nimic nu-l reprezintă, deși totul ia înfățișarea propriului infern. O ființă care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Astfel, oricâte rezerve am putea avea, destinul lui Cioran este marcat într-un mod decisiv de problema adevărului. Prin decembrie 1935, îi scrie lui Mircea Eliade: „Ai înțeles desigur de mult că sufăr de obsesia esențialului cu conștiința martirizantă a aparențelor. Durându-mă aparențele, îmi este imposibil să ies din ele fără să descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (552
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am putea avea, destinul lui Cioran este marcat într-un mod decisiv de problema adevărului. Prin decembrie 1935, îi scrie lui Mircea Eliade: „Ai înțeles desigur de mult că sufăr de obsesia esențialului cu conștiința martirizantă a aparențelor. Durându-mă aparențele, îmi este imposibil să ies din ele fără să descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (552). Nu-i vorbă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
altul din tinerețe, pasionat de rupturi și de tortura satanică. Îi scrie lui Arșavir Acterian: „Mircea are imense calități și multe înzestrări, dar nu cred că ar fi fost un bun călugăr. E prea scriitor, adică ține prea mult la aparențe, cele care sunt însăși substanța romanului” (23 ianuarie 1981, 472). Dar tocmai pentru că îi repugnă aparențele, acum, când nu mai este posibil să fie altceva, crede despre sine că ar fi fost un bun sihastru. De fapt, se hrănește din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
are imense calități și multe înzestrări, dar nu cred că ar fi fost un bun călugăr. E prea scriitor, adică ține prea mult la aparențe, cele care sunt însăși substanța romanului” (23 ianuarie 1981, 472). Dar tocmai pentru că îi repugnă aparențele, acum, când nu mai este posibil să fie altceva, crede despre sine că ar fi fost un bun sihastru. De fapt, se hrănește din convingerea că vocația lui Ă ratată și abia astfel relevantă Ă era aceea de sihastru, de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lor Ă în tinerețe, livrescul distruge Ă, câteva cuvinte dintr-o scrisoare către același Mircea Eliade, din 1935, e în măsură să clarifice lucrurile. Spune Cioran: „Ai înțeles desigur de mult că sufăr de obsesia esențialului cu conștiința martirizantă a aparențelor. Durându-mă aparențele, îmi este imposibil să ies din ele fără să nu descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]