8,411 matches
-
de termenii săi, gnosticismul este ideologia „istorială” a Revoluției apocaliptice, care se manifestă În predicarea de către Isus a iminentei veniri a Împărăției lui Dumnezeu. Prin moartea și Învierea lui Isus, lumea de aici este abolită, Însă ea Întîrzie să dispară. Apostolul Pavel dă cel dintîi o expresie „gnostică” acestui paradox, transpunînd mîntuirea creștină de pe dimensiunea orizontală a timpului pe dimensiunea verticală a ființei și transformînd sfîrșitul lumii Într-o evadare individuală din Închisoarea acestei lumi19. Cu Începere de la Origen, Părinții Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2); cadelniță (2); carte de joc (2); cărți (2); cîntec (2); creștinism (2); intermediar (2); îndrumător (2); înmormîntare (2); învățător (2); ortodox (2); păcat (2); părinte spiritual (2); politică (2); sărbătoare (2); speranță (2); ură (2); adînc; aleluia; altar; apărător; apostol; aur; Batman; băutură; binecuvîntare; biserică, cruce; botezul: 06/01; bunătate; bunicul; busuioc; carte; catedrală; călugăriță; cărți de joc; ceară; cere bani; cerșetor; chip; cinstit; ciorditor; cîntă; clopot; costum negru; credință, biserică; curat; dăruire; deșteptăciune; discuție; divinitate; dogmatic; dreptate; duhovnicesc; duioșie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și alții, fie prin instituția Căminului Cultural, fie prin reviste ca Albina, prin publicarea unor lucrări de popularizare și propagandă culturală, prin conferințe și biblioteci. Fundația Culturală Regală funcționa încă pe baza ideilor haretiste (urmărind „răspândirea” culturii în mase prin „apostoli culturali” și „misionari”), când Gusti a preluat conducerea și a impus un program sistematic, riguros, pornind de la cunoașterea nevoilor reale ale satului. Noua concepție culturală a Fundației a devenit una „sociologică”, în sensul că socotea „cultura” nu doar un efort
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
făuritor de școală nouă, ci și un om de idei și de acțiune cum n-a fost nici un ministru al învățământului până la el. El voia ca „școala să fie centrul cultural al satului”, un instrument la îndemâna poporului, iar învățătorul un „apostol cultural al neamului”. El a lărgit funcțiile școlii, prevăzând-o cu noi arii de activitate: cursuri pentru adulți, în vederea combaterii analfabetismului la sate; bibliotecă rurală, cuprinzând atât cărți pentru școlari, cât și pentru adulți; șezători culturale, organizate de învățători cu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Testament au folosit în scrierile lor câteva expresii aramaice: talita koum (Mc. 5,41), Maran atha (1 Cor. 16,22), Effata (Mc. 7,34) și Eli, Eli, lama sabahtani (Mc. 15,34), precum și câteva toponime: Golgotha, Ghetsimani, Bethesda. Mântuitorul și apostolii au vorbit dialectul aramaic galilean, diferit de cel întâlnit în Iudeea (Mt. 26,73). Scrisorile lui Bar-Kohba, alături de inscripțiile de pe osuare și morminte reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea dialectului aramaic iudaic. Perioada recentă din istoria limbii aramaice se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu gândul la un carnet. Carnetul de pergament este o invenție romană. Acest lucru îl aflăm în mod indirect de la 2Tim. 4,13, unde se află singura atestare cunoscută a cuvântului membr£nai, cu sensul de carnet de pergament. Sfântul apostol Pavel scrie: TÒn failÒnhn Òn ap˜lipon Trò£di par¦ K£rpw —rcÒmenoj f˜re kaˆ t¦ bibl...a m£lista t¦j membr£naj („Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lipon Trò£di par¦ K£rpw —rcÒmenoj f˜re kaˆ t¦ bibl...a m£lista t¦j membr£naj („Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum și cărțile, mai ales pergamentele”). Sfântul apostol Pavel se folosea de un termen latin întrucât se referea la o realitate care nu avea o denumire proprie în greacă. Utilizând transcrierea greacă a cuvântului latin membrana, el evită folosirea cuvântului grec difq˜raj (al cărui sens ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care este greșită și care este corectă. În plus, trebuie spus că fiecare dintre aceste trei versiuni își are simpatizanții ei. Cronologia din Septaginta apare și la Flavius Iosephus, iar cronologia samariteană este susținută de Cartea Jubileelor și de Faptele Apostolilor 7. Concluzia inevitabilă la care ajungem este că toate cele trei texte erau întâlnite la evrei, fiecare dintre ele reprezentând tradiția unei localități sau a unei școli. Numărul manuscriselor samaritene pare să nu fi fost niciodată prea mare. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Zoosofia" îi prefigurează aduce pe Mutu Zugravu din poemul "Faraoanca", care desenează într-o suită de tablouri pe Ștefan, pe Șmil, bătălia de la Podul Înalt, Șelimbăr, Sarmisegetusa și Oituz. Datele sunt culese din literatura religioasă, cronicari, moldoveni și munteni, toți apostoli ai neamului. Țara trece prin foc și sabie, răscoalelor țărănești li se dau dimensiuni mitice: "Domnule, Iancule mare/ aud bătăi de tipare/ pe lemnul de spânzurătoare/ cum să-nțeleg vuietul oarecare de unelte lucrătoare/ că doar morții nu mai fac
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
De asemenea, vine cu construcții arhaice tot atât de frecvente ca în volumul "Zoosofia". Limba poetică capătă o înfățișare spectaculoasă,dar familiară nouă, formula este cea a "Horelor" argheziene, universul este infantil, burlesc, dar mai ales folcloric-creștin, sacralizat; apar Dumnezeu, Isus, Iuda, apostoli, sfinți. Dimensiunea e tragică, datorită păcatului originar, provocat, după Ion Gheorghe, tocmai de Dumnezeu, care în jocurile sale prime și primordiale " Va suci capul lui Adam/ punându-l să ia mărul/ să ne poată da amândoura cu piciorul/ ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea s-a născut dintr-un ou, că sfârșitul ar fi apocaliptic, ideea de sacrificiu în artă sau de sacrificiu pentru iertarea greșelilor: Capul i l-au înțepenit în coroana de fier înroșit." Lumea este nepregătită să-l primească pe apostolul român care vine să mântuiască poporul de la Dunăre. Într-un colind, apar fecioara Maria, fuga cu pruncul, nașterea lui Isus, totul desfășurat iconografic sau în desene murale. Poetul este când comentatorul subtil și ironic, creatorul detașat de credință și datină
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de credință și datină, când țăranul care și-a făcut un cult pentru icoana sfântă, menită să-i "ierte greșelile". Ca pe o peliculă de film urmărim arborele, șarpele, caloianul, bocitoarele, Isus făcând minuni, la "Cina cea de taină" împărtășind apostolii cu trupul și sângele său, dar afurisind pe Iuda cel trădător. Personajele, deși fantastice, se integrează în lumea reală cu boieri și țărani. Există o artă a portretului, a descrierii cu minuțiozitate,astfel că alegoriile devin structuri exemplare, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a celor două ipostasuri sau chipuri ale divinității și umanității sale se numește unire ipostatică. Ea va dăinui până la sfârșitul veacurilor în Hristos cel născut, mort și înviat. Cu aceeași calitate de Dumnezeu și om, pe care au cunoscut-o apostolii, Mântuitorul a înviat din mormânt, s-a înălțat la ceruri și la sfârșitul lumii va veni din nou cu același trup ca să judece viii și morții. Bibliografie: Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
creștinului. Ardoarea și convingerile sale îl determinaseră să "de-vieze", să-și radicalizeze pozițiile, iar unii nu l-au urmat încă de cînd rupsese relațiile cu de Gaulle dar toți recunoșteau autenticitatea umanismului său...". Robert Buron este adesea prezentat drept "apostolul lumii a treia", iar Sékou Touré, promotorul independenței Guineei, spunea despre el: "Robert Buron se poate plimba prin Africa atîta timp cît va dori, nu va trebui niciodată să-și facă griji pentru pat, adăpost și hrană, căci pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sensibilitate metafizică (cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale unui univers existențial rustic, bucolic (plai natal, natură umanizată/sacralizată, spațiu originar/spațiu matrice al românismului etc.) - idealizarea modelului uman rustic - țăranul, păstorul, homo religiosus, apostolul, rapsodul - tonalitatea afectivă dominantă: fiorul religios, de sensibilitate metafizică - prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentărilor biblice; motive literare legate de rituri/mituri agrare, pastorale, religioase (semănatul, transhumanța etc.; mituri biblice: Nașterea Pruncului Sfânt, destinul christic, îngerul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Foarfecele să nu le bagi în gură, căci faci limbar*. Foc în dimineața Joii Mari din Săptămîna Mare de lîngă Paști, înainte de a cînta cocoșii a treia oară, oamenii fac focuri prin ogrăzi. Aceasta închipuiește focul unde a fost oprit Apostolul Petru și întrebat, și unde s-a lepădat de Iisus înainte de a cînta cocoșul a treia oară. în seara ajunului Sf. Dumitru [26 octombrie] se fac focuri pe lîngă care se adună copiii și strigă: „Hai la focul lui Sumedru
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fără ca tu să-l vezi pe el, a doua zi vei răguși. în Filipi să nu dai împrumut sau cenușa afară, că ți mănîncă lupii vitele. Să nu mături ograda sărbătoarea, că-i rău de lup. La 16 ianuar, ziua Apostolului Petru [închinarea cinstitului lanț al Sf. Petru], să nu lucri, că e rău pentru lupi. Cînd cauți vite pierdute să nu mănînci, că le mănîncă lupul. (Gh.F.C.) Cu ficat de lup vindeci oftica. (Gh.F.C.) Cu păr de lup și de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trei grăunți de usturoi, bucate, cinci bani și aruncă cu ele înspre ăi tineri, ca să aibă noroc de bucate. Fetele, cînd se cunună, să aibă la sine bani, oglindă și miere de stup, iar cînd cetețul ajunge la pasagiul din Apostol: „Iar muierea să 254 se teamă de bărbat“, atunci să-l calce de două ori pe picior - și bărbatul se va teme de muiere. Cînd se cunună ginerele cu mireasa, ginerele să aibă în cizmă un cuțit și usturoi, iar
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
înnoiești cu ceva. Noițele de pe unghii sînt semne de noroc. Unghiile, cînd se taie, se pun în sîn sau la pragul ușii, iar după ce moare i se pun în sîn, pentru că la a doua venire fiecare trebuie să dea unghiile Apostolului Petru ca să-și facă trîmbițe din ele. Cînd tai unghiile, pune-le la îndoitura cotului, că pe lumea ailaltă te întreabă Dumnezeu de ele. Cînd îți tai unghiile, să le pui în palmă ca să le sufli, căci altfel, cînd îi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fără prihană, și cealaltă, mutilată de ocupația comunistă, a demisiilor morale, diaristul excelează prin versatilitatea spiritului critic și reflecția superioară. Este totuși vorba de o natură poetică; sărăcia epică și anecdotică confirmă acel elan de a se pierde asemeni unui apostol posedat de obsesia românească, acea intransigență crispată și chiar voluptate a prăpastiei de sorginte cioraniană. Cele două volume de memorii "La apa Vavilonului", semnate de Monica Lovinescu (București, 1923 - 2008, Paris), rescriu viața autoarei la Paris între 1947 și 1980
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tocmai acestui discurs cu care personajul se "prezintă" lumii și care îl înfățișează în imaturitatea grea de consecințe. Cele trei direcții esențiale ale exprimării ca ființă a lui Bologa au fost pe rînd marcate de înfrîngere personală și răsturnare dramatică. Apostol, cu numele său predestinat, însă căpătînd în roman o nuanță care ține de ironia destinului, este menit să facă lecția umilinței în toate ipostazele. Pe rînd iluminat și sceptic, pătimaș al ordinii statale și strivit iremediabil de aceeași justiție statală
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și tutela parentală. Exprimînd neadevărul, inautenticitatea ființei sale, "vechea concepție" teroriza neauzit, obligîndu-l la supunere tensionată. Alt fel de a opune instanței mariane ("măicuța", mama Fecioară) căii drepte opresiunea străină ("mama vitregă"), limbajul anunță raportul mai înalt, mai categoric între Apostol și forma sa de mîntuire. A muri jertfindu-se, pentru a nu înfăptui crima împotriva poporului său, a reface supliciul christic, în numele "credinței celei noi", născute în sufletul său care a primit adevărul, l-a văzut, asistat de mîngîierea depărtată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este prilejuită, în mod bizar, de reflectorul rusesc. Ca un inamic sfidător, în fapt sub semnul metonimic al identificării armatei rivale cu obiectivul luminos care străpunge, pătrunde imaterial linia frontului, reflectorul provoacă necontenit. Încercările de a-l lichida eșuaseră constant. Apostol Bologa crede că, doborîndu-l el, va putea cere în schimb favoarea de a fi mutat pe altă linie a frontului decît aceea preconizată a se afla pe teritoriul românesc. Se explică schimbarea de dispoziție a combatantului, cum și, subit, grija
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ar fi descoperit cum stătea zgulit în observatorul umed, [razele] se opriră chiar asupra lui, învăluindu-l cu farmecul lor rece, străbătîndu-i, prin ochii bolnavi, în toate ascunzătorile inimii, răscolindu-i și tulburîndu-i gîndurile ca un neașteptat răsărit de soare... Apostol simți numai o ură năprasnică împotriva luminii care îl îmbrățișa fără voia lui." Aceeași fascinație dublată de teroare, pe care Aposol le-a mai resimțit, îngemănate, în momentele cheie ale istoriei lui, se exprimă direct aici. Nu este de mirare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sfidarea lui". De reținut este și alternarea poziției dominatoare (sfidarea), acum favorabilă celui care privește lumina. Personificarea e sinteza tuturor temerilor și are, indiscutabil, un ce halucinant. Nu este prima oară cînd spotul orbitor al imponderabilei lumini îl aruncă pe Apostol într-o transă inexplicabilă: "țîșni o lumină orbitoare și mîndră, zvîrlindu-și întîiele raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi, coborînd pe pămînt repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mînia, uitînd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]