4,855 matches
-
a sugerat apoi să-și spună povestea în fața conferinței de Partid pe Moscova. Hrușciov a procedat întocmai, și a primit aplauze și a fost imediat reales în funcție. Hrușciov relata în memoriile sale că fusese denunțat și de un coleg arestat. Stalin i-a spus personal lui Hrușciov de acuzație, privindu-l în ochi și așteptând un răspuns. Hrușciov speculează în memoriile sale că dacă Stalin s-ar fi îndoit de reacția sa, atunci ar fi fost pe loc categorisit ca
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
nr. 3 din 4 ianuarie 1990, când încă nu fusese ales președinte, Ion Iliescu a amnistiat toate infracțiunile săvârșite care se încadrau la mai puțin de 3 ani pedeapsă. Astfel au scăpat de pușcărie toți cei care au bătut revoluționarii arestați. Ion Iliescu a grațiat și pe membrii C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. care fuseseră condamnați pentru că au aprobat, în ședința din 17 decembrie 1989, reprimarea revoluției române din 1989. De asemeni a grațiat ofițerii condamnați pentru deschiderea focului în zona
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
sedii în Boston și Brașov, fondator: Lidia Gheorghiu Bradley. Inițiatorii sitului fiind Mircea Ivanoiu și Lidia Gheorghiu Bradley. Această arhiva digitală a fost creată de către Fundația Aspera din Boston. Memoria.Ro este un proiect total diferit de Memoria - Revista Gândirii Arestate, revista lansată de către Banu Rădulescu
Situl Memoria () [Corola-website/Science/317044_a_318373]
-
Bande” îi vânează pe partizanii anticomuniști, efectuând pânde, acțiuni de căutare, arestări și execuții la Avrig, Porumbacu de Sus, Baia de Aramă, Văliug, Caransebeș, Mehadia și în multe alte localități. Sunt capturați sau uciși în luptă ultimii membri ai grupării Ișfănuț. Partizanii arestați sunt condamnați la moarte prin procese sumare și executați. În acțiunile de căutare și anihilare pe teren a partizanilor din zona Caransebeșului s-a remarcat locotenentul de Securitate Emeric Varody (Emeric sau Imre Váradi). Luptătorii anticomuniști capturați în viață erau
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
urgență 15 oameni pentru a avea grijă de oi pe drum. Un comisar capturează 15-20 de persoane fără acte într-o razie pe străzile Bucureștiului și îi predă trupelor germane, care îi îmbarcă cu forța în același tren. Printre cei arestați se afla și Darie (Gabriel Oseciuc), un tânăr țăran șchiop care abia sosise la București. În prima noapte, Diplomatul (Gheorghe Dinică), un individ declasat ce pretindea că fusese consul, dar care era de fapt „nene la o casă de fete
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
României. Pe 12 ianuarie 1949, doi dintre partizani, Grigore Ianosiga-Ionescu și Moise Anculia-Păsule, au fost arestați și duși la Postul de Miliție situat în incinta primăriei Teregova. În aceeași seară, temându-se că vor fi denunțați prin tortură de cei arestați, conducătorii partizanilor, Spiru Blănaru, Gheorghe Ionescu, Anculia Petru și Nicolae Ghimboașe decid atacarea postului de miliție și eliberarea celor doi. Atacul începe în jurul orei 22.30 (după Cicerone Ionițoiu la ora 02.00), în seara (noaptea) de 12 spre 13
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
Spiru Blănaru. Pe 4 februarie a fost arestat Ion Colțan din grupul notarului Gheorghe Ionescu, iar pe 7 februarie au fost arestați 51 de țărani. Reținerile și perchezițiile în satele Banatului de munte au continuat zi și noapte, printre cei arestați fiind și celălalt partizan eliberat de la postul de miliție din Teregova, Moise Anculia. Pornind de la informațiile obținute prin tortură sau de la informatori, Securitatea a inițiat, în noaptea de 7 spre 8 februarie 1949, o operațiune militară împotriva partizanilor anticomuniști. Folosindu
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
lărgită rețeaua de informatori, iar pe 5 martie 1949 a fost efectuată o razie de amploare soldată cu peste 40 de arestări în rândul țăranilor și micii intelectualități a satelor. Pornind de la datele culese în urma anchetării cu violență a celor arestați, Securitatea a declanșat operațiunea finală de lichidare a grupurilor Blănaru și Uță. Pe 7 martie 1949 au fost percheziționate sălașele Poiana Roșului, Dobane și Cornereva, la acesta din urmă organele de represiune reușind să ucidă un partizan și să rănească
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
către Armata Rușilor Voluntari a lui Denikin și forțele naționaliste ucrainene. Pe 6 noiembrie 1919, forțele lui Denikin au luat cu asalt Rada și, cu ajutorul atamanului A. Filimonov, au arestat zece dintre parlamentari, inclusiv pe premierul Radei, P. Kurganski. Parlamentarii arestați au fost spânzurați pentru trădare. Numeroși cazaci s-au alăturat forțelelor lui Denikin și au luptat în cadrul Armatei Voluntarilor. După înfrângerea lui Denikin din 1919, când devenise clar că bolșevicii aveau să ocupe Kubanul, unele grupuri pro-ucrainene au încercat să
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
în continuare nu-și mai are rost. N-aș face acest lucru fără să fiu convins de cele afirmate mai sus și țiu să declar că rostul negării de până acum a fost nu diminuarea răspunderii personale, ci limitarea persoanelor arestate. Mă refer la număr. Aș vrea să arăt de la bun început că nu regret tot ceea ce am făcut și dacă istoria s-ar repeta, în fond aș face la fel, aș modifica însă profund forma”, în sensul de a face
Alexandru Dejeu () [Corola-website/Science/319545_a_320874]
-
Gheorghe Blidaru, locotenent Horia Brestoiu, locotenent Nicolae Domnița, locotenent major Florea Gheorghiu, locotenent major Gheorghe Mihăilescu, locotenent major Iosif Moldovan, locotenent major Dumitru Preda. Gheorghe Enoiu nu doar a coordonat interogatoriile, ci a participat personal la torturarea unora dintre cei arestați. Demostene Andronescu, reținut pe 10 noiembrie 1956, își amintește: După Revoluție, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a strâns mai multe mărturii ale celor care au supraviețuit anchetelor din beciurile Securității: „Enoiu a fost unul din personajele sinistre
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
După Revoluție, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a strâns mai multe mărturii ale celor care au supraviețuit anchetelor din beciurile Securității: „Enoiu a fost unul din personajele sinistre ale anilor 1956 și nu există nimeni dintre studenții arestați atunci care să fi scăpat de bătăile lui Enoiu”; „Altcineva nu m-a bătut, altcineva nu m-a lovit în timpul anchetei, decât Enoiu”; „Enoiu m-a lovit cu palmele și cu pumnii în cap. În urma bătăilor și a presiunii psihice
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
protest. După 1990, Gheorghe Enoiu a negat toate acuzațiile de tortură care i s-au adus: „Eu n-am săvârșit o crimă”. Mai mult, a susținut în puținele interviuri acordate că a fost adeptul anchetării în deplină legalitate a celor arestați. Enoiu recunoaște totuși că studenții au fost bătuți cu brutalitate, dar susține că acest lucru s-ar fi întâmplat în aresturile Securității Capitalei: Enoiu admite că studenții nu fuseseră retinuți legal, pentru că nu existau mandate de arestare emise pe numele
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
a zeci de oameni, strânse după Revoluție de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, rezultă că anchetele au fost deosebit de brutale, că ele au fost coordonate de Gheorghe Enoiu și că acesta a participat nemijlocit la torturarea celor arestați. În Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, făcut public în 2006, scrie: În vara anului 1959, șase persoane mascate și înarmate au jefuit o mașină a Băncii de Stat a Republicii Populare Române, în care se aflau
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
1950 și 1960 și reprezintă diferite momente importante ale războiului din Vendée, unul fiind dedicat victimelor masacrului din localitate. Vitraliile comemorând "Masacrele de la Avrillé" care au avut loc între 12 ianuarie și 10 februarie 1794, când aproape 2000 de persoane arestate și închise la Angers au fost împușcate pe un teren, cunoscut sub numele de La Meignane, din localitatea Avrillé. Locul de execuție a fost denumit "Câmpul Martirilor" și încă din 1795 a fost ridicată o cruce de lemn pe acest amplasament
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
sătenii care, în timpul luptelor, se refugiaseră în împrejurimi, în momentul întoarcerii lor acasă. Ei au fost deținuți întâi în mânăstirea din vecinătate și apoi împușcați. În acest masacru și-au pierdut viața peste 2.000 de persoane. Vitraliul arată persoanele arestate duse la locul lor de detenție. În partea stângă a vitraliului este reprezentată Domnișoara de La Guérinière care taie legăturile condamnaților, pentru a le facilita evadarea. Localitatea La-Salle-de-Vihiers se afla pe traseul urmat de coloana infernală comandată de generalul Louis Bonnaire
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
2 septembrie a existins această obligativitate la toți cetățenii. Canonicul Repin a refuzat din nou să presteze jurământul, fiind închis împreună cu alți preoți în vârstă într-o fostă școală a congregației "Frații Doctrinei Creștine", cunoscută sub denumirea la Rossignolerie. Preoții arestați au fost eliberați de armata catolică și regală în momentul cuceririi orașului Angers în 17 iunie 1793. Totuși, în momentul contra-atacului trupelor republicane, bătrânul canonic era prea în vârstă pentru a se retrage cu trupele regaliste. În 24 decembrie 1793
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
ale generalului d'Elbée și s-a instalat din nou la Beaupréau. A rămas în zonă, lucrând în clandestinitate chiar în timpul represiunilor, în urma decretului din 18 fructidor anul 5 (4 septembrie 1797), când mulți dintre preoți au fost din nou arestați, cerându-li-se un nou jurământ de credință, represalii care au durat până în 1799. În această perioadă el se stabilise în ferma La Gâtine, greu accesibilă, situată între localitățile Andrezé și Jallais. Urbain Loir-Mongazon a putut totuși, în 1796, să
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Toți cetățenii, fiind egali în ochii legii, sunt la fel de eligibili pentru toate demnitățile, locurile și angajările publice, în funcție de capacitatea lor și fără a face altă distincție decât cea privitoare la virtuțile și talentele lor.” „Nici un om nu poate fi acuzat, arestat, nici deținut decât în cazurile stabilite prin lege și după formele prescrise de aceasta. Cei care solicită, dau, execută sau fac să se execute ordine arbitrare trebuie pedepsiți; dar orice cetățean somat sau arestat în virtutea legii trebuie să se supună
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
trimis soli la curtea domnească din Iași a domnitorului Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711). Domnitorul a cerut efectuarea unei anchete și a trimis în acest scop doi oameni de încredere. Documentul din epocă consemnează absolvirea evreilor de aceste acuzații, eliberarea celor arestați și internarea într-o casă de nebuni a călugărului care a înscenat așa-zisul omor ritual. De-a lungul timpului au existat pogromuri împotriva evreilor acuzați de omor ritual, în special la Galați, inițiativa având-o negustorii greci, care, pe lângă
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
prezentă în toate condamnările. După judecarea primului „lot de criminali de război”, în frunte cu Mareșalul Antonescu, Tribunalul Poporului a mai dispus în mai 1946 , arestarea și judecarea tuturor celorlalți membri ai guvernului antonescian , printre care și Aurelian P. Pană. Arestat și judecat, Aurelian Pană a fost condamnat , așa cum relatează manuscrisul ing. Aurel Pană, fiul acestuia, la 10 ani de închisoare, 10 ani degradare civică și confiscarea averii, în baza deciziei penale nr. 123 din 19 ianuarie 1949 a Curții Penale
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
cerându-li-se cooperarea. Atunci Hitler a comis greșeala de a permite oamenilor să părăsească berăria. O zi după, Hitler alături de Erich Ludendorff și Röhm al cărui SA fusese în prim-planul tentativei de puci, a fost într-un final arestat și adus în fața unei curți de justiție. A fost condamnat la cinci ani de închisoare, ca „deținut de onoare“, cu înțelegerea că va fi eliberat condiționat după un an. Röhm a fost încarcerat la închisoarea Stadelheim, iar Ludendorff a fost
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
naziste, imediat după ce trupele germane au intrat în Liov, au cerut guvernului ucrainean să se autodizolve. Cum ucrainenii au refuzat să-și înceteze activitatea, liderii guvernului au fost arestați și mai apoi internați în Lagărul de concentrare Sachsenhausen. Printre cei arestați s-au aflat și cei mai de frunte lideri ucraineni, Iaroslav Stețko și Stepan Bandera. În decembrie 1942, Adolf Hitler a cerut să se aplice „cele mai brutale mijloace” împotriva membrilor OUN, inclusiv asupra membrilor familiilor acestora. Unele grupuri ucrainene
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
ai opoziției georgiene Merab Kostava și Zviad Gamsakhurdia. Aceste măsuri nu au oprit, însă, mișcarea națională. Disidenți tineri, cum ar fi Tamar Chkheidze, Avtandil Imnadze, și apoi Giorgi Chanturia și Irakli Tsereteli, au căpătat influență și au protestat în favoarea liderilor arestați; s-au înființat și mai multe publicații underground (Samizdat). În această perioadă, Georgia deținea locul întâi între republicile sovietice la nivelul de educație superioară raportat la populație, iar numărul crescând de studenți, mai ales al celor originari din zonele rurale
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
-l asasineze pe Leopold, care călărea într-un cortegiu regal de la o ceremonie în memoria soției sale recent decedată, Marie Henriette. După ce Leopold a trecut, Rubino a tras trei focuri spre rege însă a ratat iar Rubino a fost imediat arestat. A murit la Laeken la 17 decembrie 1909 și a fost înmormântat în cripta regală de la Biserica Maicii Domnului de la Laeken din Bruxelles. A fost succedat de nepotul său, Albert, fiul fratelui său Philippe. Leopold al II-lea a avut
Leopold al II-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/320553_a_321882]