6,399 matches
-
nu trebuie să abordeze doar gîndurile obsesive, ci și toate situațiile evitate care ar putea provoca apariția gîndurilor. De exemplu, o persoană căreia îi este frică să nu își rănească propriii copii evită contactul cu cuțitele sau cu alte obiecte ascuțite atunci cînd aceștia se află în preajmă, iar o persoană cu gînduri blasfemiatoare evită mersul la biserică, de teamă ca acestea să nu survină exact atunci. Evitarea unor astfel de situații trebuie depășită, pentru a îmbunătăți și a menține progresele
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ales de îndemânarea jucătorului. Fiecare jucător reprezenta o echipă, a cărei denumire devoala caracteristicile fizice, preocupările, locul de baștină sau modul de comportare al acestuia. Încă îmi mai amintesc niște nume de echipe: Niki Bohosievici (Nasos Katovițe) avea un nas ascuțit și era de neam polonez; Nelu Popescu (Ț.K.V.A. Borțozo) era cam grăsuț în anul I; Mișu (eu, pentru prieteni !!!) Toma (Pușca Filarmonica) înjura de pușcă și cânta la vioară; Eugen Negură (Bâl-baba-hî) se cam bâlbâia, mai ales când
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
și contrabanda trecea. Dar dacă cotarul era cinstit, prindea imediat frauda. Cotul nu intra în butoi atât de adânc cât trebuia. Căruțele cu fân: Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul fânului. Aceste care erau sondate cu niște țepe lungi și ascuțite. Dacă controlorul era mituit, declara că totul e în regulă. Femeile cu copii: Foarte ingenios mijloc. Femei cu copii de țâță în brațe treceau de la țară la oraș. În pachetul din brațe - care nu era altceva decât un butoiaș cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și fiul ei, Costache Malaxa într-o ambianță de „voie bună”. Pe la ora 16, bărbații (Carol, Mihai, Ernest și Costache) s-au dus pe lac să vâneze rațe. Au împușcat 47 rațe. Aceste păsări se vânau „la pază”, vânătorii stând ascunși în stuf și așteptând ca rațele să vină pe lac, să se culce seara ori să-și ia zborul de pe lac, dimineața. S-a luat cina în aceeași companie. Pentru Carol, a fost prima zi mai relaxată după declanșarea războiului
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ci manifestarea legilor tainice ale naturii, care în lipsa lui ne-ar rămâne de-a pururi ascunse", cum spunea unul dintre marii poeți ai lumii, J.W. Goethe. Pe pământul străvechi al satelor Bucovinei, mâinile harnice ale omului și mintea lui ascuțită, ingenioasă, talentul lui creator, i-au dat satului o altă înfățișare. La sfârșit de săptămână, în satele bucovinene se deschid capacele lăzilor de zestre, scoțându-se la iveală straiele tradiționale menite să cinstească pe omul care le îmbracă și să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
simț, fiind la fel de contemplative și de sensibile. Casa lui Emiko e unică în felul său, cu un stil arhitectural aparte, ceea ce-i conferă frumusețe și unicitate. Constructorul a încadrat-o pe o colină între două străzi ce formează un unghi ascuțit mărginit de o a treia stradă care trece pe la poarta casei. Un gen de vilă cu etaj, construită după tipicul japonez. La parter, Emiko păstrează tradiția, inclusiv dormitul pe tatami, iar la etaj casa este mobilată după gustul fiului și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
îndemână. Pe măsuța, de pe care nora sa adunase ceștile de cafea, a așezat un vas din ceramică. În interiorul vasului se afla un suport din lemn cu o fantă pe mijloc. Lângă vas a așezat 3 instrumente de tăiat: un cuțit ascuțit; un fel de cater și o foarfecă specială, în genul celei de tăiat la vie, dar mai delicată. M-a invitat în grădină, de unde a tăiat câte o crenguță din fiecare copăcel. Din piersic a tăiat o crenguță mai lungă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
încât, pentru un japonez, este de neînțeles poziția noastră vis-à vis de viață, Iubirea fiind însușirea Vieții. Uneori, purtăm zeci de măști, așa încât am ajuns a nu ne mai recunoaște nici, măcar, pe noi înșine. Pe nesimțite, am devenit Oameni ascunși în trupuri...ca în turnuri de castele. DOMO ARIGATOU, JAPAN! Dacă lectura acestei cărți... ți-a adus bucurie în suflet... va fi un semn că am putut ajunge până la inima ta, dragă cititorule. Abia după cinci călătorii în Japonia am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o ciudată eleganță. Privirea veșnic În mișcare a nobilului Zähringer cerceta cu luare aminte veșmântul de brocart violet al frumosului Bodo și ochii lui inteligenți și strălucitori, de aceeași culoare violetă. Mai cu seamă spada scurtă, Încovoiată și primejdios de ascuțită, așa cum purtau arabii, pe care vorbitorul o purta la coapsă, trezise curiozitatea ducelui, el Însuși mare amator de arme. „Cu o spadă ca asta tai un fulg În zbor“, gândi el. „Nici n-ai nevoie să lovești cu amândouă mâinile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca de obicei dormise prost. Coșmarul lui obișnuit nu-l cruțase nici de data aceasta. De câte ori Închidea ochii, vedea parcă aievea marea albastră și cupolele aurite ale Bizanțului, forfoteala ulicioarelor Înțesate de negustori, soldați și prostituate. Simțea În nări mirosurile ascuțite ale mirodeniilor și pe cele sărate ale mării. și retrăia pentru câteva clipe acea perioa dă liniștită din viața lui când ucenicise la cioplitorul Tzamblakis, pentru care piatra nu avea nici o taină. Cioplise zi și noapte cu Înverșunare și cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care, toate, semănau cu Maria lui. Dar un neastâmpăr bolnav Îl goni și de acolo. În fiecare zi Îi răsunau În urechi țipetele de groază ale victimelor mă celărite. și nopțile lui erau și ele pline de aceleași sunete Înfiorătoare, ascuțite ca niște vârfuri de lance, care-i sfâ șiau sufletul... Petrecu deci noaptea cu coșmarurile lui, Încăpățânându-se să doarmă, deși de fapt era mai treaz decât În cea mai desăvârșită stare de veghe. Apoi, spre dimineață, ațipi ușor, cufundându
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din arc și brațele lui musculoase prinseră ca Într-un clește gâtul Încordat și plin de spumă al calului, atârnând de el cu toată greutatea corpului. Își simți picioarele târându-se prin iarba udă și brațele prinse Într-o durere ascuțită, ca și cum cineva i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
De câte ori putea, se strecura afară din castel și se fofila la curțile din spate, Îmbrăcată ca un simplu paj și călărea pe deșelate caii cei mai sălbatici ai ministerialului. Slugile o divinizau, tinerii scutieri care-și făceau ucenicia pe lângă spada ascuțită a lui Hildebrand visau la pletele blonde pe care copila le lăsa să fluture În voie, iar Rishawa o privea ca pe o eretică, pe care azi, mâine o vor arde pe rug. Pe de altă parte, firea deschisă a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toate Curțile princiare. — Iartă-mă părinte. Nu vreau să fiu nerespectuos cu doamna noastră... Călugărul clătină din cap. Hildebrand nu se pricepea de fel În ale diplomației. — Degeaba clatini din cap. Eu am o limbă și o spadă. Amândouă taie ascuțit, dar niciodată n-au pricinuit vreun neajuns domnului nostru și casei sale. Sunt Însă Îngrijorat pentru Adelheid. În ultimii ani ne-am deprins a o privi ca pe copilul nostru și n-am vrea să sufere. Viața la Curte nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pofti la un pahar de vin din viile domnului său, pe care-l Însoți cu nuci, miere și pâine proaspătă. Între timp, Adelheid fu condusă la chilia ei, sub oblă duirea bătrânei doice a ducesei, o cumătră rotofeie cu limbă ascuțită și cu o uriașă scufie albă, cum tânăra nu mai văzuse În viața ei. Într-o clipită, toate evenimentele de la Curte fură pomenite cu o repeziciune uluitoare, toți locuitorii castelului fură trecuți În revistă, cu calitățile și defecte lor. Copila
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
clipă, ca și cum i s-ar fi trimis un semn de sus, simți ceva tare În mormanul de frunze uscate pe care ședea. Îl pipăi cu mâna stângă și bucuria nu-i fu mică. Degetele lui amorțite dăduseră de o piatră ascuțită ca o lamă de cuțit. O ridică cu grijă ca să nu fie văzut și, În timp ce du cea la gură o bucată de pâine, o strecură cu grijă În tivul descusut al mânecii. Lăsară focul să pâlpâie și se pregătiră de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ei, pe care voise s-o vadă. De aceea pornise la drum... Poate chiar iubitul ei... Domnița va crede că eu i-am ucis iubitul...“ Primul lui gând fu să Încerce să fugă. Să-și taie legă turile cu piatra ascuțită pe care o găsise și să Încerce să se strecoare prin pădure. Dar se opri la timp. „Mai Întâi că n-am de unde să știu dacă e așa cum mi-am Închipuit eu. Visez povești cu fete frumoase și cu iubiții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
grijă. Îi mai vârâră și un căluș În gură și-l lăsară acolo, trecând toți de partea cealaltă a potecii, de unde se puteau vedea cotiturile acesteia până departe spre vale. Cioplitorul Își pipăi căptușeala zdrențuită și simți cu bucurie vârful ascuțit al pietrei salvatoare. Apoi Începu să-și facă un plan. Timpul trecea nespus de Încet. Simeon Își mișca fără Încetare degetele ca să nu-i amorțească și pipăia din când În când piatra, rugându-se Sfintei Fecioare. După un timp se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe un moșneag neputincios. Ucigașii Își dezlegară caii și săriră În șa, scoțându-și săbiile, apoi se Îndreptară, fără să facă cel mai mic zgomot, către drumeag, doi de o parte și doi de cealaltă. Simeon scoase repede piatra cea ascuțită și tăie cu destulă ușurință legăturile de la mâini. Mișcările pe care le făcuse tot timpul Îl ajutaseră să nu-și piardă Îndemânarea degetelor lui puternice, obișnuite să mânuiască dalta și cio canul. Se aplecă și reteză frânghia care-i ținea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de brad. Se săltă apoi pe o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa În care călărețul apăru la cotitură, Simeon rupse o crenguță uscată pe care-o ochise din timp și se aplecă lovind crupa calului, care necheză ascuțit și porni Într-un galop vijelios. Asasinii Întoarseră capul. — Fugi după el, blestematul de străin. Fugi după el, Îi strigă Hugo tovarășului său, care-și Întoarse calul și se năpusti pe urmele fugarului. Simeon se lăsă să alunece din brad
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eu, Eglord de Opfingen, la un țărănoi și să-l rog plecat să-mi Împrumute câțiva taleri ca să-mi iau armură nouă? În timp ce nobilul cavaler tuna și fulgera, Împroșcând cele mai cumplite blesteme În cele patru puncte cardinale, Otto, minte ascuțită, Își Întocmi planul cu istețime. Mai Întâi, trimise doi dintre slujitorii săi, pe cei mai devotați, unul de la Curtea de pe Schlossberg și altul din Zürich, la casa bancherului Urs, tatăl lui Bodo, starostele breslei negustorilor și omul cel mai influent
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
azi ești fratele meu scump. Un fiu, un prieten, ai recunoștința mea veșnică. Cum să te răsplătesc? Spune-mi ce dorești? Străinul zâmbi cu amărăciune: — Ceea ce doresc eu nu poți să-mi dai dumneata, con siliere, spuse el și urechea ascuțită a bătrânului negustor ghici În vocea bărbătească un accent străin neobișnuit. Mă bucur Însă că l-am putut scăpa pe domnul Bodo, care e un cavaler cum puțini sunt și mă doare inima că slăbiciunea și nepriceperea mea n-au
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acestei Întâmplări nefericite, apoi Conrad e acela. Pentru că istoria asta are rădăcini mult mai adânci și bate mult mai departe decât ne-am Închipuit noi la prima vedere! Jupânul Urs, căruia cei de față Îi povestiseră totul, Încuviință. Mintea lui ascuțită pricepuse de Îndată că o dragoste nepermisă, fără viitor, nu putea trezi așa un interes. Bătrânul bancher cunoștea prea multe din țesăturile intrigilor și tainelor care Înconjurau curțile princiare, precum și vânătoarea nepotolită de privilegii care Îi Împingea pe curteni la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Eglord și de blestemățiile lui. Nu l-am crezut. Dacă mă trimitea la starețul Otto, voia să scape de mine, și la Molsheim mă așteptau cu siguranță furcile, și nu banul de argint! Nimeni nu trebuia să afle că stăteau ascunși aici. Bineînțeles, m-am prefăcut peste măsură de bucuros și-am plecat În goană, fiindcă-mi era capul În joc. O bucată de vreme m-a urmărit de departe o slugă, ca să vadă dacă mă duc Într-adevăr la Molsheim
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în jos, atât de departe că abia distingeai omul pe care-l bănuiai cosind, miam odihnit ochii și mintea. Iar pe bicicletă, peste puțin timp începu coborâșul. După cum ziceam, frâna de mână era slabă, cea de picior făcea un zgomot ascuțit strident, mai exista pericolul de a-mi sări lanțul. Cu mare grijă în serpentine am ajuns în localitatea Oituz, trecând pe lângă un popas turistic. Chiar înainte de a intra în Onești, la un local, am mâncat ceva (un cârnaț de porc
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]