5,357 matches
-
și curaj! Ce pasiune pentru scenă! Ce perfecțiune în realizarea dramatică și vocală a personajului! Am mai avut ocazia să lucrez, mulți ani după, cu Viorica, la Théâtre du Capitole din Toulouse pentru Voievodul Țiganilor, de Johann Strauss. Interpreta rolul bătrânei vrăjitoare Czipra. A apărut la repetiție tot în lejer decalaj și tot acompaniată de mașiniștii care-i purtau mândri valizele. La fel de radioasă, la fel de în formă. Toți interpreții, ca de obicei, dar, de data asta, și cu mine, am fugit să
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și altele, însă nu se amintește nimic despre aceste lucruri. Reporterii și ziariștii noștri au „orbul găinii”, sau probabil că acestea sunt indicațiile pe care le primesc de la patronii lor. Alte explicații nu găsim. Capitolul IV Despre activitatea reporterilor, violarea bătrânei. In legătură cu activitatea reporterilor, mai urât spus a paparazilor, cred că cei care au tangență cu aceștia, fie de la tv.,radio sau ziare, nu duc o viață prea ușoară, dar nici ei nu cred că se bucură de prea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
care trebuiau înfățișate publicului, să fie cunoscute și judecate de opinia generală. Au fost foarte mulțumiți de felul cum a fost organizat și cum au fost dirijați pentru realizarea misiunii lor, având numai cuvinte de laudă pentru cei implicați. Cazul bătrânei violate. Imi amintesc și de o situație mai comică la care am asistat.Intr-o zi, am mers la miliție pentru rezolvarea unor probleme pe linie de serviciu și am văzut o scenetă hazlie de tot. Se executa recunoașterea din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mers la miliție pentru rezolvarea unor probleme pe linie de serviciu și am văzut o scenetă hazlie de tot. Se executa recunoașterea din grup al unui violator, un băiat tânăr de vre-o 18-20 de ani , care abuzase de o bătrână, în jur de 70 de ani. La cercetarea cazului participa, pe lângă echipa de milițieni, procurorul anchetator, echipa de reporteri și operatori de la televiziune, iar cu microfonul și cu întrebările din partea lor,era o fătucă blondă, subțirică, de puteai să o
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
divers și era bine dacă se termina cu o lecție corporală primită în familie. La drept vorbind tânărul nu făcuse nicio pagubă și dacă însuși "victima" nu considera că trebuia să fie pedepsit prea aspru,nu era nici-un păcat. Pentru bătrână, fapta respectivă era considerată ca un caz divers, dacă chiar din discuțiile purtate cu reportera a reeșit că nu-și pierduse nici budigăii pe care-i spălase și-i avea în mână. Insă pe timpurile acelea legile erau cam aspre
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
care, când voia, gătea minunat. Cu prilejul acestei vizite la Aiud, mi-a dat totuși un motiv de ciudă. Ordonanța, un băiat pirpiriu, dar drăguț, care până atunci se opusese tentativelor mele particulare, dormea dus, după-amiaza, în odaia lui, pe când bătrâna - ai mei fiind plecați - citea sau împletea liniștită pe terasă. Furișându-mă la patul soldatului adormit (cu gura căscată ca le dormeur du val al lui Rimbaud, dar ușor zumzăitoare, și nu cu picioarele în purpurii săbiuțe, ci în papuci
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care melancolicul puber ce devenisem și-a descoperit vocația masturbantă. Întoarsă la Cluj, bunica s-a prăpădit nu peste mult de pneumonie. Eram cu maică-mea la masă (tata lipsea), înfulecam ciulama de ciuperci, când a sosit telegrama amintind că bătrâna e grav bolnavă și dorește să ne vadă. Peste vreo două ceasuri, ne găseam în trenul de Cluj, eu văitându-mă de mari dureri în pântece: de la ciuperci, firește, ne am spus, cu toate că mama le digerase fără probleme; de câte ori apoi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din toate bunătățile gastronomice greco turco-balcanice, încăperea principală, cea mai cuprinzătoare, fiind bucătăria decorată pe toți pereții cu vase de alamă care-și așteptau rostul pe plita totdeauna încinsă și unde slujea, ca o sclavă de mult împăcată cu soarta, bătrâna Abibé: aproape numai zdrențe (de fapt, o singură zdreanță era - cămașa? rochia? sură de vicisitudinile unei amărâte existențe), pământie și sfrijită, simpatică, buna tătăroaică, prietena găinii legate cu sfoară lungă de un par înfipt în mijlocul ogrăzii, la fel de robită ca și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
purtat-o mereu cu mine. Așa, de pildă, când bunica mea „regățeană“ m-a luat cu dânsa - ca s-o cunosc și eu - la sora ei, vestita intrigantă a familiei, tanti Ana, de care doar auzisem până atunci. Îndeajuns de bătrână, era văduva lui Bucovineanu, întâiul profesor de educație fizică din România, cu studii în Suedia (sportivii noștri l-au comemorat în presă, în anii comunismului), care și-a răpit mireasa de la domiciliul părinților, din Slatina, fugind cu ea la Paris
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
înfocate naționaliste. Aveau un nepot, student în ultimul an la medicină, frumușel băiat, brunet și sprâncenat (deși nu purta barbă, eu îl văd în amintirea mea cu barbă: iluzie optică nu fără semnificație), ascuns acum pe undeva, ca legionar, iar bătrânele se arătau - cu discreție, căci erau dintre aceia care în orice împrejurări își păstrează cumpătul și demnitatea - îngrijorate de soarta lui. Deși îmi era milă de bietul băiat, de altfel o fire posomorâtă și enigmatică, pe mine soarta legionarilor ascunși
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aflat că fetițele italiene se laudă la școală: — Îngrijitoarea mea e româncă și știe să facă și crochete de orez! — Ei, mare lucru! A mea e din Peru și e mai bine, că nu pleacă acasă la ea așa ușor! Bătrânele îngrijite de emigrante au subiect serios de discuție: — A mea nu mănâncă mult, în schimb consumă multă apă! — Așa-s astea, dragă, sunt obișnuite bine. Au venit la noi și-au găsit masa pusă! Nu ar putea fi îngrijite altfel
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
povestit că bunica ei era paralizată; au făcut toți ce au putut timp de nouă ani. Apoi au obosit! Au închis-o într-o bucătărie de vară și fiul ei a lăsat-o să moară de foame și de sete. Bătrâna gemea și bolborosea, dar nimeni nu a deschis ușa. E vina fiului? Și a mai cui? Scrisoarea 35 — Hai în garaj! mi-a spus într-o zi un bătrânel de vreo 70 de ani venit la Concetta să vândă carne
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
jur de 60 de ani și un aer înțepat de atotștiutoare. Voia să pară sigură pe sine, calmă, dar inima ei se simțea bătând ca a unei vrăbiuțe. Avea copii prin Olanda. Spunea că vine să îi țină companie unei bătrâne ca să se asigure pentru iarnă. Am întâlnit o altă româncă, înaltă, voinică, genul bărbătesc al muntencelor, tot în jur de 60 de ani. O cheamă Eva și are părul alb, strâns la spate. Muncea pentru doi bătrâni, voia să-și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Spune-i asta și tinerei palide. Probabil că are copii acasă! Sunt multe care dorm în același pat cu bolnavul para lizat. Prietena mea F., cea care m-a adus în Italia, dormea pe o saltea, pe jos, lângă patul bătrânei pe care o îngrijea. Nu, nu e vina ta pentru că vezi Italia din punct de vedere cultural. Da, e minunată, dar românii nu au parte de această latură. Tocmai de asta vreau să povestești mai departe, să se știe că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dar toți cei mai apropiați sunt cu mine! Ne-am luat rămas-bun. Am schimbat numere de telefon și atât. Eu am rămas uimită. N-ar trebui, am văzut cu ochii mei românce pensionate care vin și muncesc câteva luni. Dar bătrâne care să vină, să accepte să lase pentru totdeauna pământul lor n-am mai întâlnit. În cazul lor, nu se vor mai întoarce... Pentru ce s-ar întoarce? Pentru cine? Scrisoarea 95 E seară. Privesc Carul-Mare. E deasupra mea. Oare
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mea, am bărbat, copii, nepoți, eu vin să văd ce faci, vin de două ori pe zi, dar nu pot să stau mult, să fac mâncare... Nu-i nimic, îmi fac singură! Și astfel au continuat să vorbească între ele, bătrâna nu se lăsa deloc, iar eu voiam să strig: — Stop! Ceilalți au cu adevărat nevoie de mine! Scrisoarea 132 Doi români au violat o fată de 14 ani. Au oprit o mașină cu gândul s-o jefuiască. L-au bătut
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a înnebunit o badanta. Boală profesională. Nu i ușor să locuiești cu un bătrân, chiar dacă pari calmă, echilibrată, chiar dacă știi tot ce poate să-l supere sau ce vorbă îi face plăcere. La un moment dat... crac! Lucra pentru o bătrână pisăloagă. O cunoșteam pe bătrână. Ne salutam câteodată și se văita mereu. Auzisem că din lipsă de ocupație începea de pe la ora 10 să încălzească apa pentru pastele ce urmau să se gătească la ora 13. Închidea aragazul, iar aprindea... E
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
profesională. Nu i ușor să locuiești cu un bătrân, chiar dacă pari calmă, echilibrată, chiar dacă știi tot ce poate să-l supere sau ce vorbă îi face plăcere. La un moment dat... crac! Lucra pentru o bătrână pisăloagă. O cunoșteam pe bătrână. Ne salutam câteodată și se văita mereu. Auzisem că din lipsă de ocupație începea de pe la ora 10 să încălzească apa pentru pastele ce urmau să se gătească la ora 13. Închidea aragazul, iar aprindea... E genul de bătrână drăguță, dar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cunoșteam pe bătrână. Ne salutam câteodată și se văita mereu. Auzisem că din lipsă de ocupație începea de pe la ora 10 să încălzească apa pentru pastele ce urmau să se gătească la ora 13. Închidea aragazul, iar aprindea... E genul de bătrână drăguță, dar care ține biscuiții sub cheie și-i mai și numără. Alina e din Ucraina, are vreo 40 de ani și a înnebunit. A rupt lucrurile din camera ei, a aruncat pe geam papuci și perne și ce-i
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pe geam papuci și perne și ce-i cădea în mână, apoi a declarat că vrea să facă un duș și a intrat îmbrăcată în baie. Au sosit carabinierii și ambulanța. Acum rătăcește pe străzi. Toți se preocupă pentru starea bătrânei, toți se întreabă dacă nu i-a fost teamă atunci, seara. Nimeni nu se gândește: „Dar oare Alina cum se simte singură, într-o țară străină, fără loc de muncă și cu toate ușile închise?” Tu, care ai umblat atâta
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mâncăm pâinea altuia când România era grânarul Europei? De ce trebuie să trimitem noi bani în țară? Ca să reechilibrăm bugetul celor care muncesc acolo și nu reușesc să-și cumpere de mâncare? Am fost la vot! În Italia! Am văzut o bătrână condusă la secție de fata ei. A fost salutată cu . Umbla în toiag! În toiag, să voteze pentru binele României! De atâta bine, ea va muri prin străini! Suntem mulți care vom muri departe de țară, pentru că e nevoie de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
răspuns că mă voi duce eu la Grenoble. Într-adevăr, am luat-o în această direcție care, plecând din Chambéry, mă făcea să fac patruzeci de leghe mai mult. Am prevenit-o pe Doamna de Chevreuse de ziua sosirii mele; bătrâna ducesă de Luynes mă aștepta la hanul meu. Doamna de Chevreuse era atât de bolnavă încât îi era cu neputință să vină să mă vadă, și nu putea nici să mă primească, dar vizita mea îi va face o mare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Ion Creangă. Primul lucru făcut a doua zi a fost să oprim caravana la fosta casă a babei Irinuca din marginea de jos a satului ... unde profesorul ne-a reamintit fragmente din descrierea hazoasă a scriitorului în gazdă la acea bătrână cu a ei capră râioasă. Cum în grupul nostru era un coleg al meu căruia toți îi spuneam "Părintele Argatu" (absolvent al seminarului ieșean ... și intrat la facultate ca și mine, prin examene de diferență de liceu) ... și cum tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
promiscuitate totală, cu niște necunoscuți. La început una, apoi două și apoi trei persoane aveau să locuiască în unica încăpere a proprietarului - el, soția lui și apoi fiica sa -, pe când noi eram patru în două camere: noi doi, copilul și bătrâna bonă. Dacă cineva mi ar fi spus că voi locui acolo vreme de doisprezece ani, mi s-ar fi părut ceva imposibil și îngrozitor. Încă de la început, m-am refugiat într-o mângâiere imaginară: aveam să reușesc să găsesc o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în afară de momentele când ne încrucișam la toaletă sau când trecea prin antreul comun pentru a se duce la cumpărături. Dar iată că, într-o bună zi, s-au auzit iar două voci dincolo de perete, în camera lui Damian: cea a bătrânei, pe care o cunoșteam, și o voce de femeie tânără, cu izbucniri sonore și râsete stridente. Era fiica Marineștilor, de a cărei existență habar n-aveam, care sosise din provincie, în vizită la mama ei. Fata lui Damian, o blondă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]