8,717 matches
-
și ritmurile iuți ale baladelor. Acestea sînt, Într-adevăr, extraordinare. Cine nu-și amintește de Mihnea și baba și de efectele auditive de acolo? Blestemul, ca formă lirică (retorică), apare Încă din Florile Bosforului, Blestemul dervișului, anticipează teribilele imprecații din Basme, anticipează și o imaginație poetică mai pronunțat materială: „flămînzi, să roadeți iarba ce naște pe morminte!;... să vă mușcați și brațul, și mîna deșirată... pe orice-ți pune mîna, țărină să se facă...” Versurile arată o fantezie dezbărată Într-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
flămînzi, să roadeți iarba ce naște pe morminte!;... să vă mușcați și brațul, și mîna deșirată... pe orice-ți pune mîna, țărină să se facă...” Versurile arată o fantezie dezbărată Într-o oarecare măsură de prea dalbele modele literare. În Basme, Legende istorice, modelele revin, sub alte forme, și ele se bizuie pe un sincretism supărător. Un decor fastuos În care tronează, de regulă, luna (martor, spion al marilor evenimente) precede sau Închide o scenă istorică. Valoarea poemelor e dată de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Strîns, s-aruncă-n valuri, vîjÎie turbat. Muntele tresare! trăsnete, mugiri, Șuiere bizare, vaiete, răcniri Să rădic În aer, cresc, se variază Și, din munte-n munte, trec, se repetează...” Repetițiile, simetriile, acumulările indică o figură retorică (ce va fi dominantă În Basme). Ea se bazează, aș zice, pe un evident gust al vălmășagului, pe o sensibilitate la frenezia dezordinii. În Florile Bosforului universul este Închis, lucrurile parazitează. În Basme fantezia fabrică un univers „turburos”, demonic, stăpînit de forțe misterioase. Să cităm pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
repetează...” Repetițiile, simetriile, acumulările indică o figură retorică (ce va fi dominantă În Basme). Ea se bazează, aș zice, pe un evident gust al vălmășagului, pe o sensibilitate la frenezia dezordinii. În Florile Bosforului universul este Închis, lucrurile parazitează. În Basme fantezia fabrică un univers „turburos”, demonic, stăpînit de forțe misterioase. Să cităm pe drept celebrul blestem al babei din balada Mihnea și baba: „Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadaver și-n visu-ți să-l
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
numai cei ce și-au făcut datoria au acces la masă. CÎmpul de bătaie e locul și timpul acțiunii. Ajuns aici, eroul se pierde În vălmășagul Încăierării și iese, la urmă, triumfător ca un campion dintr-un concurs dificil. În Basme, spațiul se deschide din nou spre universul dinafară. Devine vast și misterios. În muntele rîpos, Într-o peșteră, se află palatul patinați/or luminat de o „flacără misterică”. Peisajul este tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
capătul de jos, stînca e capătul de sus, frontiera nordică. Romantismul românesc primește, astfel, prin Bolintineanu două forme noi de relief, două peisaje lirice intrate În poezia noastră pînă la el numai În chip sporadic. Poetul lui Conrad și al Basmelor leagă de aceste peisaje anumite forme, stări (chiar dacă timide și, adesea, superficiale) ale sensibilității lirice. Conrad și Florile Bosforului dau oarecare consistență unui peisaj imaginar În care transparența, fluiditatea, cețurile azurate ale mării se conjugă cu culoarea, corespondențele secrete, extazul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
beau pînă la fund cupa desfătării, dar, Încă o dată, Bolintineanu evită să ne introducă În „cămara de misteri”. Reputatul lui senzualism este destul de decent. La vedere rămîne doar expresia celei mai clare pudori. Să se observe, În Legendele istorice și Basme, unde femeile au un loc important, că, Înainte de a deschide gura, doamnele, junele copile se rumenesc invariabil la față. Să cităm: Doamna lui Neagoie, intrînd În sala unde se ține sfatul bărbaților: „Ochii uzi de rouă spre pămînt se-nclin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fine, În care cerul și pămîntul se Întîlnesc: „În scurtele restimpuri cînd soarele declină Și noaptea-și pune stema feerică, stelină, E un moment de pace În care, neoprit, Se perde doru-n umbra amurgului mâhnit. Atunci zărește ochiul minunile din basme, Acele legioane de tainice fantasme Care-ntre zi și noapte apar În loc oprite Cu mantii lungi și albe de-a lungul Învălite.” Toate momentele sînt euforice pentru Alecsandri, orice ceas are partea lui de dumnezeire, cînd natura trăiește sub regim
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și pe scenă apare alt rînd de simboluri: doi vulturi ageri, unul ridicîndu-se de pe Carpat, celălalt de pe Balcan. Urmează o bătălie cumplită În aer, din care victorios iese, bineînțeles, vulturul carpatin. O confruntare de efigii, un transfer ce vine din basmul popular. Alecsandri flatează mitologia națională În popularele poeme Peneș Curcanul, Sergentul, Frații Jderi, folosind o retorică simplă și eficientă. O retorică a eroismului popular, aceea ce cultivă inima de foc și brațul de oțel. Un lirism al sinecdocei. Inima bravă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
despre plăcerea sexuală. Promisiunea de „mare năvală” de la sfîrșitul poemului este și mai Îndrăzneață pentru că sugerează o sexualitate incipientă. Curajul se oprește, e drept, la treapta promisiunii. Dulcea violență se face prin delegație: prin gîndul trimis Înainte, ca buzduganul din basm, pentru a anunța venirea năvălitorului. Aceasta este insă o excepție. GÎndul caută, de regulă, alte dovezi de pasiune, iar privirea alte semne ale feminității. Nurii constituie podoaba cea mai de preț a femeii și pe aceasta o cercetează, cu disperare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prefumul. Gustul pentru pietrele prețioase. Amarantul, roza și crinul. O poetică a mării. Imagini ale privirii. Scenariul toponimic și onomastic. Conrad și, Încă o dată, tema „tărîmelor lichide”. Tema azurului. Voluptatea simțurilor tinere. Iubirea pentru „categoriile perverse”. Figura seducției. Legendele istorice, Basmele, Macedonene: coborîrea pe uscat și deplasarea spre nord. Discursul moral și patriotic. Peisajul lui Bolintineanu, gustul „vălmășagului”. Elementele fantasticului. Balada Domnul de rouă. Masa: locul și timpul meditației. Stînca și spațiul singurătății. Erosul lui Bolintineanu. Regimul farmecului vergural, „Rumeneala”, cartea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ch. Andersen), „Povestea ariciului” (după F. Petermann și U. Petermann). Acestea stimulează formarea și dezvoltarea empatiei, a unor comportamente de ajutorare și a unor atitudini pozitive, de acceptare a elevilor dezavantajați, a celor care sunt altfel, În grupul de elevi. Basmele și poveștile constituie materiale utile pentru cei care lucrează cu copiii, fiind la Îndemână și ușor de utilizat. Extrem de importante sunt identificarea corectă a problemei/situației problematice a copilului și alegerea basmului, povești adecvate cazului, deoarece copilul va crea o
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
celor care sunt altfel, În grupul de elevi. Basmele și poveștile constituie materiale utile pentru cei care lucrează cu copiii, fiind la Îndemână și ușor de utilizat. Extrem de importante sunt identificarea corectă a problemei/situației problematice a copilului și alegerea basmului, povești adecvate cazului, deoarece copilul va crea o legatură personală, unică Între situația proprie și evenimentele din poveste. Indiferent de modul În care ea este aplicată (simpla povestire sau utilizarea și a altor tehnici complementare: desenul, jocul de rol, continuarea
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
foarte bune rezultate atunci când adultul reușește să reprezinte problema „suficient de exact, astfel Încât el (copilul) să nu se simtă singur și suficient de indirect ca să nu se simtă stânjenit, rușinat sau rezistent.” (I. Mitrofan). Chiar dacă orice copil care ascultă un basm sau o poveste terapeutică se identifică cu anumite personaje, legătura dintre problema metaforică și problema copilului rămâne insuficient conștientizată, urmând ca psihicul copilului să lucreze În continuare până la rezolvarea conflictului, a problemei. Tocmai de aceea explicarea, interpretarea, oferirea de sugestii
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
mijloace de Învățământ: Limba română manual pentru clasa a V-a, Editura ALL; fișe de lucru, tabla, hârtie de scris/caiete. DESFĂȘURAREA LECȚIEI I. EVOCAREA a) se discută titlul lecturii „Bunica”; b) se dau următorii termeni În avans: bunică, nepot, basm, grădină, poală fermecată; c) se folosește metoda brainstorming, În perechi elevii vor scrie un scurt text folosind aceste cuvinte. Fiecare grup va prezenta povestirea cea mai reușită. II. REALIZAREA SENSULUI Se aplică metoda: activitate dirijată de citire-gândire. Se citește primul
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – VALOARE ŞI ALEGERE EDUCATIVĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria DIACONU, Silvia MICU, Petronela POPOVICI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2132]
-
cu rotile. Încă de copil, Dante a fost fascinat de cărți și de "pommedìje" (povești folclorice) ascultate cu nesaț la gura sobei. Relatează el însuși într-o poezie scrisă la 13 ani: "Seara colind/ din casă-n casă/să ascult basme/povestite de bătrâni/ în preajma vetrei/ca un cerșetor/ce are nevoie de-o bucată de pâine". Stabilindu-se la Roma, a făcut felurite meserii pentru pâinea cea de toate zilele, dar și pentru a frecventa cursurile universitare. Și-a luat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oleacă lucrurile din anii aceia, dar îmi amintesc că pe-atunci noaptea mă trezeam adesea plângând, revenindu-mi însă imediat, fericit că nu mă aflam pe fundul prăpastiei. Prietenii țineau tare mult la mine; inventam jocuri, povesteam tot felul de basme, eram căpetenia celor ce dădeau iama prin livezi după smochine, migdale, prune. Ne ghiftuiam de minune și alergam cât ne țineau picioarele, desculți. Geronimo, taică-meu, bombănea, asta numai dacă i se plângea mama vitregă. Devenea de-a dreptul sever
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dacă n-o s-o apreciați drept potrivită în comparație cu celelalte, puteți să n-o includeți în carte. Vă citesc un fragment: Șase și încă șase ani, în osândă-ncleștat foc fiecărui simț îmi este dat de șapte ori mădularele torturate, injuriile și basmele nerozilor nici soarele nu-mi este-ngăduit ochilor, nervii surpați, oasele zdruncinate, pulpele sfâșiate, durerile mă însoțesc unde pun capul, lanțuri, sângele scurs și veșnica groază mâncarea-abia de-ajuns și slinoasă. Da, văd pe chipurile voastre că v-a îngrozit, este
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
arhivă scrisă, orală și iconografică. Teodoreștii acceptau pe Merișești, dar evitau cu grijă pe un Ionescu oarecare fără relațiuni precise, afară de cazul excepțional când tânărul avea importanță deosebită din vreun punct de vedere și putea improviza un cât de mic basm genealogic, credibil. Aci calitatea de bastard intra în joc, având o funcție onorabilă și ilegală. "Băiatul, decretau experții grupului de familii, printre care madam Valsamaky-Farfara deținea locul de onoare, e făcut cu Florescu, colonelul, precis, soțul mamă-si era bătrân
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcuse un copil nelegitim care murise și voia să-l îngroape în mod cu totul discret. A-i divulga numele însemna a lua tot sensul acestei combinații. Saferian era un excelent om de afaceri și în același timp un imaginativ. Basmul îi plăcu și a-l refuza pe Hangerliu nu i se părea convenabil. Într-un fel, ar fi atins și pe Gaittany. O cunoștea pe madam Valsamaky-Farfara și știa că în familiile mari se petrec tot soiul de intrigi. Cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cucoanes din povestirea Un om mare, este o sămânță de uriaș. Reprezintă prelungirea unei rase ce a trăit cândva, În timpul Întâmplărilor biblice. Anormalitatea ei este semnul unei biologii sacre. Este nucleul mitic central al narațiunii, acela În care elementele de basm (de mitologie greco latină) pătrund În cadrul obișnuit al prozei. Ele nu sunt fără legătură cu ideea fundamentală a perpetuării, supraviețuirii miticului. În jurul Oanei, Fărâmă țese o altă plasă de povestiri care Împing narațiunea centrală spre anul 1700: „Cum să vă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
simbolul mare al nuvelei: insistența celor trei fete de a fi identificate. Pus În repetate rânduri să ghicească, Gavrilescu eșuează mereu (cum ratase și iubirea cu Hildegard și, apoi, În cariera socială). Scena trimite la operațiile magice, dar și la basmele românești, unde eroii sunt puși mereu În situația de a alege din trei drumuri pe cel adevărat sau să intuiască din mai multe izvoare pe cel dătător de puteri. Dacă ar fi ghicit ,,ar fi fost foarte frumos, șopti grecoaica
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fantastice. Cultul pentru fantastic ține, în cazul acesta, de un program estetic de factură anticlasicistă, orientat spre toate formele de libertate a spiritului și spre eliberarea imaginației creatoare de limitele ei raționale și logice, iar lumea fantastică apare în mituri, basme, povești, legende, balade, epopei, poeme eroice, povestiri, nuvele. Romanul însuși, o creație a lumii moderne, face din spațiul fantastic un topos frecventat foarte des, însă fantasticul nu se oprește aici căci el este prezent și în poezie, teatru, film, arte
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
va fi considerat un termen de referință. Elementele miraculoase mitologice sau din legende, acelea din diferite religii, practicile magice nu provoacă surprize, ele având caracter tipic, sistematic, instituțional și datorită acestui lucru, o logică internă. Un exemplu este constituit de basm, loc în care schemele sunt previzibile, miraculosul și feericul urmează direcții consacrate, fiind mereu o luptă între bine și rău. În literatură, deși primii teoreticieni au fost germanul Hoffman, dar și americanul Poe, disputele teoretice s-au purtat în Paris
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
bruscă, cu cât mai laconică, cu atât mai spectaculoasă. De aceea există puține exemple de roman fantastic, elocvente în acest sens fiind Elixirele diavolului de Hoffman sau Domnișoara Christina de Mircea Eliade, foarte multe elemente fantastice fiind însă prezente în basme și în nuvele. În ceea ce privește temele, Roger Caillois în lucrarea sa În inima fantasticului identifică în acest gen de literatură următoarelele: pactul cu diavolul, sufletul chinuit care pretinde pentru odihna sa ca o anume acțiune să fie îndeplinită (un defunct revine
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]