7,814 matches
-
închis ca tine, și e și cu douăzeci de ani mai bătrân, și nu se mai văicărește atât ! Poate de-asta Puiu să nu audă de el ! Ca să-l evite, era în stare să născocească tot felul de istorii pe seama bietului Titi ! A fost Puiu toată viața de-o gelozie... într-o vreme cășunase pe domnul Ialomițeanu : că prea e abil, că până la urmă s-a aranjat și cu comuniștii, că de unde i se dă așa ușor viză la plecări și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unor personaje modeste social. În proza noastră standard, acestea sunt conturate fie schematic, complet neconvingător, premodern sau realist-socialist, într-o compoziție calibrată și etajată pe intelectualul complex și superior. A face deci proză psihologică, analiză, nu doar creație cu o biată femeie ce vorbește în dezacorduri și nu ajunge, évidemment, la treapta speculațiunii intelectuale : iată, în opinia mea, pariul Gabrielei Adameșteanu. Un pariu câștigat într-o manieră eclatantă și, prin aceasta, întors cu efect de bumerang asupra autoarei. Atât de pregnantă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe moașa care va asista la naștere-acestea se întâmplau în trecut când la sate nu erau case de naștere, iar 85 femeile nășteau acasă și de multe ori pe câmp, unde lucrau. Nașterea pe câmp constituia o grea încercare pentru biată mama, mai ales dacă era la prima naștere. 2.Obiceiuri la nunta Al doilea act principal din viața omului este căsătoria, la care omul fiind în plenitudinea facultăților spirituale și fiziologice are toată responsabilitatea. De obicei tinerii care doresc a
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
țină de urît, prin reportaje cu titluri năucitoare care prevestesc noile orizonturi ale agriculturii românești; prin articole slăvindu-l pe poetul național Mihai Eminescu și nemărginitul său univers poetic, al cărui spirit luminează postum În contemporaneitate - de-ar fi știut bietul om că o să sfîrșească drept instrument de propagandă pentru naționalismul zămislit de mintea unui analfabet sălbatic; prin analize ale capcanelor economiei capitaliste și ale riscurilor condiției de a-ți dori să fii egal cu Rockefeller; prin sfaturi despre alimentația sănătoasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe asfaltul care mai păstrează căldura zilei. E un alt moment Punctul Zero, Îți spui, numărînd stelele printre ramurile Încreme nite ale brazilor, dar mai mult simțindu-te Încolțit de Întrebări: oare de ce ai simțit nevoia să-l țepuiești pe bietul om? - ideea a fost a ta; cum ar fi fost să ajungeți să faceți cunoștință cu miliția locală? Și toată povestea ia o Întorsătură romantică, pentru că de undeva din Întuneric, de foarte aproape, se aude un sunet familiar În aceste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întors totuși la birou, coana Lizica era acolo, cu un scaun de lemn ridicat În dreptul pieptului, privind peste ochelarii căzuți pe vîrful nasului, gata să-l Împungă. Fugi dom’ne de-aci, mare figură ești! Era s-o omori pe biata femeie, a zis Bamba, În timp ce el, rîzÎnd, Își pregătea o pînză, o dădea cu chestia aia care puțea Înfiorător, după ce-o Întinsese bine. Bamba, scund și pîntecos și un pic peltic, era omul bun la toate. Meseria lui era
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stetoscopul În sus și În jos pe pieptul slăbănog, lipsit de virtuți, acum inert, sau Îi apasă fruntea Îngustă, umedă de efort și Încordare. — Mă Rică, Îți spun că e ilegală, trebuie retrasă, Îi șoptesc... Ai văzut ce-a pățit bietul copil? Rică rîde. — Costinel... bietul copil, e epileptic. Nu există leac pentru el. Cică e bine să se ferească de emoții puternice. Păi vezi că am dreptate?... Tot episodul scoate din noi povești ciudate de armată. Ne povestim la o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jos pe pieptul slăbănog, lipsit de virtuți, acum inert, sau Îi apasă fruntea Îngustă, umedă de efort și Încordare. — Mă Rică, Îți spun că e ilegală, trebuie retrasă, Îi șoptesc... Ai văzut ce-a pățit bietul copil? Rică rîde. — Costinel... bietul copil, e epileptic. Nu există leac pentru el. Cică e bine să se ferească de emoții puternice. Păi vezi că am dreptate?... Tot episodul scoate din noi povești ciudate de armată. Ne povestim la o țigară, pe hol, cazurile de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta spre vechiul Înțeles pe care Îl tot repetăm, În speranța că... În speranța că? Victoria finală: 3 %. În speranța că nu vom avea ocazia să vedem cu ochii noștri cum această cifră se modifică Într-un nou record. O biată speranță care nu rezolvă niciodată nimic. Și sub care ne adăpostim veșnic vina neterminării - natura fiindu-ne vizionară și declarativă, dar altfel Învîrtindu-ne la nesfîrșit pe același drum Închis, unde trecutul Își mută poverile, cu variațiuni de formă aproape nesemnificative
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te omor? Nu poți fi destul de altruistă încât să nu te lași omorâtă? Dar nu, n-ai să mă părăsești, n-ai să mă părăsești niciodată, tu vrei ca lumea să te admire și să spună: „Iat-o pe Stella, biata martiră, soția virtuoasă!“ — Nu goni atât de nebunește, distrugi mașina. — Ți-e milă de mașină, dar de mine de ce nu ți-e milă? — Aș vrea să te pot ajuta. Mai bine te-ai ajuta pe tine. O să-ți pară rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au făcut imediat comparații cu perioade similare din istoria orașului, de pildă cu cazul predicatorului care se credea Hristos, semn urmat imediat de o acțiune violentă, (în cazul menționat a fost vorba de o crimă, absolut independentă însă de halucinațiile bietului nenorocit), care prevestea o epocă de tulburări. Interesant a fost că, deși nu exista nici o dovadă, toată lumea nutrea certitudinea că George a împins deliberat mașina în canal, deși în privința faptului dacă a intenționat sau nu să-și ucidă soția părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adevărat și n-am avut o vedenie. Aș vrea să fi avut mai mulți copii. Mi-ar fi plăcut să am o fetiță ca Hattie. Mi-ar fi plăcut ca și George să fie copilul meu. Oh, ce aiureli coace bietul meu cap!“. Spuse cu glas tare: — S-o invităm la noi. Pe cine? — Pe domnișoara Meynell, desigur. Trebuie să se simtă foarte singură... — N-o să fie multă vreme singură, răspunse Brian. Ascultă ce-ți spun eu, fata asta o să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
telefoneze în numele lui la diferite hoteluri. O dată i-a cerut să se ducă să-i cumpere o pălărie. („Ce fel de pălărie?“ „Oricare!“) Ceea ce-i pricinuise lui Pearl multă bucurie, dar și tristețe. Își spunea singură (dar niciodată lui Hattie): „Bietul bătrân! E un excentric, împiedicat și neputincios, care are nevoie de cineva care să-i poarte de grijă“. Dacă ar fi fost doar „un biet bătrân împiedicat“, probabil că Pearl tot l-ar fi îndrăgit, dar în alt fel. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pricinuise lui Pearl multă bucurie, dar și tristețe. Își spunea singură (dar niciodată lui Hattie): „Bietul bătrân! E un excentric, împiedicat și neputincios, care are nevoie de cineva care să-i poarte de grijă“. Dacă ar fi fost doar „un biet bătrân împiedicat“, probabil că Pearl tot l-ar fi îndrăgit, dar în alt fel. Așa cum stăteau lucrurile însă, sentimentele ei erau împănate cu un filon de admirație și de teamă. Nu pentru că Pearl sau Hattie i-ar fi citit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scoase dintr-un sertar o lanternă electrică puternică proiectându-i fasciculul de lumină pe fața preotului. În felul acesta, putură discuta mai departe. Părintele Bernard încerca un anume simț de culpabilitate, în timp ce buzele lui iluminate continuau să-i îndruge minciuni bietei femei. Spaimele ei, cuvintele solemne, întrezărirea sfârșitului îl tulburau, stârnindu-i parcă presentimentul propriei morți. Dumnezeu e acolo și mă așteaptă, nu-i așa? E o persoană, nu-i așa? Sunt unii care zic că nu-i o persoană. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl pe Hattie, căreia i se prelingeau lacrimile printre degetele pe după care își ascundea fața. N-ai auzit? Ba da, dar... Nu-i un admirator, e un mincinos... și mi-a mai adus și florile alea scârboase... Nu-i vina bietelor flori! Și de ce-i mincinos? A venit numai pentru că i s-a spus să vină. Foarte bine, dar și-a închipuit că ai să înțelegi... Să înțeleg, ce? Ceva îngrozitor... Dar te plângi că nu-i un admirator. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chinuitoare îndatoriri. Tom fusese chemat de Hector Gaines, care-l întreba cum ar putea pune capăt grotescului carnaval și cum i-ar putea convinge pe toți să se care acasă. Cineva îi spusese lui Hector că Anthea plecase dezgustată, așa încât, bietul de el, se simțea acum pedepsit și nefericit. Un trosnet de cracă ruptă printre magnolii le sugeră că grădina suferea pagube serioase. Emma valsa de unul singur, pe sub salcâm, când o întâlni pe Pearl. O recunoscu pe dată, deși fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu v-a deranjat când ați văzut un bărbat gol în grădina dumneavoastră? Nu vreau să i se facă vreun rău... Lacrimi. Văd, doamnă, că sunteți foarte șocată de această întâmplare. Și așa mai departe. Curând ieși la iveală că bietul om era un pacient al lui Ivor Sefton și că fusese reinternat la spitalul de boli nervoase. Brian îi interzise categoric lui Gabriel să se ducă să-l viziteze la spital și în acea noapte Gabriel visă pești sufocați. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
implorat să plec. Eu sunt singurul vinovat. M-am introdus cu de-a sila. Venirea mea nu are nici o legătură cu ea. George se îndepărtă de Diane și o privi ca și cum ar fi așteptat să spună și ea ceva, dar bietei femei îi pierise graiul de frică. Stătea rigidă, cu fața întoarsă de la ambii frați. George se încruntă, sprâncenele îmbinându-i-se deasupra ochilor. Își lăsă capul în piept. Atunci observă pe podea pălăria și pardesiul lui Greg Osmore. Le înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Diane îi apărea acum ca un coșmar, o cavernă tenebroasă din care se ramificau nenumărate drumuri ce duceau, toate, de-a dreptul în iad. Se întreba întruna dacă nu cumva, după plecarea lui, George o strangulase în tăcere pe biata femeie. Vedea parcă trupul ei micuț, cu fusta franjurată și pateticele cizme de lac, zăcând neînsuflețit pe șezlong, în timp ce George se uita în jos la el, cu zâmbetul acela radios, dement. Pe Tom îl dureau umerii în locurile în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
normală. Gabriel își aprinse o țigară, apoi o strivi repede într-o scrumieră. — Și eu cred că-i puțin întârziată, spuse Brian. În ziua aia, la mare, n-a scos o vorbă. În orice caz, e foarte ciudată, întări Alex. — Biata fetiță! îi sări Gabriel în apărare. Eu îl condamn pe profesorul Rozanov, se spune că a neglijat-o îngrozitor. Nu-i plac copiii. Când s-a întâmplat asta? întrebă Tom. Azi-dimineață? — Da. Tom, care stătea în genunchi, se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a corupt pe mine. O, Doamne, sunt atât de nefericit! Stella a însemnat lovitura de grație. — Vorbește-mi, dragul meu. Îți place să ți se vorbească, știu, te îngrași din necazurile oamenilor. Te îngrași, devii mieros și torci. Suntem niște biete creaturi omenești, și tot binele e amestecat cu rău. Cu toate astea, binele există. Dacă ne rugăm cu sinceritate să ni se purifice inimile, nu ne rugăm în zadar. Îți doresc numai bine, cât de mult bine. Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe George ca: „lipsit de spirit, lipsit de personalitate și bun“. Iar despre Stella a spus: „Întotdeauna l-a visat schilodit, ca ea să poată face pe infirmiera; își imaginează că l-a salvat prin cura ei de dragoste, dar bietul om e dărâmat“. Brian, care se apropiase de noi, a adăugat: „Foarte bine că e dărâmat. Era mult prea primejdios când se afla în funcțiune“. Iar Gabriel: „Într-un fel e trist. Ambii noștri monștri sunt cu botul pe labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se rugaseră ca Dumnezeu să nu le surpe viața. Și dacă bolșevismul nu ucisese credința, atunci, în '40, poate că vechea Icoană a Rusiei Pravoslavnice încă dăinuia în zilele noastre. Sau, în orice caz, ar fi putut să reînvie. Așa că bietul lor suflet, refugiat în Vechiul Regat precum odinioară sufletele izgonite de Revoluția bolșevică în Emigrația Rusă la Paris și în alte mari orașe din Europa, avea de ce să se agațe. N-a fost însă nevoie. Copiii lor erau aici, deveniseră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru semenii noștri, asta e meteahna care o să ne ducă la pierzanie! Dacă nici la un biet concurs școlar nu ești în stare să duci până la capăt ceea ce ai hotărât într-un fel, cum mai putem spera să fie duse la bun sfârșit marile probleme ale națiunii? Praful și pulberea o să se-aleagă într-o bună zi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]