4,802 matches
-
situația pare foarte fierbinte. Poate ar fi cazul ca organele de anchetă să se îndrepte în sfârșit și spre presa centrală de toate felurile e imposibil până și statistic să fi pătruns corupția și șantajul doar în țară, în vreme ce presa bucureșteană e ca lacrima. De altfel, multe lucruri se cam știu, dar nu se spun, altele se spun în glumă. Or, cu curățenia presei nu se poate glumi, că a rămas cam ultimul reper și ultimul sprijin pentru cetățean. E grav
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
30 decembrie 1932, iar pe 2 ianuarie 1933 a fost înmormântat în cimitirul Belu Catolic din capitală 490. Despre Carol Auner a apărut un articol scris de fostul său colaborator Șt. Dumitrescu, la data de 12 ianuarie 1933 în ziarul bucureștean Epoca, în care erau evocate personalitatea și meritele sale în dezvoltarea vieții catolice din episcopia de București(și nu numai), sub toate aspectele 491. Opera științifică a monseniorul Auner a fost publicată în numeroase reviste și a inclus studii științifice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
un loc aparte în cadrul scrierilor locale. Acest fapt este vizibil dacă analizăm revistele Viața și Aurora franciscană. A fost autorul a zeci de broșuri și cărți religioase. La sărbătorirea jubileului de 25 de ani de preoție, în 1935, ziarul catolic bucureștean Farul nou i-a dedicat un articol, în care i-a fost elogiată activitatea, în special cea referitoare la presă 760. Cartea de rugăciuni pentru copii publicată de părintele Tălmăcel în 1934 și intitulată De dragul celor mici, a fost foarte
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
o lucrare dedicată Bisericii Catolice din România hărțile pe care acesta le întocmise, pentru a fi transmise la Vatican, papei Pius XI. Răspunsul dat de Cisar la 12 februarie 1929 cuprindea refuzul acestuia privitor la împrumutul din fondul ziarului catolic bucureștean, deoarece el continua să creadă în acest proiect, mărturisind că nu dorea să înstrăineze "micul depozit" ce i-ar fi putut asigura un sfert din apariția preconizatului periodic 894. Ca și în privința tipografiei și în cea a împrumutului, monseniorul Gabor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
V.A. Urechia, Th. D. Speranția, Ion Gorun, Sofia Nădejde, Smara (Smaranda Gârbea) și Laura Vampa. Teleor și Marion întrețin o rubrică de umor, cu parodii, cronici rimate, schițe, anecdote, ale căror subiecte sunt alese din viața pitorească a mahalalei bucureștene. Cu nuvele a mai colaborat Al. Vlahuță. Din 27 septembrie 1899 începe să scrie la U. I. L. Caragiale, atras de contractul avantajos propus de Cazzavillan, și dă, de două ori pe săptămână, Notițe critice, în care se ocupă de cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Tradiția rubricilor fixe, săptămânale sau zilnice, redactate de scriitori ori de gazetari dintre cei mai cunoscuți, este respectată. În 1924 G. Ranetti mai publică încă, sub titlul Rime glumețe, versuri umoristice, în care ironizează într-o manieră ușor desuetă moravurile bucureștene. „Însemnările mele” (1926-1929) și „În fiecare zi” (1929-1931) sunt rubricile în care B. Cecropide realizează o oglindă a actualității politice și culturale; li se adaugă „Filme”, semnată Don José (Mihail Mora), și „Note”, în care Mihail Negru urmărește atent meandrele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
București, în special de școlile de acolo, de teatre, de muzee, de presă, de reviste literare și de specialitate, de bănci și industrie, de literatură și de muzică, de pictură și arhitectură etc.”. În acest program se înscriu articolele Presa bucureșteană, Reviste literare actuale, Revistele politice, Cum scriu autoritățile și Limba română. În numărul 13 e prezentată Istoria literaturii române de Mihail Dragomirescu și Gh. Adamescu. A.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287813_a_289142]
-
al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a. Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale ramificări în spațiul românesc. Autoarea glosează atent aspectele privind specificul și istoria simbolismului, spațiul cultural de extindere, precum și retorica simbolistă, inovațiile formale etc. În ceea ce privește lirica românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
Debutul medical al Secolului Luminilor în provinciile românești este marcat, mai întâi, de inaugurarea, în București, la 14 decembrie 1707 a Spitalului Colțea, cu 24 de paturi, tratamente gratuite, medici angajați de spătarul Mihai Cantacuzino, ctitorul așezământului. Al doilea spital bucureștean, început în 1735 și dat în folosință în 1752, poartă numele Sf. Pantelimon și este construit de Grigore Ghica II. Între timp se deschid cursuri de medicină la Academia Domnească din București (1707), dată la care Antioh Cantemir înființează în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și el variolizarea practicată de țărani în mai multe sate din zona Făgăraș. Medicul Constantin Caracaș susține și popularizează descoperirea lui Jenner și pregătește bucureștenii pentru înțelegerea imperativului vaccinării antivariolice. Caracaș va fi inițiatorul construirii celui de al treilea spital bucureștean, cu contribuție publică și tot el va scrie și cea dintâi monografie igienico sanitară din Muntenia, intitulată Topografia Valahiei care va apare în 1830. În 1791, medicul ardelean Martinus Lange realizează prima descriere a hepatitei epidemice și după ce o prezintă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
organizație, deoarece activitățile sunt structurate în jurul unor finalități clar formulate în documentele școlare, antrenează un mare număr de indivizi (elevi, profesori, personal administrativ etc.), iar acești indivizi dețin statute și roluri bine delimitate. Continuând analiza școlii din perspectivă organizațională, profesorul bucureștean prezintă principalele caracteristici ale acesteia. Școala este o organizație care învață și produce învățare. Din această dublă deschidere (învață și produce învățare) rezultă o serie de particularități care configurează specificul școlii ca organizație. Cea mai importantă caracteristică o reprezintă realizarea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Gheorghe Sântimbreanu, miner. Învață mai întâi la Ghelari, Vețel și Leșnic, urmează Liceul „Avram Iancu” din Brad (1935-1943), Facultatea de Drept (1943-1947) și Facultatea de Filosofie (1944-1951) la București. O perioadă este asistent la Catedra de drept penal a Universității bucureștene (1948-1951) și profesor de istorie la un liceu din București, apoi activează în cadrul Consiliului Național al Organizației Pionierilor (1966-1969), ca director general al Centrului Național al Cinematografiei (1970-1972), șef la Direcția Literaturii din Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1972-1974). Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
Luciei • Béné Bénédicte Diéval, Trei metri de trotuar pentru trei grame de heroină • Belle de Jour Belle de Jour, Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze • Belle de Nuit Belle de Nuit, Aventirile intime ale unei prostituate de lux bucureștene Bibliografie selectivă / 447 Abstract / 451 Argument Prezentăm cititorului figuri de curtezane și de pseudocurtezane selectate din mitologie, din istorie și din literatură, îl invităm ca, urmărind destinele lor mitice, legendare, istorice-reale ori construite prin ficțiune literară, să reflecteze asupra condiției
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
plătit în bordeluri, în hoteluri și pe străzi, am surprins pe: Manka, Tamara, Jenia, Liubka ș.a. (Alexandr Kuprin), Sonia (M.F. Dostoievski), Béné (Bénédicte Diéval), Belle de Jour și Belle de Nuit, nume fictive a două prostituate de lux, londoneză și bucureșteană. Prin urmare, galeria portretelor de divinități, personalități istorice și personaje literare ce întruchipează erotismul interesat, vândut și cumpărat, oferă invitația adresată cititorului de a reflecta asupra avatarurilor, sacrificiilor ce implică asemenea moduri riscante de viață. Se cuvine a reflecta asupra
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Didina este ibovnica lui Bozoncea, starostele Gropii, o țigancă înaltă, bine clădită, cu păr bogat adunat într-un coc. Pentru ea Bozoncea fura s-o îmbrace și să-i îndeplinească poftele. A scos-o din Cruce (Crucea de Piatră, cartier bucureștean cu bordeluri), i-a furat-o "peștelui" Sandu- Mână Mică care n-a uitat că a fost deposedat de ceea ce credea că-i aparține, inima Didinei. Durul Bozoncea o ținea în frîu pe Didina cu puterea și cu banii lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
doamnă bine îmbrăcată, să nu lase impresia că a venit în fugă, să fie punctuală, să încaseze banii înainte, să nu-i numere, să plece la timp... Belle de Nuit Belle de Nuit, Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene Belle de Nuit este corespondenta bucureșteană a londonezei Belle de Jour iar jurnalul, Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene, mijlocul literar, ca și al autoarei engleze, de a exprima, dezinhibant, opinii depre sex și sexualitate, de a comenta
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
impresia că a venit în fugă, să fie punctuală, să încaseze banii înainte, să nu-i numere, să plece la timp... Belle de Nuit Belle de Nuit, Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene Belle de Nuit este corespondenta bucureșteană a londonezei Belle de Jour iar jurnalul, Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene, mijlocul literar, ca și al autoarei engleze, de a exprima, dezinhibant, opinii depre sex și sexualitate, de a comenta lumea publică mediatizată. Autoarea (sau autorul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-i numere, să plece la timp... Belle de Nuit Belle de Nuit, Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene Belle de Nuit este corespondenta bucureșteană a londonezei Belle de Jour iar jurnalul, Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene, mijlocul literar, ca și al autoarei engleze, de a exprima, dezinhibant, opinii depre sex și sexualitate, de a comenta lumea publică mediatizată. Autoarea (sau autorul) ce-și păstrează, de asemenea, anonimatul (rămânem la varianta feminină ca și în lucrarea precedentă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
parcurgerea site-urilor erotice de pe internet. Aceleași mijloace de exprimare literară folosește autoarea româncă, ca și autoarea engleză, ironia, autoironia, umorul. Desigur, diferă referirile la persoanele publice aflate pe scena politică, din media și din lumea mondenă (nu exemplificăm). Autoarea bucureșteană nu se victimizează cum că n-ar fi găsit locuri de muncă, amintește însă câteva dintre ocupațiile ei ca damă de companie: gazda unor evenimente publice de lux, însoțitoarea unor delegații străine, crăciuniță de lux în Poiana Brașov, baby-sitter pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
își continuă învățătura la Liceul „Mihai Viteazul”, apoi, exmatriculat disciplinar, se mută la Liceul „Matei Basarab”, de unde se întoarce la „Mihai Viteazul”, absolvind în 1954. Respins în 1955 la Facultatea de Medicină, urmează trei ani Facultatea de Drept a Universității bucureștene. Participă la manifestațiile studențești din 1956 și scapă ca prin miracol de arestare. În 1958 lucrează câteva luni într-o mină de lângă Târgu Ocna. Frecventează Institutul Pedagogic, secția română-franceză (1959-1962), ulterior fiind un an profesor la Radovanu (sat lângă Oltenița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
literar. Este fiul Ștefaniei Papadima (n. Rădulescu), profesoară de română și latină, și al criticului, istoricului literar și folcloristului Ovidiu Papadima. După absolvirea Liceului „I. L. Caragiale” din București (1976), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, a Universității bucureștene, luându-și licența în 1981. În 1987-1988 beneficiază de o bursă Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei, iar în 1995-1996 este bursier al Colegiului Noua Europă pentru studiul receptării literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
unde răspunde de pagina culturală și e titularul rubricii de carte, iar mai târziu redactor și redactor-șef (1999-2000) la „Vineri”, supliment al revistei „Dilema”. În 1988 intră ca asistent suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății de Litere bucureștene, în 2000 devenind conferențiar. Funcționează și ca lector (invitat) de limba și literatura română la Institut für Romanistik din Viena (1991-1994), la Facultatea de Litere a Universității din Amsterdam (1996-1997) și din nou la Institut für Romanistik din Viena (2000-2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
sau N. M. Philimon. Pseudonimul Nikita Felinărescu, întâlnit în foile umoristice „Pepelea” (1860) și „Nichipercea” (1862), poate fi al lui F., ca și Undrea, din „Cicala” (1860). Scriitorul moare de tuberculoză. Figură pitorească, la tinerețe aflat în compania unor boemi bucureșteni de felul lui Anton Pann, F. se străduia, cu hărnicie și inteligență, să-și chivernisească învățătura, să-și extindă lecturile. Știa limba greacă, învață italiana, deprinde câte puțin și limba franceză. Îndemnurile îi veneau în principal din dorința de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
doi ani în Polonia, unde în 1958 va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Polonă de la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Din 1959 lucrează la Catedra de filologie slavă, specialitatea limba și literatura polonă, de la Facultatea de Limbi Străine a Universității bucureștene, unde va fi promovat ca profesor în 1993. Își susține doctoratul în 1974, cu teza Relații culturale româno- polone. I se acordă în 1970 Ordinul Meritul Cultural Polonez. P. debutează în presă în 1952, iar editorial în 1976, cu lucrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
de editură din cadrul Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor (1949-1950). Absolvind și liceul, face un an la Academia Militară din București (1951), avansând la gradul de locotenent-major. Mai târziu (1968) va termina Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității bucureștene, cursuri fără frecvență. Participă la înființarea revistei „Pentru patrie” (1949), lucrează în redacția unor periodice: „Aviația sportivă”, „Radioamatorul”, „Sănătatea”, „Munca” (unde asigură un deceniu și jumătate rubrica „Cetățeanul și legea”), e secretar general de redacție la „Luceafărul” (1958-1966). Susține vreme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]