5,695 matches
-
și de șlefuire a textelor, la care se adaugă, prin opoziție, ascendentul pe care îl are puternica tradiție a teatrului de haiduci, sunt factorii care au determinat o mai mică popularitate a acestor piese. Un loc aparte îl ocupă drama Cântare și verș la Constantin, creație a minerilor din zona Baia Mare, inspirată de sfârșitul tragic al lui Constantin Brâncoveanu. Ceata reprezenta, la Anul Nou, uneltirea boierilor la Curtea otomană și uciderea domnului muntean. Intrată în circulație pe la mijlocul secolului al XIX-lea
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
dramaturgiei folclorice moldovenești, SCIA, 1961, 2; Massoff, Teatru rom., I, 25-49; Vasile Adăscăliței, Elemente laice și colinda românească, ALIL, t. XIII, 1962, fasc. 1; Olga Flegont, Contribuții la cercetarea formelor vechi de artă teatrală populară, SCIA, 1962, 2; Ion Mușlea, „Cântare și verș la Constantin”. Sfârșitul lui Brâncoveanu în repertoriul dramatic al minerilor români din nordul Transilvaniei, SILF, 1964; Vasile Adăscăliței, Teatrul folcloric cu subiecte de război în Moldova, LL, 1965; Ist. teatr., I, 23-87; Gh. Nadoleanu, O ipoteză asupra originii
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
la alta se striga... Apăi și din Mintiul Gherlei, care-i acolea imediat după pușcărie, de la șoseauă, am văzut pe geam cum o ieșit lumea afară din Mintiu, și femei În cămașă de noapte, să vadă... O fost o mare cântare... O fost foarte interesant atunci. Vă mai amintiți când v-ați eliberat din Închisoare? Da. Prin aprilie ’64... Și când ne-o dat foaia de eliberare ne-o spus că n-avem voie să spunem unde am fost, cum o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noastre s-au despărțit. El s-a dus la radio și a lucrat la radio, la secția culturală... Ar mai fi de menționat preotul Ion Popescu Pasărea... Ți-am spus deja de el. Era nepotul lui Pache, acela care scria cântări bisericești. Am vorbit multe-multe cu el, că nu eram de acord, În sensul că el În fiecare zi avea o rugăciune... Să ducea În unghiul mort al celulei, să nu fie văzut de la vizetă, și se ruga... Știi? Și Își
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că „o lume veche a expirat și alta nouă se întrezărește“: „O Românie Mare, dar nu numai o Românie Mare, dar și o Românie Nouă se naște în chinurile acesteia. Visurile celor mai mari români, vedenia înaripată și luminoasă din Cântarea României, profeția lui Dimitrie Bolintineanu, încercarea eroică și îndrăzneață a lui Mihai Viteazul sunt astăzi adevăruri, încă puțin și toți românii, de la Tisa până la Nistru și până la Marea cea Mare, după cum se intitula Mircea cel Bătrân, vor fi întruniți din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
localuri publice, lumea cerea lău tarilor să cânte Marsilieza. Era o adevărată frenezie. Lăutarii atacau cântecul revoluției franceze, aplauze furtunoase urmau și strigătele de: „Trăiască Franța!“ izbucneau din toate piepturile. În urma observațiunilor reprezentan tului Prusiei, guvernul fu silit să interzică cântarea Marsiliezei prin localurile publice. Chiar și preoțimea se dedea la manifestație în favoarea Franței. Când preoții veneau cu botezul la zi întâi cântau: Mântuiește, Doamne, norodul tău Și blagoslovește moștenirea lui, Biruință națiunii franceze Asupra celor protivnici, dăruiește ... Toate aceste fapte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sub direcția lui G.Dem. Teodorescu și în tipografia lui C.A. Rosetti. 13. Nu! a ta moarte (Imitațiune), Ghimpele, an. XIII, nr. 3, 13 februarie 1872, p. 3. addenda 409 cucuvaia Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat, Și cântarea-i cobitoare Strigă ne-ncetat: „Rău de țara care-și pune În cap p-un străin! Căci străinul îi răpune Frumosu-i destin! [Inimioara i-o sfărâmă Prin feluri d-oții Și legea jos i-o dăramă Chiar prin ai săi fii.] Străin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
calic. Când se vede deodată Cum nu a gândit: Stăpân p-o țară bogată Pentru jăfuit!] Unire numai să fie Români între voi Și veți scăpa de hoție Și chiar de Nemțoi!“ Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat Și cântarea-i bocitoare Strigă ne-ncetat: Oh!... țara e zbuciumată De un hoț străin De o liftă leșinată Slugă la Berlin! Săriți, dar, români cu toții De el s-o scăpați Căci, într-altfel, pradă morții Singuri voi o dați!14 Pentru publicarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rugăciune (mulă) a fost ținută în ebraică. Același preot a oficiat și în românește, rugînd pe Dumnezeu să-l așeze pe Mișu al nostru în rîndurile drepților, să i trimită îngerii spre a-l conduce spre tărîmuri mai liniștite. Deși cîntarea era stranie, cînd pronunța numele „Mișu Sachtera”, simțeam că se produce, involuntar, o ironie, că acele două cuvinte nu se potrivesc într-o astfel de rugăciune. Și totuși... L-aud, alături, pe Sp. rememorînd ce făcea Mișu în urmă cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obicei, pentru a-i întîlni pe unii și pe alții, a trecut pe la restaurantul Uniunii Scriitorilor (loc în care eu n-am intrat niciodată), unde „se servea” numai ciorbă cu perișoare și iahnie de fasole. Am vorbit, la librărie, despre Cîntarea Cîntărilor de Alexandru L. Iosif. Cînd acesta s-a dus să ia aprobarea pentru lansare, cei de la Cultură i-au promis că vor participa la „eveniment”. N-a venit nici unul, de teama titlului! Pentru prima dată de cînd prezint cărți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru a-i întîlni pe unii și pe alții, a trecut pe la restaurantul Uniunii Scriitorilor (loc în care eu n-am intrat niciodată), unde „se servea” numai ciorbă cu perișoare și iahnie de fasole. Am vorbit, la librărie, despre Cîntarea Cîntărilor de Alexandru L. Iosif. Cînd acesta s-a dus să ia aprobarea pentru lansare, cei de la Cultură i-au promis că vor participa la „eveniment”. N-a venit nici unul, de teama titlului! Pentru prima dată de cînd prezint cărți, auditoriul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aceasta, primii cu care el a ținut să se întîlnească au fost oamenii de artă. Iar aceștia, cum ar zice Bălăiță, „au marșat”. Ce s-a întîmplat mai departe? Laudele lor au fost preluate și multiplicate de poeții (mici) ai „Cîntării României”. Iar azi, din păcate, nimeni nu mai deosebește vinul bun de vinul prost, cîntecul de orchestră simfonică de cel de taraf. Lipsa de franchețe a celor care ar trebui să fie „directori de conștiințe” și să exprime „sufletul neamului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
arăta că „toată suflarea” se bucură de faptul că „Tovarășul” și „Tovarășa” există. E firesc însă ca un elev de-a întîia să aibă pe limbă cuvîntul „omagiu” și să-și pună versulețele sub el? Nu! Mozarții scoși din căciula „Cîntării României” sînt, probabil, niște copii normali. Dar pentru a hrăni vanitățile celor de sus, „profesioniștii” (din redacțiile ziarelor, de la radio și televiziune) au nevoie de prospătură. Le-o oferă profesorii și părinții dornici de publicitate, iar dacă trebuie, pun și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a unei prețuiri deosebite. Voit „distins”, poemul e o colecție de clișee și nonsensuri, calculate să atingă „zonele erogene” ale celor de-o sensibilitate mediocră. Lucrul se vede și mai clar cînd îl compari cu „Omagiul” unui autor de nivel „Cîntarea României”, publicat în aceeași pagină. Gîfîind ca un copil plecat cu uratul, acesta din urmă zice: „Lîngă chipul țării / Cu gîndirea trează / Elena Ceaușescu / E-a primăverii (sîntem în 7 ianuarie 1989 - n.m.) rază” etc. Un „limbiot” experimentat nu-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ea nu mai poate să întîrzie. Cu răbdare (dublată de jenă), am ascultat formațiile de mandoline și muzicuțe și am urmărit, apoi, spectacolul „Brigada știe tot” și (cum va scrie reporterul ziarului) „evoluția grupului de dans tematic”, laureat al Festivalului „Cîntarea României”. După atîtea zdrăngăneli și tropăituri îndelung aplaudate, orice șezătoare literară ar fi fost inoportună: profesorii și școlarii trebuiau lăsați să comenteze propriile lor producții. N-a fost greu să-i conving pe cei ce ne chemaseră că așa e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am văzut pentru ultima oară slova lui păstrată ca În tinerețe. Amintirea mea, Însă, merge mai departe când, copil de 6-8 ani, Îl vedeam În casă la bunica mea - sora lui275 Elena Manoliu, veșnic vesel și cu vioara gata pentru cântare. Ai și mata fotografiile orchestrei din str. Rădășeni. Eu i-am văzut În carne și oase și Îmi sună În urechi glasul lor - a(l) Todiceștilor - care suna Într-un mod caracteristic. Îl moștenise și Victor Manoliu, nepotul lor, cam
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
atât creație originală, cât și traduceri ale Lucreției Andriu: „Predoslovie”; „La casa luminilor noastre”; „Invocare”; „Cânt de reculegere”; „Neastâmpăr”; „Definiții”; „Moldova mea”; „Din zori de zi...”; „Echinocțiu”; „Te văd...”; „Către soare”; „Spleen”; „Gândește luna...”; „Moment lucid”; „Cumpănire”; „Ceasului de față”; „Cântare plopului”; „Prinos”; „Ligeia” (Poem, după povestirea lui Edgar Allan Poe); „Corbul” (traducere din Edgar Allan Poe); „Cântec de moarte” (Pentru Vitezslav Nezval) (traducere din L. Aragon); „Cântec de partizan” (Din vol. „La Diane Franșaise”) (Traducere din L. Aragon). 843 5
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și alte cărți religioase. Infracțiunea pentru care au fost condamnați este următoarea: Difuzare fără autorizație legală de scrieri cu caracter mistico-religios. Articolul 94 din Legea presei. Dar cine îți dă o autorizație în România să difuzezi Biblii și cărți de cântări sau alte cărți aparținând cultului din care faci parte? Cine? Dar Biblia, care e scrisă de autori începând cu 1500 de ani înaintea erei noastre și până în secolul I al erei noastre, constituie presă? Legea presei, Legea nr. 3 din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și să le împartă credincioșilor. Domnule director, în care țară de pe glob, în afară de cele totalitare, oligarhice, într-un cuvânt, cele marxiste, în care țară de pe planetă se mai întâmplă ca pentru simplul fapt că ai în casă Biblii, cărți de cântări și de studiu religios, să ți se ia banii din casă și să te bage și în pușcărie? Unde s-a mai pomenit? Nu mă refer la vremurile trecute, ci la cele moderne. Mai există în vreo țară asemenea cazuri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
toți fiii patriei suplinește în virtutea forței conștiința celor 300.000 de germani din România, precum se presupune, doctrinar, și încearcă să suplinească toate cele 22 de milioane de conștiințe românești. Cu urmările cunoscute. Un pamflet la adresa lui Adrian Păunescu și a Cântării României, [octombrie] 1984, difuzată la 6 noiembrie 1984 Folkul și porcul sau fleica și drapelul Năpastele la poporul român se zice că sunt de la Dumnezeu, de ele nu poți să scapi: cutremure, inundații, focuri, ciumă, holeră, brâncă, moartea-n vite
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă, melodioasă, „iluminarea”, de o memorabilă expresie lirică, pare gravată În argint subțire și durabil, ca Într-o nouă, modernă, dramatică și dureroasă Cântare a cântărilor, În care Regele cărturar se vede Înlocuit de o vorace și volatilă prințesă poetă. Orfana logodită Logosului Își cheamă perechea, izbăvitorul: „Caută-mă. E dimineața pe lume/ Pământul/ și o tristețe grea ca pământul mă apasă/ Tu Îndepărtează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă, melodioasă, „iluminarea”, de o memorabilă expresie lirică, pare gravată În argint subțire și durabil, ca Într-o nouă, modernă, dramatică și dureroasă Cântare a cântărilor, În care Regele cărturar se vede Înlocuit de o vorace și volatilă prințesă poetă. Orfana logodită Logosului Își cheamă perechea, izbăvitorul: „Caută-mă. E dimineața pe lume/ Pământul/ și o tristețe grea ca pământul mă apasă/ Tu Îndepărtează te rog
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dezvelit monumentul dedicat lui Eminescu la Paris, operă a sculptorului Ion Vlad. Lucrările conferințelor, colocviilor și comemorărilor au fost publicate în volumele Întâlnirea de la Paris, Masa rotundă de la München, Un centenaire: Mihai Eminescu. F.C.R. a subvenționat apariția mai multor lucrări: Cântarea Psalmilor, traducere de Eugenia Adams-Mureșanu (1986), C. Gane, Trecute vieți de doamne și domnite (1987), Pavel Chihaia, Immortalité et décomposition dans l’art du Moyen Âge (1988), Matei Cazacu, Istoria românilor (1990), Mihai Eminescu, Poesie, traducere în italiană de Roșa
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]
-
căzut. După ce s-a îndrăgostit de bunica mea, Poemul a început să-i facă unele cadouri... Idila bunicii cu poemul n-a ținut mult timp. Poemul s-a apucat de băut...” Un fragment remarcabil, probabil una dintre cele mai frumoase cântări de dragoste din poezia actuală, îl constituie „nunta” bunicului („Nunta am tras-o pe video, a fost un chef pe cinste”), rescriere a Cântării Cântărilor, un fel de film oniric despre moartea-nuntă, care îmbină religiozitatea cea mai profundă cu parodia
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
timp. Poemul s-a apucat de băut...” Un fragment remarcabil, probabil una dintre cele mai frumoase cântări de dragoste din poezia actuală, îl constituie „nunta” bunicului („Nunta am tras-o pe video, a fost un chef pe cinste”), rescriere a Cântării Cântărilor, un fel de film oniric despre moartea-nuntă, care îmbină religiozitatea cea mai profundă cu parodia, lirismul cel mai autentic, sfâșietor (sunând a bocet ori descântec), cu umorul, absurdul și fantasticul de tip folcloric. Evanghelia lui Barabas (1996) continuă aceeași
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]