5,341 matches
-
ceea ce nu se cucerise încă, în mâinile lui Roger. În 1077, Roger a asediat Trapani, unul dintre puternicele forturi ale sarazinilor rămase neocupate în vestul insulei. Fiul său, Iordan a condus un atac care a surprins gărzile fortăreței și a capturat animalele. Lipsiți de provizii, locuitorii orașului au capitulat. În 1079, Taormina a fost și ea asediată, după care, în 1081, Iordan, alături de Robert de Sourval și Elias Cartomi, a cucerit Catania, posesiune a emirului de Siracusa, ca urmare a altui
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Angelo, care recunoștea suzeranitatea bizantină în comitatul său, de asemenea împotriva lui Robert Guiscard. Robert a inițiat prima sa campanie în Balcani în mai 1081, când a părăsit Brindisi cu circa 16.000 de oameni și până în februarie 1082 deja capturase Corfu și Durazzo, obținând victoria asupra chiar a împăratului Alexios I Comnen în bătălia de la Dyrrachion din octmombrie (1081). Fiul lui Guiscard, Boemund, stăpânind o vreme Tesalia, a căutat, în absența lui Robert, să mențină cuceririle obținute în 1081-1082, însă
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
de musulmanii arabi, iar populația era majoritar formată din greci bizantini. Conducătorii arabi din Emiratul de Sicilia deveniseră independenți față de sultanul din Tunis. În mai 1061, cei doi frații din familia Hauteville au traversat strâmtoarea Messina pe la Reggio și au capturat Messina. După ce au ocupat Palermo în ianuarie 1072, Robert Guiscard, din postura de suzeran, l-a învestit pe Roger cu calitatea de conte de Sicilia. Robert a reținut pentru sine Palermo, jumătate din Messina și regiunea de nord-est (Val Demone
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
lucru pe care Ingelmarius l-a refuzat. Ca răspuns, Roger a adunat imediat o armată și a pornit în marș către Geraci pentru a-l asedia. Până la urmă, de teamă pentru soarta sa în cazul în care ar fi fost capturat, alături de unii cetățeni din Geraci care îi urmau politica, Ingelmarius a abandonat Geraci, părăsind-o totodată și pe Altruda. Roger i-a restituit imediat Altrudei tot ceea ce ea posedase înainte de căsătorie și, printr-un acor pașnic cu conducătorii din Geraci
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]
-
de tatăl său în Sicilia, devenind conte de Siracuza. În 1077, la asediul asupra Trapani, una dintre cele două fortărețe rămase în mâinile sarazinilor în vestul insulei, Iordan a condus un atac care a reușit să surprindă garnizoana și să captureze animalele care asigurau aprovizionarea acesteia. Lipsită de provizii de hrană, garnizoana orașului a fost nevoită să capituleze. Iordan a fost de asemenea prezent la asediul Taorminei din 1079, iar în 1081, împreună cu Robert de Sourdeval (sau Sourval) și Elias Cartomi
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
acesteia. Lipsită de provizii de hrană, garnizoana orașului a fost nevoită să capituleze. Iordan a fost de asemenea prezent la asediul Taorminei din 1079, iar în 1081, împreună cu Robert de Sourdeval (sau Sourval) și Elias Cartomi (un trădător sarazin), a capturat orașul Cătănia din posesia ultimului emir de Siracuza, Ibn Abbad, ca urmare a altui atac surpriză. Anul următor, pe când tatăl său era plecat din Sicilia pentru a veni în sprijinul ducelui Robert Guiscard de Apulia, Iordan a fost lăsat la
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
făcea pe Borsa un candidat mai atractiv decât fratele său vitreg, Bohemund, care s-a văzut nevoit să caute adăpost la Capua. Având susținerea principelui Iordan I de Capua de Capua, Bohemund s-a revoltat împotriva fratelui său și a capturat Oria, Otranto și Taranto. Cu toate acestea, s-a ajuns la încheierea păcii între cei doi frați vitregi în martie 1086, cei doi acționând ca co-guvernatori ai ducatului. La finele verii 1087, Bohemund a reluat războiul însă, având sprijinul unora
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
1087, Bohemund a reluat războiul însă, având sprijinul unora dintre vasalii lui Borsa. El l-a atacat prin surprindere și l-a înfrânt pe Roger la Fragneto, recucerind Taranto. Deși descris ca fiind un puternic războinic (el a reușit să captureze orașele Benevento, Canosa, Capua și Lucera prin asediu), Roger Borsa nu a fost niciodată în stare să oprească ascensiunea lui Bohemund sau să îl aducă la supunere. Războiul a fost în cele din urmă încheiat prin medierea papei Urban al
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
cronicarul să o confunde pe Alice cu sora sa mai mare, Melisenda de Ierusalim, care și ea se căsătorise cu un feudal din Occident, Fulc al V-lea de Anjou, cam în aceeași perioadă. În 1127, Bohemund a asediat și capturat Kafartab, ucigând pe toți locuitorii acestuia. El a mai atacat și Shaizar, poetul și cronicarul arab Usamah ibn-Munqidh, participant la eveniment, pretinzând că el însuși ar fi luptat cu principele Boemund ("ibn-Maymun", "fiul lui Bohemund", cum îl numește el). Următorii
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
Apulia|Apuliei a devenit sigură, însă papa Inocențiu și principele Robert al II-lea, deposedat de Principatul de Capua au început marșul către Capua. La Galluccio, Roger a organizat o ambuscadă asupra trupelor papale cu numai 1.000 de cavaleri, capturându-l pe papă și consilierii acestuia. Trei zile mai târziu, în 25 iulie, prin Tratatul de la Mignano, Inocențiu l-a confirmat pe Roger al II-șlea ca rege, iar pe tânărul Roge ca duce de Apulia, în vreme ce cel de al treilea
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
în dezordine. O mai bună perspectivă se deschidea pentru Regatul Siciliei ca urmare a confuziei care a urmat în Imperiul Bizantin după moartea împăratului Manuel Comnen (1180), iar Guillaume a reluat vechiul vis de a cuceri Constantinopolul. Dyrrachion a fost capturat (11 iunie 1185). În continuare, în timp de armata de uscat (presupusă să fi fost de 80.000 de oameni, inclusiv 5.000 de cavaleri) a pornit în marș către Salonic, flota (compusă din 200 de vase) a navigat către
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
1185). În continuare, în timp de armata de uscat (presupusă să fi fost de 80.000 de oameni, inclusiv 5.000 de cavaleri) a pornit în marș către Salonic, flota (compusă din 200 de vase) a navigat către aceeași țintă capturând pe drum insulele Ionice Corfu, Cefalonia, Itaca și Zakynthos. În august Salonicul a capitulat în fața atacului combinat al flotei și al trupelor siciliene de uscat, după care a fost devastat (7.000 de greci au murit). Trupele au pornit apoi
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
Niederalteich, avea să noteze că „Regatul Ungariei, care exista de 350 de ani, a fost distrus”. În ciuda distrugerilor însă, regatul nu a încetat să existe, dat fiind faptul că mongolii nu au reușit să cucerească cetățile întărite și nu au capturat familia regală. Moartea marelui han, Ögedei, în martie 1242 l-a determinat pe Batu Han să-și retragă armatele înapoi între frontierele Imperiului Mongol, unde a urmat o luptă pentru moștenirea poziției de lider suprem al mongolilor. Istoricul Florin Curta
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
oblige pe aristocrații mărunți să devină membri ai curții lor și să le sporească astfel prestigiul și puterea. Puterea unor astfel de nobili ajunsese atât de mare, încât puneau la îndoială autoritatea regală. De exemplu, Joachim de Gutkeled l-au capturat pe moștenitorul regelui Ștefan al V-lea, Ladislau în 1272. Ștefan al V-lea a murit la câteva luni după acest eveniment și ca urmare a izbucnit un război civil între diferitele clanuri rivale, care încercau să obțină controlul asupra
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
viața sa privată, iar sprijinul de care se bucurase contele de Andria s-a erodat rapid. Roger s-a alăturat contelui Richard de Carinola și lui Henric Testa, mareșalul lui Henric al VI-lea, și a invadat Apulia. Ei au capturat Corneto, însă la asediul asupra Ariano, contele Richard de Acerra l-a atras în capcană pe Roger, capturându-l (1190) și executându-l la puțină vreme după aceea.
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
a alăturat contelui Richard de Carinola și lui Henric Testa, mareșalul lui Henric al VI-lea, și a invadat Apulia. Ei au capturat Corneto, însă la asediul asupra Ariano, contele Richard de Acerra l-a atras în capcană pe Roger, capturându-l (1190) și executându-l la puțină vreme după aceea.
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
își disputau moștenirea asupra Comitatului de Tripoli. În 19 decembrie 1111, lui i s-a conferit orașul Sidon, după ce acesta fusese cucerit de către Balduin I cu sprijinul regelui Sigurd I al Norvegiei. El era deja senior de Caesarea, care fusese capturată din 1101 și acordată lui la o dată rămasă necunoscută. Imediat după aceea, s-a căsătorit cu Emelota sau Ema, nepoata patriarhului latin de Ierusalim Arnulf de Chocques, și i s-a acordat și orașul Ierihon, ca și veniturile acestuia, care
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
nepoata patriarhului latin de Ierusalim Arnulf de Chocques, și i s-a acordat și orașul Ierihon, ca și veniturile acestuia, care anterior fuseseră proprietatea Bisericii. El a luat de asemenea parte la asediile asupra Shaizar, care nu a putut fi capturat, și Tir. În cadrul asediului asupra Tirului, el a supravegheat construirea aparaturii de asediu. În 1120, a fost prezent la conciliul de la Nablus, convocat de regele Balduin al II-lea, în cadrul căruia a fost stabilită legislația regatului. Atunci când Balduin al II
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
asediului asupra Tirului, el a supravegheat construirea aparaturii de asediu. În 1120, a fost prezent la conciliul de la Nablus, convocat de regele Balduin al II-lea, în cadrul căruia a fost stabilită legislația regatului. Atunci când Balduin al II-lea a fost capturat de către artuqizi în 1123, Eustațiu a fost ales conetabil de Ierusalim și regent al regatului. În această calitate, el a oprit invazia fatimizilor din Egipt, în bătălia de la Yibneh din 29 mai 1123. Eustațiu a murit la puțină vreme după
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
cruciații, Warner a participat la escortarea acestora înapoi, de-a lungul coastei. Totuși, Warner și ceilalți membri ai escortei au fost prinși într-o ambuscadă de către locuitorii teritoriului din jurul Antiohiei pe drumul de întoarcere spre tabăra cruciată. După ce cruciații au capturat Antiohia, au fost la rândul lor asediați de către Kerbogha din Mosul, iar Warner a făcut parte din cea de a cincea diviziune a armatei care l-a atacat pe Kerbogha. După ce cruciații au cucerit Ierusalimul în 1099, Warner a fost
Warner de Grez () [Corola-website/Science/328284_a_329613]
-
o răscoală în Apulia, în cadrul căreia l-a înfrânt și deposedat pe principele Grimoald de Bari, pe care l-a înlocuit cu cel de al doilea fiu al său, Tancred. Între timp, Robert de Capua și Rainulf de Alife au capturat Benevento, posesiune papală. Roger a pornit să îi confrunte, însă a suferit o înfrângere în bătălia de la Nocera din 25 iulie 1132, fiind nevoit să se retragă la Salerno. Anul următor, împăratul Lothar al III-lea a descins la Roma
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
Ioan al II-lea a trimis subsidii lui Lothar. Salerno s-a predat, iar puternica armată de germani și de rebeli normanzi a pornit în marș mai departe către sud, spre Apulia. Acolo, în iunie 1137, Lothar a asediat și capturat Bari. La San Severino, după campania victorioasă, împăratul și papa laolaltă l-au învestit pe Rainulf de Alife ca duce de Apulia (august 1137), după care împăratul s-a întors în Germania. Roger, eliberat de pericolul imediat, a debarcat de
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
de a dispersa armata lui Rainulf printr-o serie de marșuri de-a lungul unor terenuri strâmte. În timp ce contele de Alife părea lipsit de decizie, Roger, având acum și sprijinul celor din Benevento, a distrus toate castelele rebelilor din regiune, capturând o pradă imensă. Rainulf însuși, care se refugiase în Troia, reședința sa, a căzut răpus de o febră malarică în 30 aprilie 1139. Ulterior, Roger i-a exhumat rămășițeke din catedrala din Troia și le-a aruncat într-un șanț
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
de raiduri și cuceriri au fost întreprinse pe coasta nord-africană din regiunea de astăzi a Tunisiei și Libiei (1146-1153). Cucerirea coastei tunisiene a fost pregătită de către Roger al II-lea încă din 1135, stăpânirile fiind ulterior extinse: Tripoli a fost capturat în 1146, iar Cape Bona în 1148. Aceste cuceriri din Africa nu au fost însă de lungă durată, ele fiind pierdute sub domnia succesorului lui Roger, Guillaume "cel Rău" și nu au format niciodată o parte integrantă a regatului din
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
fiul mai vârstnic al lui Roger al II-lea, cu Ema, fiică a contelui Achard al II-lea de Lecce. În 9 martie 1161, Tancred s-a raliat unchiului său, Simon de Taranto, cei doi luând cu asalt palatul regal, capturând pe regele Guillaume I "cel Rău", ca și pe soția acestuia, regina Margareta de Navarra și pe cei doi fii, și incitând la masacrarea musulmanilor din Palermo. La început, cel mai mare dintre acei doi fii, Roger al IV-lea
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]