4,874 matches
-
-lea sancționa decăderea unei mari puteri, aceea a Imperiului Roman. Căderea sa a obligat multe orașe să devină sate delimitate de ziduri construite în grabă pentru a se proteja de invaziile barbare. În aval, în epoca Renașterii, noul decor urban celebrează puterea princiară. Și orașele care în secolul al XVII-lea cunosc înflorirea cea mai mare beneficiază de atribuțiile instanțelor judiciare, fiscale sau militare. Cât despre războaiele religioase, acestea ilustrează clar faptul că orașul era nu numai cadrul, ci și miza
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trimite la ideea coranică potrivit căreia vinul este în egală măsură reprezentarea cunoașterii directe a lui Dumnezeu. Iluminarea îi aduce credinciosului nu doar fericirea supremă, ci îl și "duce dincolo de sine însuși, adică dincolo de condiția sa umană"31. Coranul nu celebrează băutura alcoolică terestră, ci experiența extatică celestă simbolizată de vin, care este tocmai prin aceasta ținut la mare cinste. Cultura viței de vie s-a răspândit, odată cu extinderea civilizației mediteraneene, din Orientul Apropiat în Grecia și Roma, sublimându-se în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
autori de tragedii, de comedii, de ditirambi, adică de poeme lirice recitate de către un cor de satiri în onoarea lui Dionisos. Aceste lucrări "satirice" reprezintă izvorul direct al tragediei grecești. Atmosfera Dionisiilor varia potrivit circumstanțelor și locului. Riturile orgiastice erau celebrate esențialmente de către femei, care vedeau în vin o cale de a atinge un "extaz purificator al vieții", după cum scria Euripide, și căutau nebunia sacră care să abolească granițele personalității lor și să restabilească acea comuniune primitivă dintre om, animal și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
bătrânului zeu italic Liber Pater, asimilat cu Bachus și cu Ceres, zeița grâului. Această mutație s-a manifestat în ceea ce s-a numit "scandalul Bacanalelor", care a izbucnit la Roma în jurul anului 186 î.Hr. Foarte asemănătoare cu Dionisiile, Bacanalele erau celebrate noaptea, în sunetele unei muzici vrăjite, într-un climat unde alternau scenele de exces și de desfrâu. Cea mai populară dintre aceste sărbători orgiastice era ținută în luna februarie și se pare că se află, potrivit tradiției, într-o formă
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de transsubstanțiere , acela să fie anatema". În Crezul Poporului lui Dumnezeu, publicat la 30 iunie 1968, pentru a marca anul credinței, papa Paul al VI-lea definea Euharistia în felul următor 79: "Noi credem că Sfânta Liturghie pe care o celebrează preotul reprezentându-l pe Hristos în virtutea puterii primite prin Sacramentul Hirotonirii, și oferită de acesta în numele lui Hristos și al membrilor Trupului său mistic -, este sacrificiul de pe Calvar, făcut prezent în mod sacramental pe altarele noastre. Noi credem că așa cum
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
va metamorfoza în victimă, vinul civilizator în flagel social. Anticii sacralizau beția, astăzi aceasta se tratează cu medicamente. Beția mistică nu mai este decât delirium tremens al săracului. Paradisurile artificiale nu mai sunt ceea ce erau odată. Primele comunități creștine își celebrau cultul în cinstea martirilor lor în catacombe sau în locuri cunoscute doar de ei și în timpul serii. Agapa care urma era așadar o masă de seară. Ne putem însă închipui că aceasta era mai mult decât o simplă adunare. Sărutul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
săditor de vie...") unde îl asimilează pe patriarhul biblic cu podgoreanul originar și consideră că acesta era promotorul viilor Domnului. François Rabelais, în Aventurile lui Pantagruel (Cartea a treia, 1546), își desfășura verva sa comică făcând elogiul "Divinei butelci" și celebrându-i misterele. Pierre de Ronsard (1524-1585), în Sonete, asimila cu plăcere fructul viței de vie cu cel al pasiunii. Jean-Baptiste Poquelin, zis Molière (1622-1673), vedea în vin un concentrat de înțelepciune: "Să bem, prieteni dragi, să bem! Ne-ndeamnă vremea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și precizie, de la culesul strugurilor și până la vinificare. Simultan, într-un cadru artistic mai restrâns, miniaturiști și gravori reiau ca ritualuri aceleași scene în ceasloave și calendare. Pentru secolul al XVII-lea, olandezii (numiți pe atunci flamanzi) sunt cei care celebrează cel mai bine plăcerea de a bea, prin intermediul picturii, al interioarelor din hanuri și cabarete, prin banchetele și reuniunile ofițerilor arcași ai regelui de o zi, le roi boit147. Însă aceștia expun cel mai bine ochilor noștri lacomi banchete fabuloase
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în celebra Sărbătoare a Viticultorilor din Vevey. Sărbătoarea din Vevey, orășel elvețian din cantonul Vaud situat pe malul drept al lacului Léman, reunește tot ceea ce înseamnă operă literară, plastică, muzicală și dramatică, revigorând sufletul unei regiuni, al unei țări, și celebrând înțelepciunea pământeană și spiritualistă a comunității viticole 151. Filosofie pe care Ramuz o exprima în acești termeni: "Pâinea, care e pentru trup, vinul, care e pentru spirit."152. Mai mult decât oricare alte populații agricole, comunitatea viticolă a favorizat, de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
despre o manifestație într-adevăr deosebită, unică și fără egal, ale cărei scopuri și filozofie nu au nimic în comun cu asociațiile bahice răspândite în celelalte podgorii. De-a lungul secolului al XX-lea, Sărbătoarea Viticultorilor din Vevey a fost celebrată în 1905 (pe 4, 5, 7, 8, 10 și 11 august), 1927 (pe 1, 2, 4, 5, 8 și 9 august), 1955 (pe 1, 2, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 12, 13 și 14 august), 1977 (pe 30 iulie
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
1954). A colaborat, mai ales cu versuri, la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. De la poemul epic Puiul de moț, prolix, încărcat cu toate lozincile epocii, M. a trecut la poezia lirică, la un lirism „obiectiv”, în care celebrează tractoarele, uzina nouă și, mai ales, iarăși și iarăși, partidul unic, ca în Coboară munții (1955), La marginea câmpiei (1957), Amiezile veacului (1961) ș.a. Poetul se socotește „slobod” să cânte, și în cântecul lui abundă locurile comune ale liricii epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
timp de un secol și jumătate, pînă la 1831. Joseph Addison (16721719) afirmă că în versiunea lui Nathum Țațe piesă pierdea jumătate din frumusețe. În Preface and Notes a ediției din 1765 scria: "Tragedia lui Lear este pe bună dreptate celebra printre dramele lui Shakespeare. Nu există piesă care să mențină atenția atît de puternic fixată, care să agite atît de mult pasiunile și să-mi stîrnească atît de mult curiozitatea". 1753-1754 Articolele lui Joseph Warton din The Adventures comentau piesă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
era Jhoseph Schubert, parohul Catedralei "Sf. Iosif" din București. Publicația cuprindea opt-zece pagini și avea unele rubrici constante, iar altele care apăreau periodic sau doar o singură dată. În primul număr, pe prima pagină, erau enumerate toate bisericile unde se celebrau liturghiile din București; existau zece locații: patru biserici și șase capele. În fiecare număr, pe pagina a doua, era prezentat calendarul din luna respectivă, unde se indicau slujbele și activitatea Asociațiilor din București, desfășurate atât în zilele de duminică, dar
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
deosebit a seminarului diecezan din Iași, susținerea presei catolice, ajutorarea victimelor celui de-al Doilea Război Mondial. Din cauza operațiunilor militare din Moldova, a fost nevoit să se refugieze cu seminariștii din Iași la Beiuș; astfel, ultima Liturghie înainte de plecare, a celebrat-o la 19 martie 1944 în capela seminarului. A delegat pe preoții Grigore Enariu și Anton Trifaș să aibă grijă de parohiile din dieceza de Iași. Represiunile armatelor germane și ungare au făcut ca la jumătatea lunii septembrie 1944, episcopul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mai e supusă tăcerii și nici comunismului. Fostele literaturi comuniste fac o baie de libertate, sunt libere să scrie ce doresc, dar se dovedește că libertatea e o dezamăgire. În vreme ce occidentul trece de la tradiție la libertatea față de orice convenție, orientul celebrează eliberarea, dar o confundă cu politica. Așadar, pentru un timp apreciabil, jurnalismul ia locul literaturii proaspăt ieșite de sub comunism. Când au apărut scriitori noi iar literatura Desperado a estului s-a împletit în cele din urmă cu cea vestică, s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e o obsesie... Nu știu cum să explic acest fapt. Mă gândesc că, dacă împărțim oamenii în seculari și religioși, eu prefer să scriu proză religioasă, spirituală. În diverse feluri, evident. Ideea mea e să pun în lumină trecerea timpului, să-i celebrez sfințenia, ca să zicem așa. Așa că ai dreptate când subliniezi prezența unei cunoașteri a morților în cărțile mele. Student: Cărțile Dvs par foarte lucrate. Scrieți ușor? Înțelesul e printre rânduri, o implorare a frumosului. Vă exprimați cu mare grijă pentru frumos
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aceste locuri confirmă cea mai veche scriere din lume (3300 î.H.). În spiritualitatea sumeriană, Inanna este simbolul planetei Venus, ocrotitoarea dragostei, feminității, procreării, maternității. Pentru ca rugile de fertilitate a naturii și de fecunditate a oamenilor să fie ascultate, se celebrau ritualuri ce înscenau căsătoria sacră a regelui Sumerului cu câte una dintre preotesele zeiței. În templele închinate ei se practica și prostituția sacră. Inanna este și patroana orașului Uruk (biblicul Ereh), unde i s-a construit Templul Eanna. I se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sfătuia în luarea celor mai bune decizii. Ca zeiță a dragostei, a excelat ca soră, soție, mamă, amantă, curtezană și era un model pentru zei și pentru oameni. Este simbolul frumuseții, seducției, iubirii pătimașe și al răzbunării. În temple era celebrată pentru toate atributele ei. Fiind asimilată cu Inanna și cu Astharte, lui Ishtar i s-a atribuit și iubirea pentru trufașul rege sumerian Ghilgameș, de iubirea căruia a vrut să se elibereze, de aceea l-a omorât. S-a răzgândit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rămas însărcinată și l-a născut pe Marte, zeul războiului (perechea romană a lui Ares), tatăl gemenilor Romulus și Remus. În cinstea Florei se organizau, primăvara, serbări în care aveau loc jocuri sportive și cortegii florale. Serbările numite floralii erau celebrate și noaptea, la lumina făcliilor, de curtezane dezbrăcate, cu dansuri lascive. Folcloristica română remarcă practicarea procesiunii ielelor. Unele influențe s-au transmis și în sărbătoririle populare prepascale ale Floriilor. Acca Larentia este o zeitate arhaică a câmpiei, a sexualității și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în cinstea lui Bacchus, zeul vinului, viței de vie, al beției, cu concursul bacantelor, preotesele zeului, al faunilor (perechile romane ale satirilor), reprezentați ca oameni cu coarne, copite și coadă de țapi. Cotytto este zeița romană Porneo, a nerușinării. Era celebrată în cadrul unor mistere cotyttia acestea erau ceremonii religioase secrete inițiatice, cu ritualuri magice și cu efecte purificatoare. Ele se practicau și în Egipt, în Iran, în India, în Grecia, în America precolumbiană, în Africa. Zeități americane precolumbiene Creația la popoarele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nimfelor (divinități ale pădurilor, apelor și munților), sirenelor (divinități reprezentate ca femei cu corpuri de pești), eriniilor (divinități răzbunătoare), Ielele, cunoscute și sub numele de Drăgaice, de Sânziene și de Șoimane, în realitate, plante, în folclorul românesc reprezintă sărbătoarea care celebrează coacerea holdelor și are loc pe 24 iunie. Ele sunt zâne a căror frumusețe doar îngerii o întrec, sunt seducătoare, zburdalnice, zănatice, cu puteri magice. Reprezentate ca fiind tinere femei cu trupuri invizibile, ca niște năluci, învăluite în lumină și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-au brodat istorii și legende, unele sunt în concordanță cu evangheliile canonice, altele sunt inspirate din evangheliile gnostice (după Toma, Petru, Filip, Maria Magdalena), descoperite la Hammadi, în Egipt, în anul 1945. Maria din Magdala a fost și este celebrată în liturghii, în ziua ei de pomenire (22 iulie), în predicile și comentariile Părinților Bisericii. La Aix în Provence și la Vézelay au fost și sunt venerate moaștele ei, i s-au ridicat multe lăcașuri de cult. Se spune că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu conversații spirituale și cu sensibile interpretări muzicale. Cardinalul și umanistul Jacopo Sadolet, prieten cu Pietro Bembo, autorul unui tratat de pedagogie, De liberis recte instituendis liber, 1533, al unei lucrări de reflecții, De laudibus philosophiae libri duo, 1538, a celebrat-o în scrierile sale. Imperia a fost amanta unor importante personalități ale timpului, printre care și cel mai mare bancher din Roma, Agostino Chigi. Imperia era admirată pentru frumusețea, inteligența și rafinamentul purtării ei. Era considerată cea mai frumoasă curtezană
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mare dansatoare de la sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, precursoare a dansului modern, talentată coregrafă cu un stil original, modelat de cultura clasică greacă, ce a constituit un izvor de inspirație pentru coregrafii de avangardă. Celebra dansatoare ce a cucerit cu talentul și alte capitale europene, s-a născut, în 1878, în San Francisco, într-o familie cu preocupări artistice. Mama ei a familiarizat-o, pe ea și pe ceilalți copii, cu muzica clasică, cu poezia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mâna, ar forma un lanț de mai mulți kilometri. Iar fiul ei, unul dintre cei crescuți în colonia Tribul Curcubeului Milandes, referindu-se la viața marii artiste, a spus: Dacă a avut mulți amanți, îmi vine să zic: "Bravo ei!". Celebra dansatoare, cântăreață și actriță americană, naturalizată în Franța, era adorată și admirată, era asociată unei statui de abanos, era considerată Nefertiti a zilelor noastre (lui Picasso îi aparține această sintagmă). Era admirată pentru senzualitatea, exotismul ei, pentru dansurile fascinante. În
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]