7,041 matches
-
1977), cu o teză despre Simbolistica apei în poezia lui Lucian Blaga. Funcționează ca profesoară la Slobozia, apoi ca bibliotecară la Institutul Politehnic din București (1979-1983). Din 1990 devine redactor-șef adjunct la revista „22”. Fără să fi frecventat vreun cenaclu, P. este solidară în intenții și în declarații cu grupul optzecist. Detectată de criticul Lucian Raicu de la „România literară”, P. nu va debuta direct la revista bucureșteană, unde cenzura funcționa mai strict, ci la „Tomis”, în 1979. Prima carte, romanul
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
Regale”, „Femeia și căminul”, „Dorul românesc”, „Viața românească”, „Luceafărul” ș.a. Debutează cu nuvela Revedere în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1942) și editorial, cu romanul pentru copii și tineret E pace noaptea asta-n codru (1958). În perioada 1944-1947 frecventează cenaclul Sburătorul, iar în 1947 un comitet format din F. Aderca, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Camil Petrescu, Perpessicius, I. Negoițescu îi acordă premiul Asociației „E. Lovinescu” pentru nuvelă. Manuscrisul premiat, Caii dracului, nu va fi tipărit, în schimb, după aproape douăzeci
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
de marmură, îi apare în 1981, ca urmare a câștigării concursului de debut organizat de Editura Cartea Românească. Colaborează și la „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Opinia studențească”, „Transilvania”, „Viața românească”, precum și la presa cotidiană ieșeană. Este membru fondator al cenaclului Junimea (1975) și al Studioului de Poezie ieșean (1983-1987). Debutând în perioada înnoirii aduse de promoția optzecistă, P. face, într-un fel, figură aparte printre colegii de generație. Poezia lui, mai ales cea din Norul de marmură, pare mai conformistă
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
în Occident cu vreo 10-15 ani în urmă, o întreagă generație și-a afirmat diferența față de cele anterioare și care nu poate fi redusă la banalul conflict între generații.” O. literar s-a coagulat și s-a manifestat inițial prin intermediul cenaclurilor și al revistelor studențești. Au existat mai multe nuclee de coagulare, în diferite zone ale țării, cele mai importante fiind legate însă de Universitatea bucureșteană, și anume de Facultatea de Limba și Literatura Română. Aici au funcționat cenaclurile devenite între
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
inițial prin intermediul cenaclurilor și al revistelor studențești. Au existat mai multe nuclee de coagulare, în diferite zone ale țării, cele mai importante fiind legate însă de Universitatea bucureșteană, și anume de Facultatea de Limba și Literatura Română. Aici au funcționat cenaclurile devenite între timp faimoase, mitologizate chiar ca leagăn incontestabil al o.: Cenaclul studențesc de proză Junimea, coordonat de Ovid S. Crohmălniceanu (din 1971 până în 1984, când a fost desființat din ordin superior), Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu (care
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
de coagulare, în diferite zone ale țării, cele mai importante fiind legate însă de Universitatea bucureșteană, și anume de Facultatea de Limba și Literatura Română. Aici au funcționat cenaclurile devenite între timp faimoase, mitologizate chiar ca leagăn incontestabil al o.: Cenaclul studențesc de proză Junimea, coordonat de Ovid S. Crohmălniceanu (din 1971 până în 1984, când a fost desființat din ordin superior), Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu (care a funcționat în perioada 1977-1983), Cenaclul de critică îndrumat de Eugen Simion
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Limba și Literatura Română. Aici au funcționat cenaclurile devenite între timp faimoase, mitologizate chiar ca leagăn incontestabil al o.: Cenaclul studențesc de proză Junimea, coordonat de Ovid S. Crohmălniceanu (din 1971 până în 1984, când a fost desființat din ordin superior), Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu (care a funcționat în perioada 1977-1983), Cenaclul de critică îndrumat de Eugen Simion, apoi, din 1983 și până în 1990, Cenaclul Universitas (legat însă cu precădere de afirmarea a ceea ce ulterior avea să se numească
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
chiar ca leagăn incontestabil al o.: Cenaclul studențesc de proză Junimea, coordonat de Ovid S. Crohmălniceanu (din 1971 până în 1984, când a fost desființat din ordin superior), Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu (care a funcționat în perioada 1977-1983), Cenaclul de critică îndrumat de Eugen Simion, apoi, din 1983 și până în 1990, Cenaclul Universitas (legat însă cu precădere de afirmarea a ceea ce ulterior avea să se numească nouăzecism), condus de Mircea Martin. În aceeași vreme, la Cluj-Napoca se desfășura activitatea
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Ovid S. Crohmălniceanu (din 1971 până în 1984, când a fost desființat din ordin superior), Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu (care a funcționat în perioada 1977-1983), Cenaclul de critică îndrumat de Eugen Simion, apoi, din 1983 și până în 1990, Cenaclul Universitas (legat însă cu precădere de afirmarea a ceea ce ulterior avea să se numească nouăzecism), condus de Mircea Martin. În aceeași vreme, la Cluj-Napoca se desfășura activitatea grupării de tineri studenți-scriitori de la revista „Echinox”, iar din rândul generațiilor (ceva) mai
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
iar din rândul generațiilor (ceva) mai mature de critici își exercitau rolul de „descoperitori” și îndrumători Ion Pop, Marian Papahagi și Ion Vartic. Au existat și alte nuclee sau cadre de manifestare propice pentru literatura înnoitoare a tinerilor din epocă - Cenaclul „Pavel Dan” de la Timișoara, cu grupul de tineri scriitori care îl au ca mentor pe Livius Ciocârlie, revistele „Dialog” și „Opinia studențească” de la Iași, colocviile de poezie de la Piatra Neamț ș.a. -, dar o. nu este reductibil la ele, constituindu-se, într-
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
de doza lor de adevăr, asemenea constatări se cuvine a fi considerate cu prudență, ele resimțindu-se inevitabil de optica maximalistă a celor direct implicați. Susținuți în presa literară de critici din generațiile mai vârstnice - în primul rând de mentorii cenaclurilor care au contat în afirmarea lor, dar și de alți critici consacrați -, optzeciștii s-au străduit să-și promoveze ei înșiși literatura prin texte teoretice sau de poziție ori prin texte critice, publicate - în limita posibilităților din epocă - în revistele
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Marcel Crihană, ca publicație a Editurii Perpessicius. În editorialul Pe urmele lui Perpessicius, Marcel Crihană face elogiul marelui critic, care „a reprezentat conștiința estetică a momentului, alături de T. Vianu și G. Călinescu”, și anunță înființarea Editurii Perpessicius, precum și a unui cenaclu omonim. În calitate de redactor-șef, Sorina Crihană-Dascălu explică, în articolul De ce „Paradox”, alegerea titlului publicației: „Paradoxul se instituie într-un intermediar către depășirea aparențelor mai mult sau mai puțin înșelătoare”, determinând „o problematizare continuă, dar cu rost”. Fiecare an de apariție
PARADOX-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288686_a_290015]
-
al revistei este pus sub semnul unei aniversări: anul 2000 este dedicat lui Mihai Eminescu, 2001 lui Constantin Brâncuși, 2002 lui I. L. Caragiale, iar anul 2003 lui Nichita Stănescu. La rubrica „Planete lirice” sunt găzduiți mai ales poeții afirmați în cadrul cenaclului „Perpessicius”: Ion C. Ștefan, E. Cojocaru, Dumitru Dumitrică, Constantin Mosor și alții. O serie de interviuri aduc date noi despre Șerban Cioculescu (text inedit, din 1984), Gheorghe Bulgăr, Solomon Marcus, Theodor Codreanu, Emil Manu ș.a. Marcel Crihană este prezent cu
PARADOX-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288686_a_290015]
-
Crihană este prezent cu editoriale, cu un lung studiu intitulat Calitățile criticului literar, dar și cu recenzii, poezii, cugetări. Din 2002 este anexat un supliment pentru femei, „Theia”, iar în 2003 se editează un supliment de cultură religioasă, „Diakrisis”. Rubricile „Cenaclu”, „Educație”, „Știință și tehnică”, „Societate” relevă încercarea redactorilor de a da publicației un profil cultural cât mai cuprinzător. M.Ș.
PARADOX-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288686_a_290015]
-
proză, Șic. A scris piese de teatru, risipite prin reviste, și a obținut un premiu pentru dramaturgie la Colocviul de literatură studențească (1969). Primul volum, incluzând piesa Cine mă trece strada?, îi este editat abia în 2001. Asiduu frecventator al cenaclului Junimea, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, P. s-a remarcat întotdeauna printr-o discreție autoimpusă. A colaborat la o serie de antologii, s-a aflat printre cei care au redactat revista „Noii”, alături de colegii săi de generație optzecistă - Mircea Nedelciu
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
XI.1964, București - 27. IX. 2001, Lehliu), poet. Este fiul Olguței Panța și al lui Aurel Panța, profesori. A absolvit Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu (1983) și Facultatea de Electronică a Institutului Politehnic din București (1989). A participat la ședințele cenaclurilor Transilvania din Sibiu și Universitas din București, cel din urmă condus de Mircea Martin. A fost redactor-șef al revistei „Euphorion” din Sibiu. Debutează în 1985, cu versuri, la revista „Transilvania” și editorial, în 1991, cu volumul Obiecte mișcate. Colaborează
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
Autor al unor tratate de anatomie devenite clasice, prodecan și decan al Facultății de Medicină clujene (1930-1932), fondator al Societății Române de Antropologie, membru al unor societăți academice europene, P. a fost un reputat om de știință. Concomitent, întemeiază un cenaclu literar (1930), pe lângă care apare revista „Darul vremii”, este membru fondator al Filarmonicii din Cluj (1920), precum și al Societății Scriitorilor Români din Ardeal (1936). Deține funcția de director al Operei Române din Cluj (1933-1936) și al Teatrului Național din Cluj
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
iar în 1945 Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie. Un timp a profesat avocatura în Baroul Ilfov, apoi a lucrat pe șantierul petrolifer Moinești-Bacău și multă vreme a fost economist într-o întreprindere de construcții. A frecventat cenaclul „Titu Maiorescu” (București), ai cărui membri erau mai cu seamă juriști. Debutului din 1939 în „Curentul magazin” i-au urmat colaborări sporadice la „Prepoem”, „Tribuna tineretului”, „Chemarea vremii”, „Universul literar”, „Dacia rediviva”, „Convorbiri literare”, „Vremea”, „Transilvania noastră”, „Era nouă” ș.a.
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
revista „Crai nou” din Chișinău, unde era și redactor. Colaborează la numeroase publicații, printre care „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Înnoirea”, „Contemporanul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș”, „Tomis”, „Astra”, „Orizont”, „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Cadențe”, și activează la diferite cenacluri literare din București: „Tudor Vianu”, Comentar, Faur ș.a. Primul volum de versuri al lui P., Cuib și zbor (1938), va fi urmat de Luceferi de rouă (1939) și Fuga în azur (1940). Poeziile sunt predominant religioase, singurul merit constând în
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
discrete manifestări în viața publică. Șef de cabinet la Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor (1911), evita să iasă în lume, deși, cu șarmul și felul său de a fi, inspira celor ce-l cunoșteau o promptă simpatie. Ocolea și cenaclurile, când și când făcându-și apariția în cercul de la „Literatorul”. Nu se prea putea lăuda cu sănătatea, o boală de rinichi, care avea să-l și răpună, chinuindu-l în ultimii lui ani, petrecuți la moșia pe care o avea
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
românească”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. A mai făcut parte din redacțiile publicațiilor „Țara noastră” a lui O. Goga (1932-1935), „România literară” a lui Cezar Petrescu (1939) ș.a. În anii războiului lucrează ca funcționar la Direcția Presei. Participă și la ședințele cenaclului Sburătorul al lui E. Lovinescu. Debutează în 1927 cu poezii în „Viața literară”, iar în 1928 publică poezia Crinii în „Bilete de papagal”. Primul volum, Schituri cu soare, îi apare în 1929 la Brașov. În 1929 i se acordă Premiul
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
1928 publică poezia Crinii în „Bilete de papagal”. Primul volum, Schituri cu soare, îi apare în 1929 la Brașov. În 1929 i se acordă Premiul pentru sonet „Ionel Pavelescu” al Societății Scriitorilor Români, iar între 1931 și 1933 activează în cenaclul revistei „Brașovul literar și artistic”, condus de poetul Cincinat Pavelescu, și în 1933-1934 redactează revista „Herald. Lui Lucian Blaga” (un singur număr). În 1934 este premiat de Fundațiile Regale pentru placheta Inimi sub săbii. În 1952 i se decernează Premiul
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
o caldă evocare a părintelui său și a familiei în mijlocul căreia și-a petrecut primii ani de viață. L. a fost prezent în multe dintre periodicele vremii, a jucat un rol activ de animator cultural, fără să considere participarea la cenacluri și serbări școlare, pentru care a bătut țara în lung și în lat, altfel decât o datorie a scriitorului de a se implica în viața publică. SCRIERI: Lumină tristă, București, 1939; Lanterna magică (în colaborare cu Ștefan Baciu), București, 1941
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
secția limba și literatura română, a Universității bucureștene (1959- 1964), iar după terminarea studiilor este numit profesor la Greaca, județul Giurgiu. Între 1966 și 1968 e bibliotecar la Biblioteca Orășenească din Ploiești, iar între 1968 și 1970 este secretar al cenaclului literar al Uniunii Scriitorilor, condus în acea perioadă de Miron Radu Paraschivescu. Din 1970 până la sfârșitul vieții lucrează ca redactor la „România literară”. M. începe să scrie versuri - și să frecventeze cercurile tinerilor aspiranți la literatură - din studenție. A participat
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
al Uniunii Scriitorilor, condus în acea perioadă de Miron Radu Paraschivescu. Din 1970 până la sfârșitul vieții lucrează ca redactor la „România literară”. M. începe să scrie versuri - și să frecventeze cercurile tinerilor aspiranți la literatură - din studenție. A participat la cenaclul „Mihai Eminescu” condus de Marin Sorescu, precum și la cenaclul „Nicolae Labiș” al revistei „Luceafărul”, fiind cu consecvență prezent și la lucrările cenaclului condus de M. R. Paraschivescu. Debutează în 1966, cu poemul mâncau la o masă lungă și bogată, apărut
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]