7,296 matches
-
aprinse În mâini, ca nu cumva să ne ardem. Ce văzuse roberto În Kosovo ? Nu mare lucru. Nimic care să nu mai fi fost văzut Într-un război. resturi de oameni Împrăș- tiate peste tot, bărbați transformați În bestii umane chinuindu-și semenii, tot ceea ce se dă și la televizor și În ziare. Doar că el se aștepta ca de la o clipă la alta să se preschimbe la rândul său Într-un morman de carne și oase. Și dacă n-ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Biata femeie abia se trezise și, când să dea drumul la apă, observase că e ceva care mișcă în chiuvetă. Era șarpele lui Adi, aflat în culmea fericirii că dăduse de un loc liniștit, în care nimeni nu-l mai chinuia și nu-l mai supunea la diverse experimente. Mama i-a oferit imediat victimei un pahar cu apă, în timp ce Janet, fără să stea pe gânduri, a înhățat tulnicul de artizanat de pe hol și s-a năpustit în apartamentul doamnei ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
știam dacă era o chemare sinceră sau era doar vreun tertip al răului. Poate că eu eram ultima geamandură din lumea asta, ultimul ciot de lemn de care se agăța fata aceea pentru a se salva de cel ce o chinuia. Însă eu nu aveam puterea, știința de a o trage înapoi. Dar nici măcar impulsul de a o ajuta. În mintea mea de până atunci, eu și nebuna făceam parte din două lumi complet distincte, incompatibile și ireconciliabile. Văzând privirea pierdută
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ultimii ani de la București mă pregătiseră sufletește să plec din țară. Ajunsesem la concluzia că un duh rău pusese stăpânire pe românia, un duh căruia îi plăcea să stoarcă bucuria din oameni și care se amuza făcându-i să se chinuiască unii pe alții. Mai era, bineînțeles, Jean-Claude, în preajma căruia totul devenea intens. Dar mai era ceva care îmi scăpa, ceva nedefinit, care mă făcea să simt că, oriunde aș fi fost, cerul cu stelele era tot ce îmi trebuia ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lumânări aprinse în mâini, ca nu cumva să ne ardem. Ce văzuse Roberto în Kosovo ? Nu mare lucru. Nimic care să nu mai fi fost văzut într-un război. resturi de oameni împrăștiate peste tot, bărbați transformați în bestii umane chinuindu-și semenii, tot ceea ce se dă și la televizor și în ziare. Doar că el se aștepta ca de la o clipă la alta să se preschimbe la rândul său într-un morman de carne și oase. Și dacă n-ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ironic) - Nu o ajut. Îi spun cum a fost, decizia este a ei. Oricum, nu va sta în lagăr. Cred că are și prieten, soț... - Știe că ești însurat? - Bineînțeles. - Uite răspuns de la ea... “Dragă Nick”. “Dragă Nick”! Eu mă chinui acolo singură, și el primește scrisori de la putori! - E o expresie folosită în scrisori, nu că-i sunt drag. Și nu-i putoare, e profesoară de mate. - Asa, ia-i apărarea. Să ștergi toate mesajele ei!... Asta cine mai e
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
femeia lui; Ingrid oferise asta unui alt bărbat, Thomas era doar ascultătorul unei frînturi de poveste, basmul despre facere era mult mai lung, Thomas știa bine doar Începutul, numai desfătare. Sămînța vîndută se zvîrcolise În trupul unor femei necunoscute, le chinuise noaptea, ziua; se hrăniseră din sîngele lor, le deformaseră trupul copiii lui - ai nimănui, doar ai mamei; de fapt, veniseră pe lume orfani, nu aveau tată; acesta era mort, Încă dinaintea concepției, ucis civil prin actul pe care Îl semnase
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un preinfarct sau să ai un vertij, acum vezi țîțe goale cît e plaja de lungă, chiar și pe stradă, doar sfîrcurile sînt nițel acoperite, cît vor mai fi, vezi șolduri goale, buricele fetelor te privesc din mijlocul unor abdomene chinuite de foame, femeile sînt mereu flămînde, femeia-șnur, un iaurt, o chiflă, apă cu lămîie, nu mai ai de ce să apuci, Berg, niște schelete, revistele sînt pline de femei despuiate, și ce dacă? Nu Îi mai impresionează nici pe puști prea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu mai dă viață pacientului? Nimic! Doar ameliorează o stare sau alta, anulează ori diminuează durerile, dar nu poate prelungi viața dacă... - Dacă nu mai are ce, interveni doamna Dobrescu, concluzionând. La băiatul meu..., care este situația? Nu mă mai chinuiți, că bănuiala mea este... - Este aproape reală, sincer vă spun! rosti Eugen aproape înăbușit, ștergânduși cu batista sudoarea de pe frunte și de pe ceafă. Băiatul dumneavoastră, pe care l-am cunoscut Tainicele cărări ale iubirii azi, a avut o..., cum să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
găsite în mașină? Trebuia să aștepte ei până era omul acela transportat la spitalul din Azuga?! Acolo l-au transportat cei de la salvare, după ce pompierii l-au scos din mașină... Parcă așa am înțeles că s-a lucrat acolo”, se chinuia Eugen să înțeleagă cum s-au petrecut lucrurile. „În ele găseau denumirea hotelului, o parte a datelor de stare civilă, poate și un număr de telefon să poată anunța părinții ori instituția al cărei angajat era omul... Ei au făcut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
doctor, de parcă ar fi dorit să deschidă ochii, să miște ori să vorbească, nu știu cum să spun... Privindu-i grimasele, am avut senzația că băiatul acesta fie visează, fie își amintește ceva care l-a marcat în viața lui și se chinuia să strige... Io cred că m-a auzit și m-a înțeles, zău așa! - Cum să spui mai bine decât ai făcut-o deja, Lidia? Ai spus foarte bine și i-ai vorbit din suflet, sunt sigur, iar ceea ce ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
supăra părinții... Mda... Să nu-i îngrijorez pe ei, să nu-i supăr... am ales să trec singură prin grozăvenia aceea. Mă întreb și acum, după atâta timp, cum am rezistat, cum... Of! Nopțile mele chinuite, imaginile acelea ce-mi chinuiesc somnul... îmi răpesc siguranța și bucuria de a trăi ca celelalte femei...”. Tainicele cărări ale iubirii ... Era în anul trei la Facultatea de Litere, vizând Departamentul de limbi străine aplicate, la Universitatea din Craiova, când a reîntâlnit un fost coleg
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de nopți. Anumite scene se derulau cu repeziciune și începu să plângă aproape ca atunci, când a plâns mult și a țipat. Acum nu țipa, deși îi venea să urle de-a binelea. Da! Mereu ea, amintirea aceea urâtă mă chinuiește îngrozitor... De ce nu pot să înving? De ce? La ce-mi folosește să-mi amintesc mereu? Ce mai pot schimba în tot ce a fost?” ... Era ziua lui aniversară și o invitase... - Te aștept și pe tine. Ești invitata mea specială
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
eu de la un asemenea eveniment!” Așezat confortabil în fotoliu, Eugen se lăsă pradă amintirilor în mica pauză înainte de contravizită. „O urmăream cu o insistență greu de mascat și ce m-a frapat la ea era o chestie extrem de interesantă. Mă chinuia o întrebare: Cum se poate ca o frumusețe de fată, veselă și...destupată la minte..., să fie singură? Nu ducea lipsă de priviri admirative, remarci de tot felul, dar..., cu toate acestea... Dar din toamnă până aproape în vară, cam
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
după ce Laura plecase tare nerăbdătoare la serviciu. Draga mea copilă! Se pare că a venit vremea să-ți iei rămas bun de la Măria Sa, Lacrima. Hm... chiar ai crezut că mă duci cu preșul? Tu crezi că nu știu de ce te chinuiai să mă convingi că ești bine și că vrei sa-ți crești singură fetița? De parcă noi eram străini de orele târzii la care te întorceai tu terminată de la gărzi, operații, cursuri, simpozioane... Știu, fetițo! Ca să poți tu plânge în voie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
într-un fel sau altul, că risca să se diminueze. Victor dorea însă să-mi dubleze rezerva de timp prin oferirea soluțiilor sale. mecanica demersului său ar putea fi rezumată cam așa : uite, frățiorule, despre ce este vorba, în loc să te chinuiești tu să înțelegi ce este lumea, cum ai apărut tu pe pămînt, la ce folosește viața și cum trebuie să-ți alegi prietenii, ce să-ți alegi ca scop și cum trebuie să trăiești zi de zi, în loc să ți pui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cheia (ntîmpl(rîi: "(ntîlnirea a fost real(, dar Cel(lalt a stat de vorb( cu mine doar (n vis (i a(a se face c( m-a putut uită: eu am vorbit cu el treaz fiind (i (nc( m( mai chinuie(te amintirea. Cel(lalt m-a visat, dar nu (n mod riguros. A visat, acum (n(eleg imposibilă dat( de pe dolar"15. A(adar, (ntîlnirea cu Cel(lalt, fie c( este str(inul sau "dublul nostru", nu este una facil
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
doar atât, că ceva foarte neobișnuit se petrece în casă, și lăsă capul în jos. Doctorul continuă: - Mâine, când te duci la școală, spune domnului institutorcă n-ai sa mai vii. Vei merge într-un pensionat. Toată noaptea, Felix fu chinuit de o agitație nemaiavută, care-i sfărâmă somnul. Nu era nici durere propriu-zisă, nici frică, ci acel zbucium al necunoscutului pe care-l ai în noaptea dinaintea plecării pentru totdeauna într-o țară îndepărtată. A doua zi intră în clasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae își îndemna fiul, cîteodată: - Dacă te-ai plictisit, du-te și te leagănă! Într-altă zi, Felix găsi pe Titi așezat pe o bancă, cu o mână în dreptul inimii și aplecat cu bustul peste pântece, ca și când ar fi fost chinuit de o mare durere lăuntrică. Fața îi era tânguitoare, iar Aglae și Aurica ședeau îngrijorate în juru-i, îmbărbătîndu-l: - Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde ți-a maivenit și asta? - Așa spui dumneata, se căina Titi, dar eu știu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spună că Costache n-a avut-o înainte și că numai de câtăva vreme i-a venit, că Costache a început să devină iritabil, c-o gonește pe ea, pe soră-sa. Lumea o crede, ca soră. - Dar de ce? se chinuia mereu Felix cu întrebarea. - Ești copil! O vezi pe fata asta? (Arătă spre Otilia.) Fataasta n-are pe nimeni, decât pe moș Costache, care, să nu fim nedrepți, o iubește. Datoria lui este însă să-i lase un rost, fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fochist pe un vapor, își închipuia consternarea Otiliei, regretul ei de a-l fi făcut să sufere și să plece, o vedea plângând. Melodrama asta inexorabilă îi mișcă toate fibrele sufletului și prefăcu descurajarea într-o mare durere consolatoare. Își chinuia totuși mintea cu fel de fel de ipoteze: Otilia a găsit scrisoarea, dar n-a bănuit de la cine este, și-a închipuit că e vreo glumă, vreo hârtie veche a lui Felix; a găsit-o și, distrată, a aruncat-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și așa, pe intuneric, se pierdeau în reverii caste. Felix s-ar fi simțit dezonorat să facă un gest îndoielnic, oricât de neînsemnat, și când, prin acea tiranie a subconștientului, o imagine senzuală năvălea în mintea lui și se ținea, chinuit încerca s-o alunge, se simțea mizerabil, josnic. Era încredințat de puritatea Otiliei și pătruns de fericire la ideea unui devotament inocent. Viața i se păru plină de sens și se aruncă cu voluptate în studiu. Mergea din proprie inițiativă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În martie, Felix își făcea planuri mai nerăbdător ca oricând. Cu puțin înaintea Crăciunului împlinise douăzeci de ani. Mai avea deci câteva luni și devenea major. Se făcuse acum mai îndrăzneț, mai conștient de sine, însă lipsa de bani îl chinuia, jignea orgoliul lui. Ar fi vrut haine de primăvară, mănuși și ceva bani asupră-i. Când câte un coleg îl ducea de braț într-o cofetărie sau berărie, se simțea pus pe jăratic. N-avea nici un ban în buzunar și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pierdut prin odaie, bolborosind vorbe fără înțeles. Aruncă scrisoarea, o ridică din nou și o citi iar, întorcînd-o pe toate părțile. Făcu gestul de a ieși din odaie, apoi se întoarse iarăși și începu să-și crispeze obrazul ca un chinuit de o durere mare care caută prin simularea plânsului să-și descarce nervii iritați. O frică nebună îl cuprinse. Temător de opinia altora și mai ales de a Aglaei, cu o repulsie bolnăvicioasă pentru orice contact cu autoritățile publice, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi regretat mai târziu de a-i fi preferat un banal moșier. Era furios în sinea lui împotriva Facultății de medicină, care pretinde atâți ani de studiu și nu îngăduie luarea dintr-o dată a tuturor examenelor. Astfel de gânduri chinuiau capul lui Felix, când cineva strigă din fund cu putere: - Pavele, Pavele! Glasul i se păru cunoscut lui Felix. Se-ntoarse spre fundul grădinii și zări pe Simion, care făcea semne cu mâna. Felix îl întrebă cu gestul dacă-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]