6,287 matches
-
curgă strop de apă, iar în locul spectacolului grandios vom avea - textual - „lucrări de restaurație”. Niagara se restaurează ca mănăstirile, ca domurile, ca muzeele, ca palatele dogilor, ca teatrele Antichității - și peste un timp o să ajungă să se renoveze ca orice cinema de cartier. Niagara e o vechitură înconjurată cu comisii de experți. Niagara e o apă de ploaie, ca toate cascadele lumii. Se constată însă „o maladie a bronhiilor” la scoicile japoneze, care ar fi consecința unei dezvoltări anormale, a unei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
informer que l’ufficio Ospitalità Vous a retenu une chambre dans l’hotel «The Brig», pour la période allant du 31 mai au 10 juin. Au plaisir de Vous voir à notre Manifestation”. Semnat: 4-a Mostra Internazionale del Nuovo Cinema - Pesaro. Nimeni nu e de vină că n-am vrut să mișc vreun deget pentru a mă deplasa până la hotelul „The Brig”. Urăsc mișcarea printre blocuri de gheață, de la un iglu la altul. Există însă o țară în care oamenii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Numai după un asemenea strigăt ai dreptul să mori ca un intelectual∗. OCTOMBRIE ’69 M-am îmbolnăvit perfect la Moscova, toamna; eram într-o delegație a Difuzării Filmelor, având în frunte un fost ambasador la Rabat, plus un critic de cinema și un contabil din Centrală; eu, al patrulea, cu frică de avion, urma să sosesc cu trenul și să mă întâlnesc cu ei în gara Kievskaia. Aveam misiunea să cumpărăm filme sovietice din producția anului 1969 - anual, fiecare țară din
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
toate încheieturile, mai dur decât vagonul; într-un târziu se aprinseră luminile și din compartimentul alăturat apăru un tip mărunțel, în pijama, care mă luă la fix într-o română veselă, întrebându-mă „ce mai faceți?... Ce mai face revista Cinema...?” - și, pentru a nu mă șoca, probabil, prea violent, mi se recomandă - „Enescu de la agenția economică din Moscova...” - continuând cu „ce mai face Catrinel?... ce bine scrieți! Eu, fără Cinema nu plec nicăieri...”. Până să pot încropi două fraze inteligente
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
veselă, întrebându-mă „ce mai faceți?... Ce mai face revista Cinema...?” - și, pentru a nu mă șoca, probabil, prea violent, mi se recomandă - „Enescu de la agenția economică din Moscova...” - continuând cu „ce mai face Catrinel?... ce bine scrieți! Eu, fără Cinema nu plec nicăieri...”. Până să pot încropi două fraze inteligente, omul se afla deja în capătul vagonului, dispărând la stânga; când se întoarse, mă asigură că „n-o să aveți ce vedea anul ăsta... fiți atenți la ce vor să vândă, e
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
jumătate de oră la Goskino, unde începeau proiecțiile tovarășilor sovietici; sosisem, totuși, la timp. Șeful - singurul care știa bine rusa, ca fost ambasador în Maroc - vorbi cu cel de la recepție să trimită valiza mea sus, în camera cutare. Criticul de cinema îmi comunică amical că vom sta în aceeași cameră - „nu cred că o să te deranjeze”; cu doi ani în urmă, făcuse praf un film cu scenariul meu, demascându-l ca nociv pentru educația comunistă a tineretului - „De ce să mă deranjeze
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
decât viu.” I-am răspuns coerent că dacă ajungeam la Iasnaia Poliana, cum am rugat din prima zi, nu mă mai duceam la Alexandrov. Până am adormit, criticul - din patul lui - mi-a explicat de ce trebuie să mă las de cinema, de scenaristică, n-am nici un talent în direcția aceea. Dimineață m-am simțit bine și nu am vrut să mă duc la spețpoliclinica - adică policlinica specială pentru diplomați și oaspeți străini. „Faci cum vrei...” îmi zise, rece, Vali - și fiindcă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mare belea. Allegro con brio, îmi povestiră discuția de la Goskino unde se ținuseră dârji în problema Cehoslovaciei - un an de încercări pe care o refuzaseră categoric, dar tovarășii sovietici țineau să știe cu orice chip („chipul uman” - glumi criticul de cinema) de ce n-o cumpărăm; nu insistaseră pentru Odessa cu Iliescu, aceea fusese demult, nu?, dar cu „Cehoslovacia ne-au bătut la cap juma’ de oră”, după expresia contabilului; oricât „tovarășul Vali le explica foarte clar”, ei nu și nu, „se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
desigur, spasiba într-o frază din care am vrut să înțeleg că mă pot baza pe el în orice moment; nu avea bărbia beethoveniană, aducea perfect cu Ilia Ilinski, birocratul din toate comediile muzicale sovietice despre care tocmai scrisesem în Cinema că n-au de ce să le invidieze pe cele americane; i-am zis cât mai vesel cu putință: Volga, Volga! La care el, tot așa, scherzando, îmi răspunse: niet, niet, Moscva-Kiev! Și ieși lăsându-mă brusc cu o asemenea pace
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ani, subliniez ai țării, n ar fi fost ceea ce sunt, fără ceilalți în care s au formulat printr-o luptă apringă tiparele de gând în care s-a topit ulterior tot ceea ce s-a durat în noi și în jurul nostru.“ (Cinema, aprilie 1976) SĂRARU Dinu „Perfecționarea vieții noastre sociale și de stat în spiritul democrației socialiste a implicat prezența dialogului conducere-mase în toate manifestările hotărâtoare ale administrației. Nu vorbesc de legile votate de Adunarea Națională după ce mai înainte, cum bine s-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru, în vizite - un fel de vitalitate exacerbată, cum nu-mi stătea în fire. Azi am râs atât de ascuțit, încât mi s-a făcut mie însămi pielea de găină. 24 decembrie O voce necunoscută de bărbat la telefon
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
colegi erau trecuți de 30 de ani și aveau experiența din câmpul muncii...). Întrucât hainele noastre erau modeste, nu îndrăzneam în primul an să mergem la Operă, auzind că acolo lumea este foarte elegantă. Dar am fost foarte des la cinema și am văzut multe filme, care mi-au rămas în minte pentru toată viața, și, mai târziu, și la Operă. Mai ales operele lui Verdi și alte opere sau operete, precum și ecranizări ale unor romane din literatura universală erau atunci
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
filme și îmi amintesc cum constatam și atunci, la sfârșitul filmului rămâneam cu o bună impresie, filmele meritau să fie văzute. Îmi amintesc de un aspect care ulterior mi-a influențat drumul în viață. În acea vreme mergeam des la cinema, la casa de bilete se formau cozi, iar de multe ori se crea îmbulzeală, unii mai șmecheri intrau în față peste rând. Nimeni nu protesta viguros la situația creată și atunci m-am gândit că aș putea să fiu și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a se realiza ceva. La un moment dat, insistent cum era, domnul Dorofte obține niște fonduri pentru a realiza un film documentar despre ,,Inventica” , așa cum era denumită formațiunea în cauză. Filmul a fost difuzat, l-am văzut și eu la cinema Republica și în acest moment se pare că cineva din conducerea locală s-a enervat și a spus : destul! Cum să apară ăștia în film fără noi, fără ,,conducerea înțeleaptă” , fără să se pună în evidență ,,politica înțeleaptă a partidului
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
casa părintească. Aici mă simțeam mai bine, dar lucrurile tot nu erau în ordine. Acum mă întorc pentru a relata un episod petrecut cu ani în urmă. La un moment dat m-am gândit să mai merg și eu la cinema, rula un film interesant,,Ultimele zile ale lui Hitler”- și m-am dus să-l văd. Era matineu, în sală oameni puțini, mai puțini de zece răsfirați peste tot, îmi luasem o pungă cu ,,floricele” și mă așez și eu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nimeni. La sfârșitul filmului, am urmărit special, individul nu se mai afla în sală; era clar că nu venise pentru film! Dar cum fusese posibil ca individul respectiv să vină exact la ,,întâlnire”? În acea vreme nu mai mergeam pe la cinema, nu știam ora de începere a spectacolului și am ajuns cu o oră mai devreme. Rămânând o vreme prin zonă, desigur că poate chiar cel de la casierie, sau vre-un tonetar (locuri vizate, ideale pentru turnători-observatori) a dat telefon unde
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
într-o altă scenă pe care e greu să o recitești fără să intri-n pămînt de rușinea personajului. Toată biografia asta e un fel de jale veselă de la un capăt la altul. E ca în filmele comice din vremea cinema-ului mut : dacă un per sonaj ia un șut în dos, ți se pare penibil, dar dacă ia zeci de șuturi de la toată lumea, te cuprinde un rîs nebun. Bucățile care plutesc în derivă, ca un fel de ilustrații, prin acest
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
plictisit peste măsură. Mai mult - poate și pentru că era programat la o oră destul de târzie -, la un moment dat țin minte că am și adormit. Dacă pe vremea lui Ceaușescu eram în stare să îndur frigul cumplit din sala de cinema pentru a mă delecta cu filmele regizorului rus, acum, chiar confortabil instalat în fotoliu, pelicula mi se părea un supliciu. Între timp, ochiul meu se schimbase, fusese obișnuit, prin intermediul televizorului, cu o altă dinamică a imaginilor. În era videoclipului generalizat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
chiar enervante. O experiență asemănătoare - deși de data aceasta alta era cauza lipsei de entuziasm - am trăit recent, când postul B1 a difuzat filmul lui Lucian Pintilie, De ce trag clopotele, Miti că?. Țin minte că lam văzut în 1990 la cinema și mia plăcut foarte mult. Pur și simplu nu aveam ce săi reproșez. Ma încântat faptul că Pintilie îmi arăta o mahala necosmetizată, așa cum no mai văzusem până atunci în montările scenice sau în filmele făcute după scrierile lui Caragiale
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vreo șaisprezece ani. Arăta ca o bilă rotundă. Era ca o chiflă pusă în două scobitori. Ochii aveau o privire puțin dură iar zâmbetul nu îi era deloc sarcastic. Zilnic îl scotea la plimbare, la un suc și chiar la cinema, o dată sau de două ori pe săptămână. Avusese grijă de copii, la modul cel mai serios. Când se făcură mai mari, situația se schimbă radical. Nicky își luase rolul în modul cel mai serios de frate mai mare. Astfel, când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atunci că se înserase de-a binelea. Carlina când îl văzu simți un fior umed srângându-i inima de bucurie. - Sărut mâna, mamă! Am venit la tine cu un prieten să ne dai ceva bun și apoi vrem să mergem la cinema. Printr-o înțelegere tacită, Alin se apropia de unul dintre rafturile din cofetărie umplându-și buzunarele cu tot ce îi plăcea. Carlina stătea nemișcată în momentul acela, privindu-i chipul și expresia tandră, atât de vizibilă. Avea un sentiment de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ciobanu și Mitică Popescu și probabil câțiva alții de care nu-mi mai amintesc O altă Domnica Nasta, actualmente Cunescu, maître de conferences la Universite Libre de Bruxelles și autoarea unui consistent capitol despre filmul românesc publicat în Storia del Cinema mondiale (Einaudi, Torino, 6 volume, 2000) și cu mine am fost rugați să agrementăm întâlnirea informală cu câte o analiză personală a serialului ; eu mi-am ales personajul împăratul (jucat de Mitică Popescu) și astfel s-a născut textul de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Despre un Cinematograf care nu există, apărut în Dilema încă din 1993, sub semnătura mea, ar fi văzut că acolo scrie negru pe alb exact ce spune Cristi Puiu într-un interviu în 2004, și anume că nu avem un Cinema, ci doar niște accidente (vreo cinci la număr), care sunt cu adevărat cineaști și fac uneori filme bune (alte accidente)... A bon entendeur, salut. Scenariu Din 1990, Uniunea Scriitorilor este condusă de Dinu Săraru. Din 1990, Uniunea Artiștilor Plastici este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un grup de entuziaști care s-au dedicat proiectului, lucrând zi și noapte fără perspectiva vreunei retribuții. Printre tinerii atrași de Giurgiu în staful festivalului există un critic (Mihai Chirilov, director artistic altfel spus, selecționerul TIFF) și o jurnalistă de cinema (Ada Roseti, director PR). Insist asupra acestor doi și, implicit, asupra flerului lui Tudor Giurgiu de a le solicita concursul pentru a înțelege de ce, printre altele, un festival ca TIFF a avut succesul pe care l-a avut : pentru că o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fractură între generații. Când spun generații am în vedere mai curând o categorie mental-estetică decât una strict biologică ; adică avem, pe de o parte, cineaști precum Pintilie, regizori precum Marinescu și Mărgineanu, ce rămân foarte legați de un tip de cinema, să-i zicem literar : După-amiaza unui torționar ecranizează un roman al Doinei Jela, Binecuvântată fii, închisoare unul al lui Nicole Valery-Grosu, în timp ce Turnul din Pisa se bazează pe un scenariu semnat de D.R. Popescu. Asta nu înseamnă că filmele respective
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]