38,100 matches
-
să ai o solidă cultură și experiență în ale cititului, or asta se cîștigă în timp. Mai mult, ar trebui să știi și cum se scrie în lume pentru a verifica dacă ești pe drumul corect. Avînd o experiență de cititor de peste o jumătate de secol, știu prea bine cît poți citi dacă respecți cu adevărat cartea, și de cîte ori trebuie să revii asupra unor texte pentru a putea vorbi în cunoștință de cauză despre valoarea lor. Dacă în unele
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
în urmă, un critic a mărturisit, într-o publicație literară, că a resimțit moartea lui Sorescu ca pe o "ușurare" pentru că marele poet și dramaturg a fost văzut în preajma președintelui Iliescu. Criterii estetice indiscutabile și adevărată milă creștinească! Cît despre cititori, eu nu cred că trebuie cuceriți, ci trebuie făcut în așa fel încît cartea să redevină accesibilă. Deci subvenționată de către stat, așa cum se întîmplă în țări mai mari decît a noastră. Paradoxal, la noi a ajuns "capitalismul sălbatic" numai în
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
grea sarcină de care e încă departe de a se fi achitat. Cartea pe care o comentez aici, recomandată de cineva, nu descoperită de mine, m-a pus pe gînduri. Am ezitat mult înainte de a mă hotărî să o prezint cititorului român, și nu-mi pot nici eu lămuri confuzia de sentimente și raționamente pe care mi-a strînit-o. Balkan Ghosts, o carte de reportaje și impresii de călătorie de Robert D. Kaplan, oferă o imagine frisonantă a României. Dar sîntem
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
o figură adeseori asociată naționalismului catalan, Mercè Rodoreda evită cu tenacitate tentațiile unei literaturi politizante; e ceea ce se întîmplă în Oglinda spartă, cel mai cunoscut roman al scriitoarei catalane, publicat în 2000 de Editura Meronia. Pe de altă parte, acel cititor ce se va fi așteptînd la o carte puternică, o carte care să-l zguduie, care să-i marcheze definitiv existența, acel cititor va fi dezamăgit. Oglinda... nu e o capodoperă, cu atît mai puțin o carte de căpătîi. E
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
mai cunoscut roman al scriitoarei catalane, publicat în 2000 de Editura Meronia. Pe de altă parte, acel cititor ce se va fi așteptînd la o carte puternică, o carte care să-l zguduie, care să-i marcheze definitiv existența, acel cititor va fi dezamăgit. Oglinda... nu e o capodoperă, cu atît mai puțin o carte de căpătîi. E în schimb un roman fermecător. Și unul fragmentar/fragmentat. Povestea Teresei Goday, fiica unei vînzătoare de pește ajunsă mare doamnă prin căsătoria cu
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
Isabelei Allende nu e întîmplătoare; dincolo de tehnica imaginilor fragmentate - a oglinzii sparte, multe din, să spunem, artificiile de construcție provin din arsenalul realismului magic sud-american: amestecul indisolubil de mărturisit și ocultat, spațiile goale pe care e chemat să le umple cititorul, o oarecare doză de fatalism ce conduce spre un final previzibil, dar inevitabil, acel tip de fatalism înrudit în același timp cu naturalismul unui Zola și viziunea mitizantă a prea-binecunoscutului Márquez. Ca să nu mai vorbim despre o foarte interesantă coincidență
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori cel al cinismului - dorește să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist ne-ar îndemna să votăm ipostaza primordială, inocentă, a bardului, se cade a recunoaște că expresivitatea i se
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
ca model la fel de subiectiva antologie a lui Thierry Maulnier. Pe Cornel Regman îl nedumerește absența unor scriitori importanți, prezența altora cu mai multe texte decât ar fi fost cazul sau cu alte poezii decât cele la care s-ar aștepta cititorii, Negoițescu respectând și în acest sens tot un criteriu al lui Maulnier. Ceea ce prețuiește la autorul român este gustul său rafinat, manifestat în respingerea "poeziei religioase și filosofice deliberate" sau a "tradiționalismului tematic". Importante i se par la Negoițescu "reabilitarea
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
schimbă complet semnificațiile. Pe o pagină cu rubrica " Cu ochii-n 3,14" ele aveau funcție exclusiv de divertisment, de amuzament. În noua postură, feliile de viață capătă statut grav, tragic uneori - nu chiar întîmplător, cum ar putea crede un cititor naiv, cartea apare în colecția serioasă amintită. Ce conține? Mici "interviuri" cu ingineri ieșiți la pensie, portari, gospodine, crescători de crocodili, revoluționari, vînzători de castraveți etc. Un astfel de interviu nu are mai mult de trei pagini, este concentrat și
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
de rînduri cu nici o cratimă pusă ca lumea), rîdem, dar nu credem. Autentice ar fi fost niște hipercorectitudini, niște amestecuri de ortografie corectă cu greșeli grave. Un asemenea lanț de erori nu e autentic, deși, poate, e... real. De asemenea, cititorul va rîde mai puțin și va medita mai mult la agresivitatea analfabetă unor astfel de texte. Există un anumit tragism care amenință volumul lui Istodor. Interviul care descrie starea incredibilă a unui pensionar nevoit să mănînce pîine cu cartofi în
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
formă sau alta", p. 77), planul lucrării (eventual în mai multe variante, pentru a ne ajuta în redactarea lucrării) și începem schițarea conținutului. Redactarea e urmată evident de revizia textului și de transcriere dacă e cazul. Capitolul despre confruntarea cu cititorii e o bună ocazie pentru a trece prin firele atente ale cărții diferitele moduri de a citi și posibilele greșeli pe care le putem face atunci cînd discutăm o carte. Citez cîteva sfaturi: "* Nu faceți comentarii înainte de a fi ascultat
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
cîteva noțiuni de sintaxă și, ceea ce mi se pare mai important, principalele calități ale unui stil plăcut: proprietatea termenilor, claritatea, concizia, varietatea structurilor sintactice și a cuvintelor folosite, eficiența ("eficiența stilului se măsoară prin puterea autorului de a-și face cititorul să înțeleagă cît mai repede și cît mai exact ideea pe care a dorit să i-o transmită printr-un text, o frază, o propoziție", p. 197), naturalețea, expresivitatea, eleganța, originalitatea. Oricît de vagi ar părea aceste concepte într-o
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
și încheierii. Ultima parte a cărții se ocupă de felurile și etapele argumentației, de modul în care se construiește o pledoarie valabilă, în care se folosesc faptele, opiniile, mărturiile, utilizarea corectă a dovezilor și felul în care ne situăm față de cititor, cum să i ne adresăm pentru a-l cîștiga de partea noastră. Dincolo de importanța ei practică indiscutabilă (de cînd se simțea nevoia unui manual de argumentație și de scriere clară în peisajul românesc!), cartea Andrei Șerbănescu are și o latură
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
unui manual de argumentație și de scriere clară în peisajul românesc!), cartea Andrei Șerbănescu are și o latură care ține de plăcerea lecturii: exemple surprinzătoare, bogate și la obiect, dar care fac deliciul multor pagini; chestionare și exerciții pe care cititorul, oricît de sceptic, este tentat să le rezolve; informații "de culise" despre elaborarea cărții și numeroase mises en abîme; stil degajat, punere în pagină atentă, sfaturi pe care le poate aplica oricine. Și, pentru că lectura pasivă e și ineficientă, dumneavoastră
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
conceptual și analitic diferit. Este însă adevărat că nici numărul respectiv al Dilemei nu a făcut ca această distincție indispensabilă să transpară cu suficientă claritate. Pe prima pagină a revistei, titlul, cu litere de-o palmă, EMINESCU, îl face pe cititor să se aștepte mai degrabă la vreun număr festiv, dintre cele cu care sîntem așa de bine obișnuiți, colecții de eseuri exegetice mai mult sau mai puțin conjuncturale. Poza bancnotei de 1.000 de lei, cu chipul poetului, așezată sub
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
Pintilie, Sanda Nițescu, Nicolae Breban, Dumitru Țepeneag, Andrei Șerban, Marin Preda, Marin Sorescu, Ștefan Bănulescu și cam încă pe-atâția devin personaje de neuitat într-un roman de moravuri și de idei torențial, care nu numai că-i cucerește pe cititori, dar îi și ia cu el și nu-i eliberează decât la ultima pagină. Personajul principal Personajul principal al acestui roman rămâne totuși Monica Lovinescu, care vine rareori în prim-plan, dar este o prezență permanentă în fiecare frază. Memorialista
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
sub flamura "realismului socialist", creatorii în chestiune terminaseră partea cea mai însemnată a operei lor, care le asigură un loc central în istoria literaturii și nu numai atît: în cadrele literaturii viabile, ce continuă a stîrni interesul valurilor succesive de cititori, revărsînd farmec în lume, după cum, cu toată dreptatea, vă rostiți. Analiza care nu poate fi univocă, hagiografică, departajează cele două sectoare, inegale, ale creației acestor autori "călare pe două epoci". Dar să ne fie clar un lucru: în perspectiva evoluției
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
tot mai mare interes pentru cărțile de bucate. E un semn bun, la urma urmelor, de prosperitate și ușoară decadență, dar și de pragmatism: trăim vremuri de răsfăț al simțurilor și de entuziasm al lui "pot face orice". În fiecare cititor de asemenea volume stă, pe cale de a fi descoperit, un gurmand rafinat și un bucătar pe măsură. La jumătatea anilor '90 Jean-Michel Revel a publicat o carte - poate chiar prima de felul acesta - de istorie culturală a bucătăriei. O analiză
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
culinară. E limpede că, în comparație cu alte istorii asemănătoare, a lui Revel fără îndoială, dar și cea publicată anul trecut de Oxford, volumul scos de Cambridge va face mai curînd obiect de bibliografii sec-academice, decît lectura favorită a unor cititori-gurmanzi. Un cititor gurmand nici nu va dori să știe care sînt riscurile legate de sănătate asociate cu consumul unor anumite alimente. Iar cuvîntul "obezitate" pare realmente nelalocul lui într-un asemenea context. Însă cărți precum aceasta vin să confirme și chiar să
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
de pagini de versuri traduse în limba engleză (Radu Suiu) și în limba franceză (en française-sic! Ion Roșioru). 80 de pagini de referințe critice, plus 4 de biobibliografie desăvârșesc masivitatea cărții. Poeme lungi și poeme scurte, o alternanță binevenită pentru cititor, stau sub zodia unei stele duble: a vechilor poeți inițiatici (greci, romani, arabi) și a unui neoromantism elegiac, erotic și meditativ, nescutit de retorică și gestualism, înfiorat totuși de un elan al idealității și al ritmurilor interioare. Nicolae Motoc este
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
Un text care, prin această structură de profunzime, este cât se poate de actual. De altfel întreaga operă a lui Sade avea să fie descoperită târziu și înțeleasă cu adevărat abia în a doua jumătate a secolului XX. De aceea, cititorul român se află în fața unui text rar: Pingura ediție Sade apărută înainte de '90 a fost destinată în exclusivitate exportului, iar edițiile din ultimii ani au fost puține. Iată, un motiv în plus pentru a citi discursul republican al lui Sade
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
se lasă pătruns doar "în absența unei atitudini egoiste, agresive, îmbufnate ori preconcepute a destinatarului". Poezia nu poate fi concepută decît ca o manieră de comunicare morală, ca o "spovedanie", ca o "destăinuire". Emițătorul (poetul) "se predă destinatarului, ipoteticului său cititor pe de-a-ntregul, în nădejdea că cifrul său (discret, sperios, mîndru, susceptibil - drept care, uneori, și insolent, rebarbativ) va putea fi descifrat, primit și reintegrat de persoana (de ființa) cititorului, fără ca să aibă loc un proces de respingere asemănător celui ivit
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
spovedanie", ca o "destăinuire". Emițătorul (poetul) "se predă destinatarului, ipoteticului său cititor pe de-a-ntregul, în nădejdea că cifrul său (discret, sperios, mîndru, susceptibil - drept care, uneori, și insolent, rebarbativ) va putea fi descifrat, primit și reintegrat de persoana (de ființa) cititorului, fără ca să aibă loc un proces de respingere asemănător celui ivit după transplantul unui organ somatic esențial". Firește, un asemenea comerț ideal nu e cu putință în afara unui cadru etic. Asigurîndu-ne eliberarea de grijile vieții cotidiene, de criteriul pragmatic, creația
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
simplisme trufașe ori alte calamități ale gîndirii și ale scrisului". Pentru că: Surîde adesea, se ferește a spune chiar totul, își află plăcerea în relativizări, recunoașteri ale unor ineluctabile zone de mister, în stabilirea unor subtile și manierate relații discursiv-conceptuale cu cititorii săi". O carte a lui Alexandru George e felicitată întrucît nu are orînduire și plan: "De unde și imensul farmec al unui text atît de felurit și surprinzător cît privește cuprinsul și metoda de lucru (doar prin salturi și mutații); atît
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
certe analogii cu tendințele Drumului la zid) ori lui Mircea Streinul ori lui Vasile Voiculescu?". Libertatea scrisului e încurajată ca "mister" (măcar parțial), ca sugestivă discontinuitate, ca mirabilă alcătuire de plinuri și goluri (ultimele constituind spații ale reveriei individualizatoare a cititorului, ecrane ale transpunerii noastre sub semnul intropatiei): "Meșteșugul scrisului - întrucît e artă - nu spune totul. Montesquieu, se știe, cere să existe saltul de la o idee, de la o imagine la alta. În aceste goluri se inserează puterea fabulatorie a cititorului, iar
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]