6,220 matches
-
vârsta lui... Altădată, bătrânul străin i-a spus că voise să-i ceară ajutor lui Tefnaht, de nu se întîmpla ceea ce s-a întîmplat. - Tefnaht ți-ar fi dat o mie de robi! i-a spus Auta, iar străinul a clătinat din cap, după obiceiul pământean. Auta se gândea acum la străinul înțelept care nu găsea ieșire. "Oare cu ce și-o mută acolo la ei, în Hor-deșer?" își zise el și apoi zâmbi, lunecîndu-i gândul în altă parte. Hor-deșer se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
glezne o cunoștea. Jos nu se vedea bine și soldații nimereau greu verigile de aramă. Auta își veni în fire. Înălță ochii și-i repezi un pumn în tâmplă soldatului care-și ținea mâna grea pe umărul lui. Soldatul se clătină și se retrase de-a-ndărătelea, cu mâna la cap. Alți patru se repeziră la Auta și-l înșfăcară de mâini. Încercă să se descleșteze, dar nu mai putu. Încercă să se uite în partea dincotro strigase cârmaciul. O mână puternică îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe străini atât de îngîndurați și grăbiți, nu mai îndrăzni să-i tulbure. Șezu cu Nefert pe o bucată de stâncă. Tăceau. După un răstimp destul de lung se stârni un vânt puternic de la miazăzi. Sub ei, piscul începu să se clatine. După aceea plouă. Văzduhul atârna greu. Deși era amiază, piscul fu cuprins de amurg. Apoi totul se liniști. Hor și ai săi ieșiră din turn. - Plecăm, Auta! zise el. Acum chiar dacă ai vrea să rămâi nu te putem lăsa. - Unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-l mai vadă cum a căzut, bănuia că Atlantida el o răscolise, cu luntrea furată. Apoi îi întrebă pe cei patru preoți: - Regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, a scăpat? - Da, stăpâne. - Robi ați luat? Preoții clătinară din cap, zâmbind. Unul spuse: - Vom găsi oriunde! Am adus averi și soldați. - Dar cum ați scăpat? Din Marea Lăuntrică n-aveați alt drum decât spre miazăzi, spre răsărit și apoi spre miazănoapte, în jurul Munților de miazăzi; trebuia să treceți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spuse cârmaciul. Nefert îl privi pe Auta, apoi se privi pe sine, își cercetă îngîndurată mâinile și deodată se înveseli: - Avem, Auta, avem ce schimba în piață. Uite: am două brățări și toate inelele astea! Auta o privi mâhnit și clătină din cap. Fără să-i mai asculte, cârmaciul se depărtă, vorbi o vreme cu Hor. Apoi intră în marea luntre a cărei înfățișare de turn argintat stăpânea podișul. Nefert îi urmări din ochi, iar când se întoarse să-i mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
negustor de pește. De atunci suntem amândoi la el. Și azi v-am văzut pe voi, zei buni! Asta-i povestea mea. Auta nu mai putea vorbi nimic. Nefert însă întrebă: - Unde-i Ntombi?... Du-te și ad-o aici. Străinul clătină din cap: - Să nu se ducă el. Și uitîndu-se la băieții care se jucau la marginea maidanului, îl întrebă din ochi pe Auta. Acesta îi strigă. Veniră mai mulți. Auta alese pe unul care părea mai vioi, iar pe ceilalți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iar pe ceilalți îi trimise la joacă. Până atunci băieții nu-i văzuseră, iar acum nu se îndurau să plece, privind hainele argintii. - Vrei să te duci ca să chemi aici o femeie neagră? îl întrebă Auta pe băiatul ales. Băiatul clătină din cap. Mai-Baka îl privi rugător și zise și el: - Știi unde e casa negustorului de pește Sohmet? Este pe a doua uliță spre apus de piață, o casă de piatră albă, cu poartă roșie, spre colțul unde-i cârciuma
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de călătorie. Ntombi își dădu seama cea dintâi că se ridică în aer și când văzu pământul depărtîndu-se dedesubt și vârfurile copacilor sub podeaua străvezie a luntrei, țipă îngrozită, cerând zeilor să aibă milă de ea. Capul acum i se clătina, deși luntrea zbura mai lin decât fulgul în văzduhul nemișcat de vânt. Apoi capul i se lasă într-o parte; și femeia neagră care trecuse prin multe împrejurări cumplite, și muncă, și bici, și robie, și foame, și groază, și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai avut un frate mai mare, sau poate ești fiul cuiva pe care l-am cunoscut de mult... dincolo de marea asta lungă? Atunci amintirea lui Auta se întoarse o clipă îndărăt și gura lui strigă cu uimire: - Utnapiștim! Omul se clătină. Apoi zise sugrumat: - De unde mă știi? Tu nu mă poți cunoaște. Celălalt mă știa, dar acela era atunci cum ești tu acum, și o fi murit sau dacă trăiește nu mai e tânăr. Cum te cheamă pe tine, omule? Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înăuntru, iar Auta s-a repezit la fereastră și a îndreptat arma spre ochii celor de-afară. Fără știrea lui, arma era potrivită ca să nu ucidă, ci numai să amețească pe cel asupra căruia se îndrepta. Oamenii din fața casei se clătinară și fiecare își duse mâna la ochi, crezând că a orbit. Mulți fugiră țipând. Alții începură să caute ușa orbește, apoi se încăierară între ei. Liniștindu-se, Lot le spuse celor doi ce oameni au venit să-i ceară: erau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oprea la marginea drumului lângă acel maidan și-l asculta pe lepros. Totdeauna era mulțime adunată lângă maidan. Într-o zi leprosul striga: - El a tras un cerc pe fața apelor până la hotarul dintre lumină și întuneric. Stâlpii cerului se clatină și stau înmărmuriți la certarea Domnului. Prin puterea lui el a domolit marea și cu înțelepciunea lui a zdrobit pe Rahab... Nu știa nimeni cine a fost Rahab. Dar parcă asta avea vreo însemnătate? Leprosul urma: - Prin duhul său s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el. Bătrânul care zâmbise, acum privea în jurul său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă pentru toți cei de față, milă pentru prostia și neștiința lor. Rosti cu glasul său puternic: - Enoh! Lumea îl privi uluită. Numai preotul clătină din cap cu mânie și cu ciudă și răspunse răstit: - Enoh nu mai este de mult. Enoh a fost ridicat pe carul vântului și numele lui s-a șters dintre oameni. Și Enoh a umblat în căile Domnului, de aceea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tot acolo. Unii voiau să plece, alții nu voiau... - Și au făcut război? - Cine, ei? Auta începu să râdă zgomotos. Nu, ei nu se ceartă: armele lor sunt gândurile; învinge cine poate dovedi tuturor că are mai multă dreptate. Babilonianul clătină din cap: - Și până la urmă ce au făcut? - Nu știu, n-am apucat să văd cine a avut dreptate. Unii învățați au descoperit mijlocul de a umple cerul lor cu aer făcut de ei, și să facă apă ca să umple
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pentru a fi în ritm cu celelalte, mulți dintre petrecăreți își iau rămas bun unii de la alții, râzând veseli pentru a pleca spre casă. La un moment dat în sală nu mai erau prea mulți. Fratele Angelei era destul de băut, clătinându-se printre mese și întrugând cuvinte greu de înțeles. Printre cei rămași se afla încă Andrei și el destul de prins de aburii alcoolului, foarte distrat, Livia și Radu, care nici el nu a fost scutit de gustul înșelător al băuturii
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și putere să poată suporta această grea încercare. La un moment dat, Radu se opri din plâns dar contiunuă să stea cu fața în mâini, ușor aplecat, neobservând că bătrânul era în cameră, el zise încet: -Doamne, cum pot ajunge?, clătinându-și capul. Bătrânul auzi cuvintele rostite de el și ieși din cameră, ca nu după mult timp să se întoarcă cu niște bani pe care-i ținea în mână, crezând că Radu nu avea bani, știind că este de puțină
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-ți spună personal, ci numai familiei! ( Să se pregătească pentru ce-i mai rău!). Din nefericire, nimeni din familie nu era acasă. Îmi scosesem șnurul de la pantof, fără să mă vait de șale, pășisem pe linia imaginară, fără să mă clatin sau să mă scap alături, greșisem două „pietre” în capul caprei, deci, cam cât la sută eram bolnav și cam cât sănătos mental? Dar greșelile de pronunție ale crainicilor TV- Ei!? Și nimeni nu-i bănuiește de „minte plecată în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
creier. Așa cum am spus și mai devreme, prietenii noștri din serviciul de salubritate au găsit corpul. Prietenii tăi din serviciul de salubritate Toal. Eu n-am prieteni din ăștia zdrențăroși. — L-au lăsat să zacă acolo ca pe un gunoi, clatină Gus din cap. — Poate că iera un gunoi. Pizda măsii. Mi-a scăpat. N-ar fi trebuit să spun asta. Se uită cu toții la mine. Pentru căcănaru care l-a dilit, adică, adaug eu. Presupui că a fost o crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fi să ne Întoarcem buzunarele pe dos, D.S. Robertson, râde Ray cam nerăbdător. — Nu! N-am vrut... N-am crezut nici o secundă că voi l-ați luat... behăie ea rușinată toată. Asta a fost greșeala, javră ramolită și cretină. Ray clatină obosit din cap ca un profesionist. — Ce-aș vrea să vă sugerez... Îl Întrerup. Vaca asta m-a enervat. Vreau să mă joc. — Nu cred că ai Înțeles bine ce spune doamna D.S. Lennox. Pretinde că prespapierul s-a evaporat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lui Drummond se Îndepărtează pe coridor. Exact ca niște Împuțiți de Stan și Bran. Dacă crede că o să mă străduiesc vrumpic să rezolv cazul ăsta, e scrântit de behăie, Îi spun eu lui Gus. După părerea mea, astai o tactică, clatină Gus din cap, plictisit. Îmi place Gus. Arată ca o păpușă de-a lui Jim Henson și e cam demodat, dar Îmi place de el. Posămi permit să-mi placă puțoiu. Deși și el e În cursa pentru promovare. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Știri Comuniste“. Îl citesc numa pentru fotbal și pentru Andrew Wilson. E singuru’ care spune ceva ca lumea În căcatu ăsta de ziar, chiar dacă-i un cretin care ține cu Hibby Leith. Mă calcă ca curu pe coaie, zice Ray, clătinând din cap. Are o privire fixă, puțoiu arată puțin ca un obsedat. — Ascultă Ray, voiam să discut ceva cu tine. Știu că oficial tu nu participi la investigații, dar cred c-ar trebui să-i facem o mică vizită amicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
puțoii tineri cu petrecerile astea la liber și să-i facă să se drogheze. Nau nimăcar un căcat de televizor n ferma aia. Își pot permite un sistem imens de sonorizare de căcat, da nu-și popermitiun televizor! Niște ticăloși, clatină Lennox din cap. — Reține, recunosc eu, au făcut o treabă bună cu renovarea. Era părăginită când au luat-o. Aș avea și io nevoie să-i aduc pe puțoi să-mi renoveze și mie casa. — În curând o să fie iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sfidare. — AM ÎNTREBAT AI PRICEPUT ÎN MORȚII MĂTII! zbiară Ray, iar Ocky se cocoșează și mai tare. — Mda... calmează-te băi, n-am făcut nimic acu... scâncește el. — Ai Încurcat-o rău de tot frățâne, zice Ray, Închizând ușa și clătinându-și scârbit capul. — Calmează-te Ray, spun eu, punând un braț protector În jurul umerilor lui Ocky. — Stai un minut. Unde-i dormitorul? șoptesc eu. — E... se uită el pieziș, ... dai cineva acolo... — N regulă, Îi spun eu cu un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să vadă dacă a rămas vreun pic de drog În mucus. Mulțumit că-i curat, Îl freacă Între arătător și degetul cel mare, storcând lichidul din el, apoi Îl aruncă pe covorul lui Ocky. Se benoclează puțin la Ocky și clatină din cap. — Deși șase luni pentru un futai, nu-ți prea vine să te gândești la asta, ă? Sper că a fost marfă frățâne. Că n-o să mai apuci curând. Nu neapărat, intervin eu. Fiincă, mda, toți Îi iubesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
toți. Io nam ce face cu ele n meseria mea. Cu coca da, da astai altă poveste, râde el. Ocky Încuviințează temător din cap. — S-o Înveți cum să sugă pula cât de cât, râd eu, arătând spre cameră și clătinându-mi capul Într-un amestec de zâmbet și dezgust În timp ce plecăm. În fața ușii Ray și cu mine batem palma. Un puțoi meseriaș Ray Lennox. Dacă toți ticăloșii din poliție ar fi ca el, slujba ar fi mult mai ușoară. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lași și aici, arăt spre capul ei, sau aici, arăt spre pieptul ei, pencă asta-nseamnă iubire. Asta de-acu, asta n-a fost nimic. Asta a fost numa un joc patetic, iar pentru mine de-asta ești o vacă, clatin eu din cap. Ăsta a fost un mic test, iar tu l-ai picat lamentabil. L-ai picat cu brio... iau un mănunchi din părul ei de paie slinoase Între arătător și degetul mare pentru a-mi ilustra spusele. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]