7,569 matches
-
sensuri ale aceluiași verb. Apele plâng clar izvorând în fântâne 295 desemnează mai degrabă contopirea poetului cu starea de melancolie generală care-l înconjoară. Neînsuflețitele plâng și ele când durerea provocată de moartea mamei, spre exemplu, îi umple inima: Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă 296. Așa cum am mai remarcat, chiar atunci când plânge moartea mamei sale, Eminescu nu poate să nu rememoreze moartea iubitei: Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o297. În varianta Elena, subintitulată Meditațiune 298, interogația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
arme și bagaje pe baricada adversă, de unde practică nerușinat, în numele unei "modernități" sfeterisite, și, desigur, în acela al libertății de creație. Primesc indulgențe încăpățânații care-și păstrează conduita: barem au ceva caracter și nu s-au răspopit flagrant, după cum bat clopotele vremii. Altă țintă (era scriu target): pornografia etichetată ilicit ca purtătoare a "noului"; în acest caz rolul hotărâtor în demonstrația critică ar urma să revină citatului, dar cum să citezi când hârtia unei publicații oneste n-are cum să suporte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
scrieri, convingător citate. Cele mai multe dintre argumentele filologice la care se apelează în carte sunt de necontestat, cele de altă natură pot fi, uneori, discutabile. De pildă (p.289), referindu-se la versul "De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot", autorul crede că se află în fața unui paradox: "un glas, fie el și de clopot nu coboară în văi, ci urcă din văi." Mă tem că n-are dreptate: bisericile românilor sunt construite, de regulă, pe forme dominante de relief
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
necontestat, cele de altă natură pot fi, uneori, discutabile. De pildă (p.289), referindu-se la versul "De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot", autorul crede că se află în fața unui paradox: "un glas, fie el și de clopot nu coboară în văi, ci urcă din văi." Mă tem că n-are dreptate: bisericile românilor sunt construite, de regulă, pe forme dominante de relief, astfel că, firesc, "tânguiosul glas de clopot" coboară, așa cum l-a perceput poetul. Evident, mărunțișuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unui paradox: "un glas, fie el și de clopot nu coboară în văi, ci urcă din văi." Mă tem că n-are dreptate: bisericile românilor sunt construite, de regulă, pe forme dominante de relief, astfel că, firesc, "tânguiosul glas de clopot" coboară, așa cum l-a perceput poetul. Evident, mărunțișuri. De nediscutat rămân, însă, greșelile de tipar care, într-o carte închinată acurateței în toate, adusă până în pragul detaliului grafic, sunt cât se poate de deranjante. Cine știe dacă nu cumva, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
perioada dejistă. Întâi și-ntâi, s-a distrus un simbol: clădirea în care Mihail Kogălniceanu a ținut întâiul curs de istorie a românilor, fostă reședință domnească, apoi sediu al Academiei Mihăilene. Pe alte meleaguri, astfel de zidiri sunt proteguite cu clopote de sticlă; la noi, a doborât-o târnăcopul inculturii suverane. Apoi, fiindcă prin demolare nu s-a obținut mare lucru, strada rămânând la fel de îngustă (câtă vreme arcul de zidărie ce lega clădirea de aceea a Liceului Național și îngusta trecerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lichior. După mine să nu plângă Decât fete de liceu Fete din acelea care Le iubisem numai eu. La mormânt când mă veți duce Pe la beci să mă opriți Și cu vinul cel mai dulce Pe mine să mă stropiți. Clopotele să nu-mi tragă Dar din fluere să-mi cântați ; Tămâie să nu-mi aprindeți Cu tutun să m-afumați. Și pe cruce-așa să-mi scrie C-aici zace un student Săturat de băutură Și slăbuț la-nvățătură. Iar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Trei călători Trei călători mergeau pe un drum În noaptea sfintei Învieri, De prin livezi veneau molcom Mirosul florilor de meri. Sorbind al florilor miros Drumeții mei vorbeau încet. Cel mai bătrân credea-n Hristos Iar ceilalți în Mahomed. Un clopot începu să sune Creștinul s-a-nchinat supus Și celor doi porni a spune Minuni din viața lui Iisus. Dar ca un mag pe când înșiră Creștinul sfintele minuni Ca arși de foc cei doi răcniră Minciuni creștine, spui minciuni ! . Nimic nu v-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la cei aproape 94 de ani, mă întreb cum i-am ajuns ? Cum ? Dar sincer, era o altă lume, alți oameni, alți prieteni și prietene, altele guvernele țării, demnitarii și conducătorii locurilor. Îmi amintesc când ni s-a luat Basarabia, clopotele sunau de te amuțeau, iar lumea îngenunchea pe stradă, mulți oameni plângeau - « ne-a luat Basarabia !” Era o mare unire între oameni, ne mângâiam unii pe alții. Ne ajutam cum puteam și cu ce aveam unii pe alții. Eram oameni
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Că mari dureri ne-au apăsat pentru asemenea copii și pentru soldații de pe front. Poate mă repet prea des, dar îmi mai amintesc, dragii mei, atunci eram soră la Leagănul de copii, când ni s-a luat Basarabia. Trăgeau toate clopotele în București și lumea îngenunchea pe stradă și mulți plângeau în hohote și spuneau : Ne-au luat Basarabia, parte din corpul nostru, dați-ne inima înapoi !, iar drapelele erau atârnate în bernă. Nu mai spun ce am trăit când ni
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o căruță sau o mașină cu care să ajungă la gară, la trenul pentru București. Întâmplarea a avut loc acum 35-40 de ani. În sunete de fanfară și cu multe însemne aviatice, Georgică a fost adus în comună. Tot timpul clopotele agitate au răsunat în comună anunțând marea tragedie. Fiind vorba despre o familie mult respectată și iubită de săteni, că Gheorghe, colonelul, a ajutat mai pe toți tinerii, oamenii din comună și împrejurimi au sosit grupuri-grupuri la înmormântare să le
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
soarelui...! Atunci, scrie! Am ieșit din odăița Măriei Sale Ștefan cel Mare al slovei românești, cu răspunsul ca un boț de aur, ascuns în adâncurile inimii. Întrebarea întrebărilor stăruie încă, mereu, și răspunsul îmi răsună-n taină, odată cu freamătul cetinii și clopotul molcom de la Schitul Vovideniei, din Munții Neamțului. EXAMEN LA PSIHOLOGIE PEDAGOGICĂ -1 În sfârșit a venit și ultimul curs de Psihologie pedagogică. Eram la mijlocul anului II de studenție. Cursul acesta se prelungise pe trei semestre, adică pe întreg anul întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-au cocoțat după Carol ca să tragă de capacul turelei, În timp de tancurile și taburile din urmă Își croiau alt culoar, strivind poporul și stârnind zbierete și vaiete de moarte. Rafalele s-au Întețit o dată cu balamucul claxoanelor și al clopotelor de tramvai, dar n-am văzut Încă pe nimeni căzând Împușcat. Fugim care Încotro prin perdele de fum și ne repliem În grupuri pe lângă ziduri. Undeva În capul bulevardului sunt soldați În uniforme verzi și albastre și negre, infanteriști, marinari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla de urlete și mugete frământat de dangăte de clopote. Și iarăși fugeam cu moartea Înainte și-n urmă, Împreună cu vreo treizeci de inși, pe o stradă laterală care se face din bulevard. Ne-am repliat din fugă și am Început să cadențăm și să scandăm iarăși că noi suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unde fusesem cazați, a dispărut de pe fața pământului... Cu lacrimi în ochi, am adus slavă și mulțumită lui Dumnezeu... ... Zilele și săptamânile s-au scurs, și veni luna mai... luna lui Florar.. Era duminică... de Sfinții Împărați Constantin și Elena. Clopotele bisericii din Pesac, băteau rar și adânc... băteau tulburător de adânc... Preoții cădelnițau privind spre Cer... mirosul de tămâie și feștilă arsă plutea în aer, lumânările sfârâiau spulberând, în răstimpuri, steluțe galbene. Un sobor de preoți și corul elevilor seminariști
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aviație și numeroase blindate...” Grija pentru cei rămași acolo... era ucigătoare. ...Veni și luna iunie... luna lui Cireșar... Era duminică... de Sfânta Treime. Soarele ardea în dreptul amiezii, prea tare pentru începutul de iunie... Slujba se sfârșise. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor. În glasul lor de bronz, se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare. Încă de dimineața, satul vuia de știrea că: „Iașul a fost bombardat”... Ziarele și radioul nu mai conteneau să transmită știrile despre luptele crâncene de pe frontul de la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu este prinț El n-are loc și nici dorinți Să stea’n palate. Sub vifor aspru și obuz El șade’n vale la Oituz Și crunt se bate...” Glasul ei tremurat, li se prelingea în inimă ca o binecuvântare. Clopotele de la Biserica Sf. Gheorghe, de peste drum, băteau de sfârșit de slujbă. Dangătul lor era o chemare, un tremur în carne... o suferință... Plângeau și cei de la ferestre... plângeau și cei din stradă... Aproape, treizeci de ani au trecut de atunci
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
România, când interesele țării erau puse la dispoziția trusturilor internaționale. Vânzătorii de țară și-au primit fiecare pedeapsa bine meritată...” .. A doua zi, sâmbătă 15 noiembrie 1947... Soarele palid, se arătă printr-o spărtură de nori, sus, în dreaptul amiezii. Clopotul de la Mitropolie bătu de 12 ori la rând. Dinspre gară, spre Piața Unirii, urcau coloane nesfârșite de oameni... bărbăți, femei, cu drapele roșii, inscripționate cu secera și ciocanul, scandând din toate puterile... „ Stalin! .. Stalin!.. Stalin..!”..iar, câte un agitator, mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și de neprevăzut al soartei. ... Ultimele ecouri ale Pieții se stinseră în văzduh... Liniște... O liniște apăsătoare coborî din cer. Înserarea a început a se lăsa peste Piața rămasă pustie... întunericul și noaptea de noiembrie veni repede, umedă și senină. Clopotul de la Mitropolie bătu cu sunet rar și adânc, de cinci ori la rând...Și clopotele bisericilor din apropiere... Banu, Mitoc, Talpalari, Sf. Spiridon... și dinspre Tg. Cucu, Golia, Barnovschi și Bărboi, doar cele mai apropiate... începură să bată de sfârșit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
liniște apăsătoare coborî din cer. Înserarea a început a se lăsa peste Piața rămasă pustie... întunericul și noaptea de noiembrie veni repede, umedă și senină. Clopotul de la Mitropolie bătu cu sunet rar și adânc, de cinci ori la rând...Și clopotele bisericilor din apropiere... Banu, Mitoc, Talpalari, Sf. Spiridon... și dinspre Tg. Cucu, Golia, Barnovschi și Bărboi, doar cele mai apropiate... începură să bată de sfârșit de vecernie, și, dangătul lor vuia în văzduh spărgându-se în zidurile orașului A doua
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
durerea ci, umilința îi devasta sufletul. Simți cum i se împotmolește mintea în învălmășeala aceea de gânduri. Totul s-a petrecut ca un vârtej. Soarele începu să se arate printre vârfurile brazilor. Niște păsări despicară văzduhul ca niște săgeți sclipitoare. Clopotele bisericilor din .. Poiana Teiului... din Fărcașa și din Borca.. începură să se audă bătând, umplând de jale văzduhul cu ecoul lor vălurit, de chemări triste... sfâșietor de triste... Glasul lor de bronz, era ca un fior.. o chemare, o tânguire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de sub Grințieș, încercă să deslușească, peste vale pe coasta Stânișoarei, poate o vede trebăluind prin ogradă. O ceață argintie plutea peste Poiana Teiului... Era o zi caldă, poate prea caldă pentru sfârșit de august. Soarele dogorea de sus... la amiezi. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului băteau la sfârșitul slujbei de prăznuire a Tăierii Capului Sf. Ioan. Dinspre pădure, pe ulița strâmtă și bolovănoasă care cobora din munte, în hărmălaia de câini, o trupă de milițieni care escortau pe Baltă pus
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în el, și care va trăi după dânsul. Câtă dreptate a avut, când le-a spus securiștilor... „ - Puteți omorâ un om... dar, nu un popor..!” ... Era vremea amiezii, soarele dogorea drept în creștet... O liniște apăsătoare domnea peste valea Bistriței.. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului,băteau rar și adânc, de sfârșit de slujbă. Fiecare bătaie vibra vălurit.. făcând punți peste vale. Prin colbul opărit de soare, cu fața nădușită de sudoare.. cu ochii însetați, Baltă căuta din ochi, fântâna de sub
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
durere și compătimire. „ - Sărmanu’ Gheorghe, nici nu știe că lelea Anghelina o trecut la cele veșnice !.. Iaca, o trecut trei zâli, de când o închis ochii... Az’ o’ngroapă!” De frica securității, sătenii se temeau s-o însoțească pe ultimul drum. Clopotul bisericii din Poiana Teiului, bătea într o dungă, rar și prelung... era clopot de mort. Pe mijlocul drumului, un mic cortegiu înainta, cu prapure negre și Sfânta Cruce, cu preotul în odăjdii negre și lumânări aprinse... către cimtir. Dricul era
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la cele veșnice !.. Iaca, o trecut trei zâli, de când o închis ochii... Az’ o’ngroapă!” De frica securității, sătenii se temeau s-o însoțească pe ultimul drum. Clopotul bisericii din Poiana Teiului, bătea într o dungă, rar și prelung... era clopot de mort. Pe mijlocul drumului, un mic cortegiu înainta, cu prapure negre și Sfânta Cruce, cu preotul în odăjdii negre și lumânări aprinse... către cimtir. Dricul era urmat doar, de câțiva bătrâni... neamurile cele mai apropiate ale moartei. Clopotul bătea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]